Deputatul liberal Raymond Luca flegmează peste cadavrul lui Trosca

 scris de George Roncea

La aproape trei săptămåni de la controversata acţiune a preşedinţiei de ridicare a titlului de erou martir colonelului Gheorghe Trosca, lichidat printr-o manevră operativă de generalul trădător, cadru al GRU - Nicolae Militaru, måna înarmată a cârpei kaghebiste Ion Ilici Iliescu, deputatul PNL Raymond Luca iese la rampă cu încă o serie de minciuni şi murdării la adresa lui Gheorghe Trosca. Raymond Luca a simţit nevoia să justifice gestul său aruncånd cu noroi în Trosca, despre care a afirmat vrute şi nevrute, într-o conferinţă de presă, unde a susţinut că notele informative ale lucrătorilor USLA Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, puse la dispoziţie de CNSAS, indică „fără putinţă de tăgadă“ că aceştia au făcut poliţie politică.
Liberalul este şeful Comisiei parlamentare care a propus preşedinţiei, alături de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), semnarea decretului de anulare a calităţii de erou-martir a colonelului Trosca, ucis în ambuscada creată de generalul Militaru în data de 23 decembrie, în faţa sediului MApN.
Interesant este amănuntul că atåt George Costin, actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, cåt şi Raymond Luca au fost colegi în cadrul guvernării pesediste servind sub Năstase amåndoi în perioada 2000-2002. Raymond Luca slujea guvernul Năstase din funcţia de ministru-consilier, şef al secţiei economice la ambasada României la Washington, iar George Costin era exact în aceeaşi perioadă subsecretar de stat al SSPR.
Precizările lui Raymond Luca aveau ca scop explicarea motivelor pentru care Comisia pe care o conduce a dat un aviz favorabil propunerii  lui George Costin ca titlul de erou-martir să le fie retras celor doi. Raymond Luca a spus că avizul comisiei, adoptat cu unanimitate de voturi şi care a avut drept consecinţă retragerea titlului de erou-martir pentru Trosca şi Cotună, prin decret, de preşedintele Traian Băsescu, s-a bazat pe faptul că în ambele cazuri există o hotăråre CNSAS definitivă şi irevocabilă.
Totuşi, senatorul PNL a menţionat că, „din informaţiile pe care le deţine până în prezent, respectiva hotărâre nu a fost comunicată nici de către CNSAS, nici de Secretariatul de stat pentru revoluţionari urmaşilor celor decedaţi, care primeau pensie potrivit Legii 341/2004 şi care erau părţi interesate, în termenul de 15 zile, astfel încât ea să poată fi contestată“ şi în plus a admis că „în acest caz a existat „un viciu de procedură“ prin necomunicarea hotărârii CNSAS“.

Minciunile lui Raymond Luca

Acest pasaj scoate în evidenţă mârşăvia acestui specimen, mincinos congenital. Iată ce declara în „Adevărul“, imediat după data de 28 februarie: „În cazul lui Gheorghe Trosca, lucrurile sunt cât se poate de clare: CNSAS i-a dat verdict de poliţie politică, iar instanţa a confirmat verdictul, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă“. După ce ziarul „Curentul“ a arătat că lucrurile nu sunt cât se poate de clare şi a publicat decizia CNSAS nr. 2987 din data de 25.09.2007, şi fotocopia sa din „Monitorul Oficial al României“, unde se arată că decizia a rămas definitivă prin necontestare, Raymond Luca îşi îmbunătăţeste memoria şi-şi dă seama că de fapt parcursul legal nu a fost respectat, ceea ce am afirmat tot noi, ziarul „Curentul“, la data de 3 martie.

 „Necontestarea putea să se datoreze unui milion de motive - fie familiei nu i-a fost adusă la cunoştinţă decizia, fie „lucrarea“ s-a făcut pe şest, astfel ca „să treacă“ rapid etc. Trosca nu a beneficiat post-mortem de o judecată dreaptă, care să pună în ecuaţie în ce măsură este „poliţie politică“ executarea sarcinilor militare de prindere a spionilor sovietici, ai URSS, de teapa lui Nicolae Militaru ori Ştefan Kostyal, partenerul de pârnaie al lui Sorin Ovidiu Vîntu, şi mulţi alţii, dintre care unii au ajuns la vârful puterii în România după 1989“.
Raymond Luca nu se opreşte la detalii şi continuă prin a măscări cât îl duce pe el capul de liberal născut în URSS. Raymond Luca a spus că, în urma verificării de către membrii comisiei a notelor informative scrise de Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, au putut constata că era vorba despre „delaţiuni mizerabile“ şi de şantaj în scopul determinării unor militari să semneze angajamente. Liberalul a spus că notele informative indică faptul că Trosca şi Cotună au făcut poliţie politică şi că informările lor nu aveau nimic de a face cu deconspirarea de spioni.
Iată-l şi pe Raymond Luca expert în istoria Securităţii, ca şi alt coleg al său cu rădăcini în URSS, Vladimir Tismăneanu, cel care l-a împins din spate, de altfel, pe George Costin la şefia SSPR. A citit el tot-tot, ştie el întreaga activitate a lui Trosca, cunoaşte el în detaliu acţiunile operative ale unităţii din care a făcut parte Trosca, înainte de a ajunge la USLA, unitate care l-a prins şi documentat de spion sovietic pe generalul trădator Nicolae Militaru? Evident că nu.
Raymond Luca nu este nici istoric, nici specialist în ale spionajului, este doar un pion al Sistemului post-revoluţionar creat de complotiştii moscoviţi în frunte cu Ion Iliescu. Sistem al cărui beneficiar este (şi) el alături de alţi „acoperiţi“ devoalaţi în ultimii ani prin chiar faptele lor, de o evidenţă strigătoare la cer. Dinu Patriciu, capul de crimă organizată, conform Parchetului, partenerul de afaceri al lui Raymond, made in URSS, nu degeaba a oferit pe tavă Rompetrolul CSI-ului creat şi controlat de Moscova. Traiectoria lui Raymond Luca este mai puţin cunoscută, el devenind „celebru“ doar prin mizerabila„combinaţie operativă“ marca Ion Iliescu, de profanare, a doua oară, a lui Gheorghe Trosca, cel pe care l-au urât atâta cartiţele made in URSS de teapa lui Militaru şi Ilici.

 
 Born in URSS, back to USA

Născut la Sverdlovsk, în Rusia Sovietică, unde părinţii săi „studiau“, Raymond Luca intră imediat după „revoluţie“, alături de Dinu Patriciu, în afaceri şi politică, ajungând deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96, în tandem cu Nicolae Manolescu, ales senator PAC de Sibiu (în 1992, PAC împreună cu PL’93 au înfiinţat Alianţa Naţionala Liberală - ANL). Aripa Patriciu Tăriceanu, bunii amici ai lui Raymond Luca, erau doar fesenişti deghizaţi, participând la guvernarea FSN. De fapt, încă din 1990 Patriciu, Tăriceanu şi alţi câţiva au propus o alianţă între PNL şi FSN-ul lui Petre Roman, tentativă care nu s-a finalizat, însă în iulie 1990, imediat după Mineriadă, când încă nu se uscase sângele studenţilor de pe pereţii Institutului de Arhitectură, unde îşi făcea veacul Dinu Patriciu, acesta perseverează: în iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu şi Horia Rusu.

Tot în iulie 1990 Nicolae Manolescu îl spală meticulos de sânge în publicaţia sa pe Ion Iliescu, oferindu-i criminalului bolşevic două pagini de tămâieri greţoase. În aprilie 1991: PNL-AT, Partidul pe care-l conduce Patriciu, semnează, alături de FSN şi Iliescu, aşa zisa Cartă pentru Reformă şi Democraţie, întrând în guvernul Român remaniat, iar Dinu Patriciu devine ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în guvernul lui Iliescu. Mereu aproape de Patriciu, în legislatura ‘92-’96 Raymond Luca ajunge secretar al comisiei de „industrie şi servicii“, apoi pentru câteva sesiuni a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Raymond din URSS se cară apoi vreo zece ani în Statele Unite, cu afaceri, regăsindu-l însă pe o funcţie tip SIE, între iunie 2000 şi februarie 2002, în perioada guvernării pesediste acesta ocupând funcţia de ministru-consilier, şeful secţiei economice la ambasada României la Washington. Revine tocmai bine în România pentru a ajunge din nou deputat, al aceluiaşi pseudo PNL.
O carieră interesantă. Am făcut această scurtă trecere în revistă a cadrului din care a emanat Raymond Luca pentru a contura un tablou contextual. Fiecare dintre cei pomeniţi mai sus au avut tangenţă cu Sistemul, în diferite forme. Sistemul Aparatului de Partid şi al Securităţii, să fim bine înţeleşi, iar o parte dintre aceştia au migrat sau au lucrat (lucrează) simultan pentru mai multe instituţii nu neapărat autohtone. Cât despre partenerul său în „operaţiunea Trosca“, George Costin am mai scris dar merită reamintit profilul său.

George Costin, partenerul lui Raymond Luca, un fesenist/pesedist sadea

Personajul care i-a impus preşedintelui să semneze odiosul decret, alături de Raymond Luca este un fesenist/pesedist sadea, activist al aşa-zisului Bloc Naţional al Revoluţionarilor, al cărui preşedinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitoreşti feseniste care ne dădeau la cap mie şi colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.
„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 - Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.
La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» - aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.
După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“.
Acesta este omul care a pistonat preşedinţia să semneze un decret care desfiinţează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleşitoare încât preşedintele nu a găsit nicio cale de a nu-şi aşterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. 
Că de aia umblă Dreptatea cu dinţii sparţi, că n-are sânge în venă Traian Băsescu şi se lasă căpuşat de cârtiţele lui Iliescu şi ploşniţele lui Tismăneanu, parazitare benevolă care-l va goli de ultima picătură de sânge. Românesc.                                   
Curentul.ro  sambata 19 martie 2011

APEL CĂTRE PREŞEDINTE:revizuiţi cazul TROSCA , COTUNĂ şi COMAN!

Erou-martir col.Trosca decapitat

 scris de George Roncea si Dan Badea

Preşedintele Traian Băsescu a desfiinţat dintr-o mişcare, în data de 28 februarie, efigia Brigăzii Antiteroriste a S.R.I unitate informativ-operativă centrală în structura Serviciului Romån de Informaţii. Eroul martir col. Gheorghe Trosca este simbolul la care se raportează Brigada ce sărbătoreşte Ziua luptătorului antiterorist, în data de 24 decembrie, zi în care Trosca a sfårşit martiric lichidat de către generalul GRU Nicolae Militaru, måna dreaptă a lui Ion Iliescu. În ziua de 28 februarie preşedintele Traian Băsescu a semnat 35 decrete. Printre acestea şi decretul prin care se retrage titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Romåne din Decembrie 1989 lui Gheorghe Trosca. Pe långă Trosca sunt vizaţi şi Eugen Trandafir Cotună şi Dumitru Coman. Gheorghe Trosca a fost şeful de Stat Major la USLA, iar Eugen Trandafir Cotună a fost şeful intervenţiei la aceeaşi unitate. Dumitru Coman este şeful securităţii din Odorheiul Secuiesc, care a fost linşat de hoarde de unguri bestiali ca şi maiorul Agache în decembrie 1989.

Ne-am adresat consilierului de stat de la preşedinţie Valeriu Turcan şi i-am cerut să ne ofere o explicaţie. „A fost propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi a Comisiei Parlamentare. Preşedintele trebuia să emită decret“, a încheiat laconic Valeriu Turcan.

„Eroul martir col. Gheorghe Trosca este victima agenturii KGB şi după moarte“, scriam în data de 19.08.2010. Aflasem din sursele noastre că, pe o filieră întortocheată, Ion Iliescu, prin oamenii săi plantaţi în diverse comiţii ale „revoluţionarilor“, încerca, încă din 2003, să-l radă pe Gheorghe Trosca din råndurile martirilor revoluţiei tocmai datorită  faptului că acesta a devenit o efigie şi un simbol al războiului purtat de cadrele anti-KGB împotriva agenţilor moscoviţi.

„Lucrarea“ s-a bazat pe oamenii lui Iliescu puşi şefi la SSPR (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989), în perioada 2000-2003, George Costin, iar apoi Puiu Fesan, care în 2005 se adresează CNSAS pentru a cere „verificarea lui Gheorghe Trosca“ pe motiv că ar fi făcut cică poliţie politică, deoarece ca ofiţer de contrainformaţii urmărea agenţii ruşi - printre alţii, generalul Nicolae Militaru, mâna dreaptă a lui Ion Iliescu.

Propunerea de retragere a calităţii de eroi martiri a fost înaintată preşedinţiei de către una dintre Comisiile Parlamentului, condusă de liberalul Raymond Luca, alături de care se află freneticii susţinători ai lui Iliescu, deputatul Victor Socaciu şi senatorul pesedist şef de clan ţigănesc Toni Greblă, pompos intitulată Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.

Lăsând deocamdată de-o parte faptul că Parlamentul legitimează cu o astfel de Comisie cea mai dragă teză a lui Ion Iliescu, potrivit căreia în decembrie 1989 el a fost emanatul unei revoluţii spontane, nu unealta unei mizere conspiraţii moscovite, este relevant traseul acestei halucinante operaţiuni, desfăşurate pe parcursul mai multor ani, pe o filieră exclusiv pesedistă - mai exact exclusiv controlată de Ion Iliescu.

Răzbunarea cârtiţei KGB Ion Iliescu

Ura lui Iliescu împotriva celor ca Trosca, cadre ale Securităţii care l-au documentat drept agent al KGB, este nestinsă şi astăzi. S-a folosit de Puiu Fesan şi de alt servitor supus, Mircea Dinescu, manipulant de dosare la CNSAS-ul care autentifică una dintre cele mai cretine, inepte şi nesimţite gogomănii tipic moscovite, din istoria recentă a României, mai exact se susţine că: „Trosca Gheorghe, maior de contrainformaţii, prin măsurile derulate, a adus atingere dreptului la libertatea cuvântului şi a opiniei, dreptului la viaţă privată, inviolabilitatea convorbirilor telefonice“, deoarece a luat măsuri de supraveghere a unor persoane deţinătoare de secrete care întreţineau legături cu străini - respectiv cu agentura sovietică. Aşadar, Dinescu, documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii - UM 0110 care a urmărit îndeaproape legăturile lui Mircea Dinescu, nu doar contactele şi deplasările soacrei bolşevice a acestuia, Ludmila Loghinovskaia, dă unui ofiţer care i-a urmărit pe agenţii ruşi decizia de poliţie politică, decizie utilizată de politrucii puşi de Iliescu la SSPR pentru a-l mătrăşi, încă o dată, şi după moarte, pe eroul Gheorghe Trosca.

Înainte de a lucra în Armată, Gheorghe Trosca a fost cadru al CI (ofiţer de contrainformaţii) la Armata a II-a, condusă de generalul Militaru. Acesta fusese înaintat, în 1974, la gradul de general-colonel (cu 3 stele).

Generalul Stănculescu a mărturisit public că a fost informat că generalul Militaru a pus la cale în 23 decembrie 1989 uciderea şefului USLA, col. Gheorghe Trosca, pentru că acesta din urmă a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, în dosarele „Corbul 1“ şi „Corbul 2“, ca fiind omul sovieticilor. Trosca a fost unul dintre cei care s-au ocupat de strângerea de informaţii în celebrele dosare „Corbii“, ce vizau o operaţiune organizată de agenţi KGB sub acoperire.

Generalul Nicolae Militaru era o figură cheie în acest dosar, ca agent de vârf al serviciului militar de informaţii sovietic, GRU. Trosca l-a cunoscut personal pe Militaru, în timpul percheziţiilor pe care le efectuase la domiciliul acestuia.

În anul 1978, ca urmare a probelor strânse de Trosca, Militaru este trecut în rezervă, fără a fi vreodată judecat, deoarece până şi lui Ceauşescu îi era teamă de represaliile ruşilor, şi numit în funcţia de adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale.

Pe 22 decembrie, Militaru este reactivat de Ion Iliescu la ordinul KGB-ului, şi pe 23 decembrie 1989, este numit ministru al Apărării Naţionale şi înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) de către Ion Iliescu.

Militaru a fost reinstalat personal în fruntea Armatei, de Ion Iliescu, colegul său de şcoală la Moscova, alături de Vasile Ionel. Pentru toate crimele înfăptuite de generalul Militaru în decembrie 1989, Iliescu este complice. Masacrul de la Otopeni, unde a fost măcelărită o unitate de transmisiuni de la Câmpina, poartă semnătura sa. Uciderea subunităţii USLA condusă de Trosca, atras în capcană în faţa sediului MApN, a fost tot o diabolică înscenare a cârtiţei GRU/KGB adusă la putere de cârtiţa nr. 1 - Ion Iliescu. Cârtiţa însă nu se lasă, ucide până şi memoria celor pe care i-a omorât în ‘89 pentru a ajunge la putere.

Declanşarea operaţiunii de anihilare a memoriei lui Trosca a debutat cu mai mulţi ani în urmă. Personajele cheie au fost şi sunt pesediştii de nădejde ai lui Ilici, Puiu Nicolae Fesan, fost şef la SSPR, şi George Costin, actual şef al SSPR, fost subsecretar înaintea lui Fesan la aceeaşi instituţie creată de Iliescu pentru a „gestiona“ marele business al „revoluţionarilor“.

Gaşca lui Iliescu loveşte pe la spate

Cine este personajul care i-a impus preşedintelui să semneze odiosul decret? Cel care ne dădea în cap mie şi colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.

„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 - Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.

La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» - aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.
După revoluţie, acest individ care s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin, este sustragerea unor importante sume din contul „Libertatea“, despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“n.n.(http://ioniofciu.blogspot.com)

Acesta este omul care a pistonat preşedinţia să semneze un decret care desfiinţează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleşitoare încât preşedintele nu a găsit nicio cale de a nu-şi aşterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. Ca ziarist pe hârtie, nu ca „revoluţionar“ de carton preşpan, deşi în jurul aventurilor mele din decembrie 1989 s-a croit unul dintre cele mai consistente Dosare ale „revoluţiei“ şi, de asemenea, în calitate de vechi golan al Pieţei Universităţii care s-a înfruntat parte în parte cu imeghebiştii lui Costin, sper că preşedintele va anula acest decret, existând de altfel un precedent.

George Roncea

  Eroii nu se nasc şi nu mor prin decret prezidenţial

N-am crezut că voi fi nevoit să-i cer vreodată, ceva, preşedintelui Traian Băsescu. Retragerea titlului de erou-martir pentru doi dintre luptătorii antiterorişti care au fost ucişi la datorie în decembrie 1989, colonelul (post mortem) Gheorghe Trosca şi locotenent-colonelul (p.m.) Eugen Trandafir Cotună, reprezintă un gest asupra căruia îl rog pe preşedintele României să mai reflecteze şi, dacă este un om drept, să revină asupra lui. Nu poţi, printr-un decret prezidenţial, să schimbi istoria recentă a României doar de dragul unor impostori cuibăriţi prin CNSAS, Parlament sau SSPR.  Nu poţi să-i iei soldatului, mort pe câmpul de luptă în timp ce îşi apăra ţara, titlul de erou-martir, doar pentru că ai aflat între timp că, înainte să plece la luptă, bătea greşit pasul de defilare. În faţa sacrificiului suprem trebuie să te închini, să te reculegi şi să taci. Locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi comandantul echipajelor antiteroriste chemate în noaptea de 23/24 decembrie 1989 să contribuie la apărarea sediului Ministerului Apărării Naţionale, a fost ucis în timp ce executa o misiune ordonată de superiorii săi, la cererea expresă a celui care conducea atunci MApN, generalul KGB-ist Nicolae Militaru. A fost ucis, aşadar, la datorie, în numele revoluţiei. Au murit alături de el, în ambuscada anume pregătită în faţa sediului MApN, alţi şapte luptători din cadrul fostei USLA, inclusiv maiorul Eugen Trandafir Cotună. Moartea uslaşilor a servit noii puteri pentru că a legitimat mitul teroriştilor care, spunea Ion Iliescu, „trăgeau din orice poziţie“, dar i-a servit şi lui Nicolae Militaru, autorul diversiunii, care scăpa astfel de Gheorghe Trosca, ofiţerul care-l lucrase informativ pentru relaţiile cu KGB, în dosarele Corbu 1 şi Corbu 2. Pentru motivele arătate, Gheorghe Trosca a fost decapitat după moarte, iar capul i-a fost aşezat pe un cauciuc în timp ce pe ABI-urile distruse cu lovituri de tanc se scrisese cuvântul „terorişti“. Cadavrele uslaşilor au fost profanate şi lăsate în stradă pentru mai mult de 24 de ore. Câteva luni mai târziu, cea mai de temut unitate din SRI, Brigada Antiteroristă, avea să-şi omagieze eroii decretând ziua de 24 decembrie drept ziua Luptătorului Antiterorist. Astfel, moartea uslaşilor din faţa sediului MApN a fost, este şi va rămâne un exemplu de sacrificiu suprem în istoria acestei unităţi de luptă împotriva terorismului, mai ales acum, în noul context internaţional. Decretul prezidenţial transformă, din păcate, acest sacrificiu, într-o nouă decapitare a eroului-martir Gheorghe Trosca.

Iată de ce refuz să cred că preşedintele a ştiut cu adevărat ce semnează, la fel ca în cazul în care, anul trecut, nişte birocraţi i-au înaintat, spre semnare, celebrul decret prin care fostul ministru comunist de Interne, Gheorghe Homoştean, era decorat cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler. Pe de altă parte, înţeleg că după ce decizia CNSAS în privinţa celor verificaţi a rămas definitivă prin neatacarea ei de către cei în drept, preşedintele, în virtutea atribuţiilor sale, ar fi fost obligat să semneze decretul. Asta nu înseamnă însă că este imposibil ca el să fie anulat. În România totul este posibil, chiar şi ca oamenii drepţi să nu dispară de tot. Nu se poate să nu existe o cale de recunoaştere a sacrificiului acelor militari, pentru că dacă nu mai există, suntem pierduţi. Indiferent ce-ar spune instituţia lui Dinescu, bucătar al lui Vanghelie şi măscărici oficial la curtea lui Vîntu, sau cea condusă de George Costin, care a dat certificate de revoluţionar soacrei lui Geoană sau unor impostori aflaţi în puşcărie în decembrie ’89, eroii României sunt cei care mor în apărarea ei la vedere, aşa cum au făcut-o Trosca şi ai lui, sau în anonimat, aşa cum o fac sau sunt pregătiţi să o facă şi colegii de azi ai uslaşilor măcelăriţi în decembrie 1989.

Dan Badea

 sursa: Curentul -vineri 11 martie 2011   

  n.n. -12,7 mm este echivalentul rusesc la cal.50 american, si trece  prin blindaje usoare si medii,iar pe om il rupe in doua.Mitraliera KPVT de pe TAB are calibru 14.5 mm ( poate gauri betonul), cea antiaeriana jumelata (DSKM) de pe tanc are 12.7mm

                     

Băsescu a semnat decrete de retragere a titlurilor de “Luptător pentru Victoria Revoluţiei” şi a celui de “Erou-Martir al Revoluţiei”

Traian Băsescu a semnat pe 28 februarie următoarele decrete:
• Decret privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 a domnului Florea Adrian;

• Decret privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 a domnului Oană Marin;

• Decret privind retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a domnului Cotună Eugen Trandafir;

• Decret privind retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a domnului Coman Dumitru;

• Decret privind retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a domnului Trosca Gheorghe.

Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a decis, în octombrie 2010, acordarea avizului pentru înaintarea propunerii de retragere a titlului către Presedinţia României pentru Gheorghe Trosca, Dumitru Coman, Eugen Trandafir Cotuna, în urma unui aviz primit de la CNSAS.
Gheorghe Trosca a fost şef de Stat Major la USLA, iar Eugen Trandafir Cotună a fost şeful intervenţiei la aceeaşi unitate. Eugen Trandafir Cotună şi Gheorghe Trosca au fost omoraţi, pe 22 decembrie 1989 noaptea, în faţa Ministerului Apărării, după un ordin al generalului Militaru referitor la trimiterea de trupe în scopul apărării instituţiei.