Caruselul impostorilor la SSPR continuă.Victor Ponta l-a numit Secretar de Stat pe cântareţul Victor Socaciu (1)

 Prim ministrul Victor Ponta l-a numit pe cântăreţul Victor Socaciu, fost parlamentar PSD, în funcţia de secretar de stat la SSPR. 

dupa Adevarul.ro

  „Nu e de competenţa poporului român să decidă dacă Parlamentul este unicameral sau bicameral. Românii nu pot decide o chestiune atât de tehnică, este o chestiune a unui Parlament, a unor oameni care ştiu despre ce e vorba.E o chestiune a elitei. În marile societăţi nu mai există alegerea preşedintelui aşa la îndemnâna unui popor, ci la îndemâna Parlamentului. La noi e semi-prezidenţial”  Victor Socaciu - iulie 2012   

 La ultimele alegeri V. Socaciu a candidat pentru un nou mandat de deputat, în colegiul 1 diasporă, însa a pierdut intr-un mod categoric. Cunoscut cantaret-folk in Cenaclul Flacara inainte de 1989, si ultimul rapsod-comunist, Victor Socaciu este unul dintre cei care au cerut in 2008 preschimbarea certificatului de revolutionar conform Legii 341/2004 (cerere de preschimbare 11193 din 3 noiembrie 2004, avizat de Asociaţia Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie din Caraş-Severin).

Nu sunt cunoscute care sunt faptele eroice ale lui Socaciu in Decembrie 1989,însă acesta este beneficiar al unui certificat de luptător remarcat pentru fapte deosebite în Revoluţia din Decembrie!

În şedinţa din 9 septembrie 2008, CPRD condusă  pe atunci de PSD-istul Emilian Cutean       (care execută în prezent o pedeapsa de  5 ani închisoare), a respins preschimbarea certificatului de revoluţionar remarcat al lui Victor Socaciu pentru că “nu conţine elementele necesare preschimbării certificatului pentru calitatea solicitată, conform dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 şi H.G. nr. 1412/2004 cu modificările şi completările ulterioare” ( pag. 3-4 procesul verbal – linc).

In anul 2008, Victor Socaciu a câstigat un nou mandat de deputat PSD, si a devenit el însuşi membru în comisia parlamentara care verifica preschimbarea certificatelor de revolutionar (oare întâmplător !?).

Dupa cateva luni,în şedinţa din 31 martie 2009 (ora 16.30), comisia parlamentară (CPRD) condusă de liberalul Raymond Luca, a aprobat preschimbarea certificatului acestuia ( pag. 2, 4 din procesul verbal – linc) cu 6 voturi pentru,0 impotriva,1 abtinere.  

  "Dosarul a fost analizat profund de colegii mei din comisie. Eu nu am vrut să particip la şedinţa respectivă, ei au hotărât acordarea certificatului. Eu am avut o participare activă la Revoluţie, am ocupat clădirea Radioului şi bineînţeles că activitatea mea a fost considerată ca atare", a afirmat Victor Socaciu.

Rapiditatea „schimbării de macaz”,l-a determinat pe cunoscutul revoluţionar timişorean Marius Mioc, să depună o contestaţie nr .42/353/31.10.2010 - faţă de preschimbarea certificatului lui Victor Socaciu - care a fost respinsă.

Cum ramâne atunci dle. Secretar de Stat cu versurile cântecului "Mama lor de hoţi" ? 

Bună ţară, rea croială / Mama ei de rânduială.
Aia hoţi, ăştia hoţi,/ Mama lor la toţi...

Sau este numai o "chestiune a elitei",după cum declarai în vara lui 2012 plin de importanţă si apăsat de grijile pentru noi!

SENZATIONAL:Guvernul şi Parlamentul cer eliberarea din închisoare a fostului secretar de stat Emilian Cutean

Fost deputat PSD si Secretar de Stat la SSPR, EMILIAN CUTEAN se află în Penitenciarul Jilava, unde ispăşeşte o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru corupţie.

Sorin Meşter, membru al Guvernului din postura de secretar de stat al revoluţionarilor, şi senatorul PNL Raymond Luca, preşedintele Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, au depus, la Judecătoria Sectorului 4, o cerere prin care solicită întreruperea executării pedepsei lui Emilian Cutean pe o perioadă de trei luni.
Motivaţia Parlamentului se bazează pe activitatea Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor de a soluţiona contestaţiile care privesc preschimbarea certificatelor de revoluţionar: „Având în vedere faptul că, în ultima perioadă, sunt depuse şi efectuate numeroase sesizări şi anchete, audierea domnului Cutean Emilian Vasile este imperios necesară în cadrul comisiei, în mod succesiv, pentru o clarificare în ceea ce priveşte întocmirea dosarelor de revoluţionar, conform Legii 341/2004, acesta fiind şi unul dintre iniţiatorii acesteia".

Emilian Cutean a fost condamnat, în februarie 2012, la cinci de închisoare cu executare, fiind acuzat că, în perioada în care era secretar de stat al revoluţionarilor, a alocat asociaţiei pe care o conducea suma de 85.500 de euro de la bugetul de stat, folosind o parte din bani în scopuri personale.

Dimpreună cu cererea adresată de CPR instanţei am primit şi două documente explozive. E vorba de două sesizări trimise de Cutean unor autorităţi ale statului, dezvăluind faptul că există peste 10.000 de persoane cu certificate de revoluţionari, care primesc beneficii din partea statului român de circa 100.000 de lei / persoană şi că există chiar o bursă neagră a certificatelor, pe care acestea se vând cu 10.000 de euro bucata. Totalul prejudiciului este estimat, de Cutean, la 75 de milioane de euro. Fostul demnitar incriminează, pentru această situaţie, CPR şi SSPR.
Prima sesizare este adresată chiar CPR şi datează de la începutul anului trecut. A doua sesizare este nedatată, dar putem presupune că este ulterioară celei către CPR, întrucât reclamă şi faptul că CPR nu a luat în seamă sesizarea lui Cutean. Această a doua sesizare a fost adresată Preşedinţiei, conducerii celor două Camere ale Parlamentului şi primului ministru Emil Boc.
Coroborând cererea adresată instanţei de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor, cu sesizarea trimisă Comisiei de Cutean, pe data de 6 ianuarie 2011, putem lesne constata că există o fractură logică în motivarea Comisiei legată de aşa-zisa necesitate de eliberare a lui Cutean. Comisia a avut la dispoziţie mai bine de un an de zile pentru a-l audia pe fostul secretar de stat, atunci când acesta se afla în libertate, şi nu a făcut-o; în schimb, distinşii senatori şi deputaţi s-au trezit că vor să-l audieze acum, „succesiv”, când omul este după gratii!
Descarcă aici adresa comisiei parlamentare.
Descarcă aici reclamaţiile lui Cutean
http://www.adevarul.ro/

Florina Aprofirei, ''revoluţionară": „Dacă spun că merit banii,înseamnă că-i merit!“

Florina Aprofirei nu lipseşte de la prezidiul întâlnirilor BloculuiNaţional al Revoluţionarilor,format din oamenii lui Ion Iliescu

 

Florina Aprofirei este luptătoare cu merite deosebite în Revoluţie, deşi în decembrie 1989 abia împlinise 10 ani. Devine agresivă când este întrebată de banii pe care-i primeşte de la stat. Florina Aprofirei (născută la 8 decembrie 1979) este secretara lui Dorin Lazăr Maior, fost deputat PSD şi actual preşedinte al Asociaţiei „Braşov Decembrie 1989“.

Insistăm asupra cazului Aprofirei fiind că este „revoluţionara" cea mai tânără din lista luptătorilor remarcaţi în Revoluţie. Când a căzut Ceauşescu, Florina abia împlinise 10 ani. Aprofirei este un bun exemplu de impostură cu ramificaţii la nivel înalt. O ciudată relaţie de prietenie a legat-o de omul de afaceri şi fostul parlamentar PSD Dorin Lazăr Maior (care este cu 20 de ani mai în vârstă decât ea). Maior este şi preşedintele Asociaţiei „Braşov Decembrie 1989" şi al Blocului Naţional al Revoluţionarilor (cei de sub aripa lui Ion Iliescu). 

Lista din 2006  

Unul dintre documentele care se află în dosarul de revoluţionară al Florinei Aprofirei este o controversată listă apărută în 2006, în care cinci foşti angajaţi ai Comitetului Judeţean Braşov enumeră 107 persoane ca fiind prezente în clădirea fostului organ de partid în perioada 22-25 decembrie 1989. Ca să nu bată la ochi, pe liste au fost inseraţi şi câţiva revoluţionari cunoscuţi din Braşov. L-am întrebat pe Dorin Lazăr Maior, preşedintele revoluţionarilor braşoveni, cum a fost posibil ca la 16 ani de la Revoluţie să apară o listă cu 107 persoane alcătuită din amintirile unei telefoniste, unei stenodactilografe şi altor funcţionari din administraţia fostei judeţene de partid. Ne-a răspuns nonşalant:  „Oamenii sunt confirmaţi de mai mulţi salariaţi. Lista originală e reală. Apoi, ea a circulat sub mai multe forme. Unele nume au fost adăugate, altele - scoase. La unele dosare poate apărea sub altă formă. Aprofirei apare pe listă. Eu cred că lista e reală".

Conjuraţia... 

Şefii revoluţionarilor sfidează bunul-simţ şi spun că totul este în regulă în cazul copiilor de 10-14 ani cu certificate de luptători. Conjuraţia imposturii funcţionează. Deşi se află în tabere aparent diferite, George Costin, şeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), şi Dorin Lazăr Maior merg pe aceeaşi linie în cazul „Aprofirei". 
Costin spune: „M-am uitat în dosarul lui Aprofirei. Are o poză cu ea acolo. Se vede clar că este ea". E un mister cum a recunoscut-o Costin pe Aprofirei care avea 10 ani la Revoluţie iar acum are 31. Aceeaşi poză este invocată şi de către Raymond Luca, preşedintele Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor (comisia care verifică probele din dosare). „Apare într-o poză, în braţele tatălui ei. Fotografia e clară şi nouă ni s-a părut că este ea".

Ciudat e că tatăl Florinei Aprofirei nu a avut niciodată certificat de revoluţionar. SSPR nu ne-a furnizat dosarul Florinei Aprofirei („e în mapă la departamentul «Juridic», o să vă comunicăm" a fost răspunsul SSPR la solicitarea noastră), deşi revoluţionarii sunt plătiţi de stat cu peste 2.000 de lei (bani publici) lunar. Legea 341/2004 defineşte termenul de luptător în Revoluţie: „cel care, în perioada 14-25 decembrie 1989, a mobilizat şi a condus grupuri sau mulţimi de oameni, a construit şi a menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, a ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-a apărat până la data judecării dictatorului".
„Adevărul" militează în continuare pentru anularea tuturor beneficiilor pentru luptătorii remarcaţi în Revoluţie.  

Învinuită de şantaj  

Aprofirei a fost învinuită în 2006, alături de Dorin Lazăr Maior, de şantajarea unor oameni de afaceri din Braşov. A fost acuzată că a încercat să şantajeze un director de bancă şi doi administratori de firme în „scandalul băncii Romexterra".

"Copiii merită certificate pentru că au avut rol mobilizator, au fost urcaţi pe tancuri şi au fost trimişi să se strecoare şi să deschidă uşi."
Raymond Luca -Preşedintele Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor

„Poa' să vină şi ancheta lu' peşte"

Aprofirei este protejată de Dorin Maior (al doilea din dreapta)  Foto: portalulrevolutiei.ro

„Adevărul": Care a fost activitatea dumneavoastră la Revoluţie? Aveaţi 10 ani şi nu ştiu cum vă încadraţi în Legea Recunoştinţei.
Florina Aprofirei: Citiţi legea şi o să vedeţi.
  Am citit-o...
Şi cred că au mai fost copii, nu sunt singura. Au fost la Revoluţie şi copii în cărucior, bebeluşi... 

  Aţi fost cu părinţii sau singură? Că părinţii dumneavoastră n-au certificat de revoluţionar... 

Dar ce vă interesează exact? Faceţi anchetă cu mine, sau ce?
 Mă interesează ce aţi făcut la Revoluţie.
Dar cu ce drept mă întrebaţi ce am făcut eu la Revoluţie? Sunteţi doar un ziarist. De fapt, nici nu ştiu dacă sunteţi sau nu ziarist.
  Rămâne să verificaţi. Vă întreb pentru că luaţi nişte bani, fraudulos, de la stat. 

Nu iau de la stat. Certificatul e luat conform Legii 348 (n.r. - e vorba de Legea 341) pe 2004. L-am făcut absolut legal, deci care e problema?
  Indemnizaţia aia pe care o luaţi e din bani publici, să ştiţi. 

Nu e din niciun ban public.  

  Vă asigur că e vorba de bani publici. 

Credeţi-mă că ştiu mai bine ca dumneavoastră. Nu ştiu de ce nu verificaţi câţi bani fură cei de la guvernare acuma. 

  În lege scrie că luptători remarcaţi în Revoluţie, aşa cum sunteţi şi dumneavoastră, sunt cei care au condus coloane de oameni şi cei care au făcut baricade. Asta aţi făcut? 

Deci, atâta timp cât mi-a fost acordat acest certificat, vă rog să întrebaţi la cei care mi l-au verificat şi la cei care mi l-au dat.  

  V-am întrebat numai ce aţi scris în declaraţia de la dosar.  

E problema mea. Şi nu vă spun niciun cuvânt. Nu sunteţi organ de anchetă.  

  Vi s-a părut că vă întreb ca un organ de anchetă? Vă întreb pentru că noi scriem despre dumneavoastră şi e firesc să vă întreb. Pentru că poate v-aţi luptat cu ei sau aţi înfruntat pericole.  

Am văzut eu ce scrieţi în ziare. Scrieţi în funcţie de cine vă plăteşte. 

  Greşiţi. 

Eu ştiu clar ce am făcut la vremea aia. Am declarat. Verificaţi, că mai sunt copii-revoluţionari. 

  Ştiu că mai sunt, dar sunt pe fals, ca şi dumneavoastră. 

Şi din toţi, numai pe mine m-aţi găsit?  

  Spuneţi că meritaţi titlul acesta şi banii... 

Da, clar. 

  Dar nu puteţi să ne spuneţi care vă sunt meritele... 

Dacă eu vă spun că îi merit, înseamnă că-i merit.  

  Să încheiem cu o amintire de la Revoluţie... 

Ţi-am mai spus că eşti un simplu ziarist. Sau care parte n-o înţelegi?! Poate să vină şi Dumnezeu din cer, poa' să fie şi organu' lu' peşte de anchetă. Mi s-a acrit de chestiile astea. De făcături şi de toate prostiile. 

  Ce făcături, doamnă? Nu e nicio făcătură că aveaţi 10 ani la Revoluţie şi o să luaţi bani toată viaţa pe chestia asta.  

Ştiu eu cine vă comandă!

  Monitorul Oficial e public, acolo apăreţi şi dumneavoastră printre revoluţionari şi e la mintea cocoşului că un copil de 10 ani nu poate fi luptător remarcat cu merite deosebite în Revoluţie.  

Extraordinar... ce să spun! Înseamnă că n-ai nici mintea cocoşului!

autor: Cristian Delcea, Mihai Voinea  - Adevarul  11 august 2011

Deputatul liberal Raymond Luca flegmează peste cadavrul lui Trosca

 scris de George Roncea

La aproape trei săptămåni de la controversata acţiune a preşedinţiei de ridicare a titlului de erou martir colonelului Gheorghe Trosca, lichidat printr-o manevră operativă de generalul trădător, cadru al GRU - Nicolae Militaru, måna înarmată a cârpei kaghebiste Ion Ilici Iliescu, deputatul PNL Raymond Luca iese la rampă cu încă o serie de minciuni şi murdării la adresa lui Gheorghe Trosca. Raymond Luca a simţit nevoia să justifice gestul său aruncånd cu noroi în Trosca, despre care a afirmat vrute şi nevrute, într-o conferinţă de presă, unde a susţinut că notele informative ale lucrătorilor USLA Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, puse la dispoziţie de CNSAS, indică „fără putinţă de tăgadă“ că aceştia au făcut poliţie politică.
Liberalul este şeful Comisiei parlamentare care a propus preşedinţiei, alături de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), semnarea decretului de anulare a calităţii de erou-martir a colonelului Trosca, ucis în ambuscada creată de generalul Militaru în data de 23 decembrie, în faţa sediului MApN.
Interesant este amănuntul că atåt George Costin, actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, cåt şi Raymond Luca au fost colegi în cadrul guvernării pesediste servind sub Năstase amåndoi în perioada 2000-2002. Raymond Luca slujea guvernul Năstase din funcţia de ministru-consilier, şef al secţiei economice la ambasada României la Washington, iar George Costin era exact în aceeaşi perioadă subsecretar de stat al SSPR.
Precizările lui Raymond Luca aveau ca scop explicarea motivelor pentru care Comisia pe care o conduce a dat un aviz favorabil propunerii  lui George Costin ca titlul de erou-martir să le fie retras celor doi. Raymond Luca a spus că avizul comisiei, adoptat cu unanimitate de voturi şi care a avut drept consecinţă retragerea titlului de erou-martir pentru Trosca şi Cotună, prin decret, de preşedintele Traian Băsescu, s-a bazat pe faptul că în ambele cazuri există o hotăråre CNSAS definitivă şi irevocabilă.
Totuşi, senatorul PNL a menţionat că, „din informaţiile pe care le deţine până în prezent, respectiva hotărâre nu a fost comunicată nici de către CNSAS, nici de Secretariatul de stat pentru revoluţionari urmaşilor celor decedaţi, care primeau pensie potrivit Legii 341/2004 şi care erau părţi interesate, în termenul de 15 zile, astfel încât ea să poată fi contestată“ şi în plus a admis că „în acest caz a existat „un viciu de procedură“ prin necomunicarea hotărârii CNSAS“.

Minciunile lui Raymond Luca

Acest pasaj scoate în evidenţă mârşăvia acestui specimen, mincinos congenital. Iată ce declara în „Adevărul“, imediat după data de 28 februarie: „În cazul lui Gheorghe Trosca, lucrurile sunt cât se poate de clare: CNSAS i-a dat verdict de poliţie politică, iar instanţa a confirmat verdictul, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă“. După ce ziarul „Curentul“ a arătat că lucrurile nu sunt cât se poate de clare şi a publicat decizia CNSAS nr. 2987 din data de 25.09.2007, şi fotocopia sa din „Monitorul Oficial al României“, unde se arată că decizia a rămas definitivă prin necontestare, Raymond Luca îşi îmbunătăţeste memoria şi-şi dă seama că de fapt parcursul legal nu a fost respectat, ceea ce am afirmat tot noi, ziarul „Curentul“, la data de 3 martie.

 „Necontestarea putea să se datoreze unui milion de motive - fie familiei nu i-a fost adusă la cunoştinţă decizia, fie „lucrarea“ s-a făcut pe şest, astfel ca „să treacă“ rapid etc. Trosca nu a beneficiat post-mortem de o judecată dreaptă, care să pună în ecuaţie în ce măsură este „poliţie politică“ executarea sarcinilor militare de prindere a spionilor sovietici, ai URSS, de teapa lui Nicolae Militaru ori Ştefan Kostyal, partenerul de pârnaie al lui Sorin Ovidiu Vîntu, şi mulţi alţii, dintre care unii au ajuns la vârful puterii în România după 1989“.
Raymond Luca nu se opreşte la detalii şi continuă prin a măscări cât îl duce pe el capul de liberal născut în URSS. Raymond Luca a spus că, în urma verificării de către membrii comisiei a notelor informative scrise de Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, au putut constata că era vorba despre „delaţiuni mizerabile“ şi de şantaj în scopul determinării unor militari să semneze angajamente. Liberalul a spus că notele informative indică faptul că Trosca şi Cotună au făcut poliţie politică şi că informările lor nu aveau nimic de a face cu deconspirarea de spioni.
Iată-l şi pe Raymond Luca expert în istoria Securităţii, ca şi alt coleg al său cu rădăcini în URSS, Vladimir Tismăneanu, cel care l-a împins din spate, de altfel, pe George Costin la şefia SSPR. A citit el tot-tot, ştie el întreaga activitate a lui Trosca, cunoaşte el în detaliu acţiunile operative ale unităţii din care a făcut parte Trosca, înainte de a ajunge la USLA, unitate care l-a prins şi documentat de spion sovietic pe generalul trădator Nicolae Militaru? Evident că nu.
Raymond Luca nu este nici istoric, nici specialist în ale spionajului, este doar un pion al Sistemului post-revoluţionar creat de complotiştii moscoviţi în frunte cu Ion Iliescu. Sistem al cărui beneficiar este (şi) el alături de alţi „acoperiţi“ devoalaţi în ultimii ani prin chiar faptele lor, de o evidenţă strigătoare la cer. Dinu Patriciu, capul de crimă organizată, conform Parchetului, partenerul de afaceri al lui Raymond, made in URSS, nu degeaba a oferit pe tavă Rompetrolul CSI-ului creat şi controlat de Moscova. Traiectoria lui Raymond Luca este mai puţin cunoscută, el devenind „celebru“ doar prin mizerabila„combinaţie operativă“ marca Ion Iliescu, de profanare, a doua oară, a lui Gheorghe Trosca, cel pe care l-au urât atâta cartiţele made in URSS de teapa lui Militaru şi Ilici.

 
 Born in URSS, back to USA

Născut la Sverdlovsk, în Rusia Sovietică, unde părinţii săi „studiau“, Raymond Luca intră imediat după „revoluţie“, alături de Dinu Patriciu, în afaceri şi politică, ajungând deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96, în tandem cu Nicolae Manolescu, ales senator PAC de Sibiu (în 1992, PAC împreună cu PL’93 au înfiinţat Alianţa Naţionala Liberală - ANL). Aripa Patriciu Tăriceanu, bunii amici ai lui Raymond Luca, erau doar fesenişti deghizaţi, participând la guvernarea FSN. De fapt, încă din 1990 Patriciu, Tăriceanu şi alţi câţiva au propus o alianţă între PNL şi FSN-ul lui Petre Roman, tentativă care nu s-a finalizat, însă în iulie 1990, imediat după Mineriadă, când încă nu se uscase sângele studenţilor de pe pereţii Institutului de Arhitectură, unde îşi făcea veacul Dinu Patriciu, acesta perseverează: în iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu şi Horia Rusu.

Tot în iulie 1990 Nicolae Manolescu îl spală meticulos de sânge în publicaţia sa pe Ion Iliescu, oferindu-i criminalului bolşevic două pagini de tămâieri greţoase. În aprilie 1991: PNL-AT, Partidul pe care-l conduce Patriciu, semnează, alături de FSN şi Iliescu, aşa zisa Cartă pentru Reformă şi Democraţie, întrând în guvernul Român remaniat, iar Dinu Patriciu devine ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în guvernul lui Iliescu. Mereu aproape de Patriciu, în legislatura ‘92-’96 Raymond Luca ajunge secretar al comisiei de „industrie şi servicii“, apoi pentru câteva sesiuni a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Raymond din URSS se cară apoi vreo zece ani în Statele Unite, cu afaceri, regăsindu-l însă pe o funcţie tip SIE, între iunie 2000 şi februarie 2002, în perioada guvernării pesediste acesta ocupând funcţia de ministru-consilier, şeful secţiei economice la ambasada României la Washington. Revine tocmai bine în România pentru a ajunge din nou deputat, al aceluiaşi pseudo PNL.
O carieră interesantă. Am făcut această scurtă trecere în revistă a cadrului din care a emanat Raymond Luca pentru a contura un tablou contextual. Fiecare dintre cei pomeniţi mai sus au avut tangenţă cu Sistemul, în diferite forme. Sistemul Aparatului de Partid şi al Securităţii, să fim bine înţeleşi, iar o parte dintre aceştia au migrat sau au lucrat (lucrează) simultan pentru mai multe instituţii nu neapărat autohtone. Cât despre partenerul său în „operaţiunea Trosca“, George Costin am mai scris dar merită reamintit profilul său.

George Costin, partenerul lui Raymond Luca, un fesenist/pesedist sadea

Personajul care i-a impus preşedintelui să semneze odiosul decret, alături de Raymond Luca este un fesenist/pesedist sadea, activist al aşa-zisului Bloc Naţional al Revoluţionarilor, al cărui preşedinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitoreşti feseniste care ne dădeau la cap mie şi colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.
„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 - Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.
La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» - aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.
După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“.
Acesta este omul care a pistonat preşedinţia să semneze un decret care desfiinţează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleşitoare încât preşedintele nu a găsit nicio cale de a nu-şi aşterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. 
Că de aia umblă Dreptatea cu dinţii sparţi, că n-are sânge în venă Traian Băsescu şi se lasă căpuşat de cârtiţele lui Iliescu şi ploşniţele lui Tismăneanu, parazitare benevolă care-l va goli de ultima picătură de sânge. Românesc.                                   
Curentul.ro  sambata 19 martie 2011

APEL CĂTRE PREŞEDINTE:revizuiţi cazul TROSCA , COTUNĂ şi COMAN!

Erou-martir col.Trosca decapitat

 scris de George Roncea si Dan Badea

Preşedintele Traian Băsescu a desfiinţat dintr-o mişcare, în data de 28 februarie, efigia Brigăzii Antiteroriste a S.R.I unitate informativ-operativă centrală în structura Serviciului Romån de Informaţii. Eroul martir col. Gheorghe Trosca este simbolul la care se raportează Brigada ce sărbătoreşte Ziua luptătorului antiterorist, în data de 24 decembrie, zi în care Trosca a sfårşit martiric lichidat de către generalul GRU Nicolae Militaru, måna dreaptă a lui Ion Iliescu. În ziua de 28 februarie preşedintele Traian Băsescu a semnat 35 decrete. Printre acestea şi decretul prin care se retrage titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Romåne din Decembrie 1989 lui Gheorghe Trosca. Pe långă Trosca sunt vizaţi şi Eugen Trandafir Cotună şi Dumitru Coman. Gheorghe Trosca a fost şeful de Stat Major la USLA, iar Eugen Trandafir Cotună a fost şeful intervenţiei la aceeaşi unitate. Dumitru Coman este şeful securităţii din Odorheiul Secuiesc, care a fost linşat de hoarde de unguri bestiali ca şi maiorul Agache în decembrie 1989.

Ne-am adresat consilierului de stat de la preşedinţie Valeriu Turcan şi i-am cerut să ne ofere o explicaţie. „A fost propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi a Comisiei Parlamentare. Preşedintele trebuia să emită decret“, a încheiat laconic Valeriu Turcan.

„Eroul martir col. Gheorghe Trosca este victima agenturii KGB şi după moarte“, scriam în data de 19.08.2010. Aflasem din sursele noastre că, pe o filieră întortocheată, Ion Iliescu, prin oamenii săi plantaţi în diverse comiţii ale „revoluţionarilor“, încerca, încă din 2003, să-l radă pe Gheorghe Trosca din råndurile martirilor revoluţiei tocmai datorită  faptului că acesta a devenit o efigie şi un simbol al războiului purtat de cadrele anti-KGB împotriva agenţilor moscoviţi.

„Lucrarea“ s-a bazat pe oamenii lui Iliescu puşi şefi la SSPR (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989), în perioada 2000-2003, George Costin, iar apoi Puiu Fesan, care în 2005 se adresează CNSAS pentru a cere „verificarea lui Gheorghe Trosca“ pe motiv că ar fi făcut cică poliţie politică, deoarece ca ofiţer de contrainformaţii urmărea agenţii ruşi - printre alţii, generalul Nicolae Militaru, mâna dreaptă a lui Ion Iliescu.

Propunerea de retragere a calităţii de eroi martiri a fost înaintată preşedinţiei de către una dintre Comisiile Parlamentului, condusă de liberalul Raymond Luca, alături de care se află freneticii susţinători ai lui Iliescu, deputatul Victor Socaciu şi senatorul pesedist şef de clan ţigănesc Toni Greblă, pompos intitulată Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.

Lăsând deocamdată de-o parte faptul că Parlamentul legitimează cu o astfel de Comisie cea mai dragă teză a lui Ion Iliescu, potrivit căreia în decembrie 1989 el a fost emanatul unei revoluţii spontane, nu unealta unei mizere conspiraţii moscovite, este relevant traseul acestei halucinante operaţiuni, desfăşurate pe parcursul mai multor ani, pe o filieră exclusiv pesedistă - mai exact exclusiv controlată de Ion Iliescu.

Răzbunarea cârtiţei KGB Ion Iliescu

Ura lui Iliescu împotriva celor ca Trosca, cadre ale Securităţii care l-au documentat drept agent al KGB, este nestinsă şi astăzi. S-a folosit de Puiu Fesan şi de alt servitor supus, Mircea Dinescu, manipulant de dosare la CNSAS-ul care autentifică una dintre cele mai cretine, inepte şi nesimţite gogomănii tipic moscovite, din istoria recentă a României, mai exact se susţine că: „Trosca Gheorghe, maior de contrainformaţii, prin măsurile derulate, a adus atingere dreptului la libertatea cuvântului şi a opiniei, dreptului la viaţă privată, inviolabilitatea convorbirilor telefonice“, deoarece a luat măsuri de supraveghere a unor persoane deţinătoare de secrete care întreţineau legături cu străini - respectiv cu agentura sovietică. Aşadar, Dinescu, documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii - UM 0110 care a urmărit îndeaproape legăturile lui Mircea Dinescu, nu doar contactele şi deplasările soacrei bolşevice a acestuia, Ludmila Loghinovskaia, dă unui ofiţer care i-a urmărit pe agenţii ruşi decizia de poliţie politică, decizie utilizată de politrucii puşi de Iliescu la SSPR pentru a-l mătrăşi, încă o dată, şi după moarte, pe eroul Gheorghe Trosca.

Înainte de a lucra în Armată, Gheorghe Trosca a fost cadru al CI (ofiţer de contrainformaţii) la Armata a II-a, condusă de generalul Militaru. Acesta fusese înaintat, în 1974, la gradul de general-colonel (cu 3 stele).

Generalul Stănculescu a mărturisit public că a fost informat că generalul Militaru a pus la cale în 23 decembrie 1989 uciderea şefului USLA, col. Gheorghe Trosca, pentru că acesta din urmă a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, în dosarele „Corbul 1“ şi „Corbul 2“, ca fiind omul sovieticilor. Trosca a fost unul dintre cei care s-au ocupat de strângerea de informaţii în celebrele dosare „Corbii“, ce vizau o operaţiune organizată de agenţi KGB sub acoperire.

Generalul Nicolae Militaru era o figură cheie în acest dosar, ca agent de vârf al serviciului militar de informaţii sovietic, GRU. Trosca l-a cunoscut personal pe Militaru, în timpul percheziţiilor pe care le efectuase la domiciliul acestuia.

În anul 1978, ca urmare a probelor strânse de Trosca, Militaru este trecut în rezervă, fără a fi vreodată judecat, deoarece până şi lui Ceauşescu îi era teamă de represaliile ruşilor, şi numit în funcţia de adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale.

Pe 22 decembrie, Militaru este reactivat de Ion Iliescu la ordinul KGB-ului, şi pe 23 decembrie 1989, este numit ministru al Apărării Naţionale şi înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) de către Ion Iliescu.

Militaru a fost reinstalat personal în fruntea Armatei, de Ion Iliescu, colegul său de şcoală la Moscova, alături de Vasile Ionel. Pentru toate crimele înfăptuite de generalul Militaru în decembrie 1989, Iliescu este complice. Masacrul de la Otopeni, unde a fost măcelărită o unitate de transmisiuni de la Câmpina, poartă semnătura sa. Uciderea subunităţii USLA condusă de Trosca, atras în capcană în faţa sediului MApN, a fost tot o diabolică înscenare a cârtiţei GRU/KGB adusă la putere de cârtiţa nr. 1 - Ion Iliescu. Cârtiţa însă nu se lasă, ucide până şi memoria celor pe care i-a omorât în ‘89 pentru a ajunge la putere.

Declanşarea operaţiunii de anihilare a memoriei lui Trosca a debutat cu mai mulţi ani în urmă. Personajele cheie au fost şi sunt pesediştii de nădejde ai lui Ilici, Puiu Nicolae Fesan, fost şef la SSPR, şi George Costin, actual şef al SSPR, fost subsecretar înaintea lui Fesan la aceeaşi instituţie creată de Iliescu pentru a „gestiona“ marele business al „revoluţionarilor“.

Gaşca lui Iliescu loveşte pe la spate

Cine este personajul care i-a impus preşedintelui să semneze odiosul decret? Cel care ne dădea în cap mie şi colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.

„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 - Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.

La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» - aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.
După revoluţie, acest individ care s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin, este sustragerea unor importante sume din contul „Libertatea“, despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“n.n.(http://ioniofciu.blogspot.com)

Acesta este omul care a pistonat preşedinţia să semneze un decret care desfiinţează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleşitoare încât preşedintele nu a găsit nicio cale de a nu-şi aşterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. Ca ziarist pe hârtie, nu ca „revoluţionar“ de carton preşpan, deşi în jurul aventurilor mele din decembrie 1989 s-a croit unul dintre cele mai consistente Dosare ale „revoluţiei“ şi, de asemenea, în calitate de vechi golan al Pieţei Universităţii care s-a înfruntat parte în parte cu imeghebiştii lui Costin, sper că preşedintele va anula acest decret, existând de altfel un precedent.

George Roncea

  Eroii nu se nasc şi nu mor prin decret prezidenţial

N-am crezut că voi fi nevoit să-i cer vreodată, ceva, preşedintelui Traian Băsescu. Retragerea titlului de erou-martir pentru doi dintre luptătorii antiterorişti care au fost ucişi la datorie în decembrie 1989, colonelul (post mortem) Gheorghe Trosca şi locotenent-colonelul (p.m.) Eugen Trandafir Cotună, reprezintă un gest asupra căruia îl rog pe preşedintele României să mai reflecteze şi, dacă este un om drept, să revină asupra lui. Nu poţi, printr-un decret prezidenţial, să schimbi istoria recentă a României doar de dragul unor impostori cuibăriţi prin CNSAS, Parlament sau SSPR.  Nu poţi să-i iei soldatului, mort pe câmpul de luptă în timp ce îşi apăra ţara, titlul de erou-martir, doar pentru că ai aflat între timp că, înainte să plece la luptă, bătea greşit pasul de defilare. În faţa sacrificiului suprem trebuie să te închini, să te reculegi şi să taci. Locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi comandantul echipajelor antiteroriste chemate în noaptea de 23/24 decembrie 1989 să contribuie la apărarea sediului Ministerului Apărării Naţionale, a fost ucis în timp ce executa o misiune ordonată de superiorii săi, la cererea expresă a celui care conducea atunci MApN, generalul KGB-ist Nicolae Militaru. A fost ucis, aşadar, la datorie, în numele revoluţiei. Au murit alături de el, în ambuscada anume pregătită în faţa sediului MApN, alţi şapte luptători din cadrul fostei USLA, inclusiv maiorul Eugen Trandafir Cotună. Moartea uslaşilor a servit noii puteri pentru că a legitimat mitul teroriştilor care, spunea Ion Iliescu, „trăgeau din orice poziţie“, dar i-a servit şi lui Nicolae Militaru, autorul diversiunii, care scăpa astfel de Gheorghe Trosca, ofiţerul care-l lucrase informativ pentru relaţiile cu KGB, în dosarele Corbu 1 şi Corbu 2. Pentru motivele arătate, Gheorghe Trosca a fost decapitat după moarte, iar capul i-a fost aşezat pe un cauciuc în timp ce pe ABI-urile distruse cu lovituri de tanc se scrisese cuvântul „terorişti“. Cadavrele uslaşilor au fost profanate şi lăsate în stradă pentru mai mult de 24 de ore. Câteva luni mai târziu, cea mai de temut unitate din SRI, Brigada Antiteroristă, avea să-şi omagieze eroii decretând ziua de 24 decembrie drept ziua Luptătorului Antiterorist. Astfel, moartea uslaşilor din faţa sediului MApN a fost, este şi va rămâne un exemplu de sacrificiu suprem în istoria acestei unităţi de luptă împotriva terorismului, mai ales acum, în noul context internaţional. Decretul prezidenţial transformă, din păcate, acest sacrificiu, într-o nouă decapitare a eroului-martir Gheorghe Trosca.

Iată de ce refuz să cred că preşedintele a ştiut cu adevărat ce semnează, la fel ca în cazul în care, anul trecut, nişte birocraţi i-au înaintat, spre semnare, celebrul decret prin care fostul ministru comunist de Interne, Gheorghe Homoştean, era decorat cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler. Pe de altă parte, înţeleg că după ce decizia CNSAS în privinţa celor verificaţi a rămas definitivă prin neatacarea ei de către cei în drept, preşedintele, în virtutea atribuţiilor sale, ar fi fost obligat să semneze decretul. Asta nu înseamnă însă că este imposibil ca el să fie anulat. În România totul este posibil, chiar şi ca oamenii drepţi să nu dispară de tot. Nu se poate să nu existe o cale de recunoaştere a sacrificiului acelor militari, pentru că dacă nu mai există, suntem pierduţi. Indiferent ce-ar spune instituţia lui Dinescu, bucătar al lui Vanghelie şi măscărici oficial la curtea lui Vîntu, sau cea condusă de George Costin, care a dat certificate de revoluţionar soacrei lui Geoană sau unor impostori aflaţi în puşcărie în decembrie ’89, eroii României sunt cei care mor în apărarea ei la vedere, aşa cum au făcut-o Trosca şi ai lui, sau în anonimat, aşa cum o fac sau sunt pregătiţi să o facă şi colegii de azi ai uslaşilor măcelăriţi în decembrie 1989.

Dan Badea

 sursa: Curentul -vineri 11 martie 2011   

  n.n. -12,7 mm este echivalentul rusesc la cal.50 american, si trece  prin blindaje usoare si medii,iar pe om il rupe in doua.Mitraliera KPVT de pe TAB are calibru 14.5 mm ( poate gauri betonul), cea antiaeriana jumelata (DSKM) de pe tanc are 12.7mm

                     

Băsescu a semnat decrete de retragere a titlurilor de “Luptător pentru Victoria Revoluţiei” şi a celui de “Erou-Martir al Revoluţiei”

Traian Băsescu a semnat pe 28 februarie următoarele decrete:
• Decret privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 a domnului Florea Adrian;

• Decret privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 a domnului Oană Marin;

• Decret privind retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a domnului Cotună Eugen Trandafir;

• Decret privind retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a domnului Coman Dumitru;

• Decret privind retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a domnului Trosca Gheorghe.

Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a decis, în octombrie 2010, acordarea avizului pentru înaintarea propunerii de retragere a titlului către Presedinţia României pentru Gheorghe Trosca, Dumitru Coman, Eugen Trandafir Cotuna, în urma unui aviz primit de la CNSAS.
Gheorghe Trosca a fost şef de Stat Major la USLA, iar Eugen Trandafir Cotună a fost şeful intervenţiei la aceeaşi unitate. Eugen Trandafir Cotună şi Gheorghe Trosca au fost omoraţi, pe 22 decembrie 1989 noaptea, în faţa Ministerului Apărării, după un ordin al generalului Militaru referitor la trimiterea de trupe în scopul apărării instituţiei.