Timişoara este “intoxicată” cu minciuni. “Impostorul” Mărieş este disperat.

"Colegii" între ei



Mărieş si Preşedintele



Presedintele ii felicită pe: Costin,Bănuţoiu, Mărieş

De 23 de zile Timişoara este "asediată" de o pleiada de foşti şi actuali turnători şi informatori, care au misiuni precise. Desantul “securistic” îl are în frunte pe Teodor Mărieş, "impostorul nr.1" al  Revoluţiei Române, omul de “casă” al Preşedintelui şi al ex-ministrului Monica Macovei, complicele puşcăriabilului George Costin ( ex-Secretar de Stat la SSPR) aflat  în arest. Candidatul la Senat,este un individ avid de putere, care a dezinformat, minţit şi  şantajat : Parchetul general,CEDO,Procurorul general, opinia publică şi mass media. Mărieş este pentru Timişoara un "venetic" propulsat de "servicii" şi recomandat  călduros de M.R.Ungureanu, fostul şef al SIE.  

De-altfel "desantarea" lui Mărieş la Timişoara nu este întâmplătoare( vezi denigrarea Revoluţiei timişorene şi a titlului de oraş-martir), el fiind sprijinit din răsputeri, mediatic,logistic şi financiar, de segmente antinaţionale şi şovine! Sursele noastre ne-au afirmat acest lucru de la început şi iată că acum se confirmă!

Impostorul Marieş, anunţă în plină campanie electorală că va posta pe Internet şi va dona  Memorialului Revoluţiei, 50.000 de pagini dedicate Revoluţiei din Timişoara!                                                           

Întrebăm si vă întreb , ce legătura are acest comunicat cu Colegiul 1 din Timişoara ? Cum poate influenta pretul "coşului zilnic" si nivelul de trai?Cum poate aduce investitii pentru Timişoara si ce politici fiscale propune? Cum va indexa salariile la profesori, pensiile de mizerie sau va rezolva deficitul   bugetului Sănătaţii ?

 Iată  dovada irefutabilă a dublicităţii lui Teodor MĂRIEŞ, impostor al Revoluţiei Române, şi omul SERVICIILOR CARE STAU ÎN SPATELE LUI!

Ne aflăm în Postul Craciunului,primul post din anul bisericesc si ultimul din anul civil,care se încheie pe 24 decembrie. Postind 40 de zile creştinii se învrednicesc astfel să primească Cuvântul lui Dumnezeu. Considerăm că tulburarea acestui post cu minciuni şi promisiuni deşarte, este o blasfemie a celor sfinte, şi dovedeşte că Mărieş este un hulitor şi un defăimator al lui Dumnezeu!

Dacă   M.R. Ungureanu,"mentorul” lui, îşi face campanie electorală, vorbind credincioşilor din amvonul bisericii, este normal că  “aşchia nu sare departe de trunchi”!




Mărieş şi  magistratul Dan Voinea"groparul" dosarelor Revoluţiei



Scrisoare deschisă adresată Serviciilor Speciale Româneşti

Aterizarea la Timişoara a lui Teodor Mărieş, în postura de candidat la alegerile parlamentare, este o sfidare nemaiîntâlnită în istoria oraşului şi a oamenilor săi. Se spune, cu unele argumente bine documentate, că Ceauşescu nu suferea Timişoara. Epigonii săi ca atitudine şi aspiraţii autocratice, grupaţi sub acoperire sau în văzul lumii, suferă, după toate aparenţele, de acelaşi sindrom. Nu ne putem explica altfel cum a fost posibil ca fostul copil-minune al dedesubturilor curat-murdare ale politicii româneşti, Mihai-Răzvan Ungureanu, intrat deja în folclorul popular sub apelativul „Unguent”, să decidă debarcarea unui impostor cu o biografie cel puţin stranie, dacă nu încă dovedit penală, pe malurile Begăi.

Aşa zisul revoluţionar Doru Mărieş are o mare problemă: nu poate dovedi sub nici o formă că merită acest titlu născut la Timişoara pe 16 decembrie 1989. Mai mult, impostorul a militat, alături de patriotul local M.R. Ungureanu, pentru ideea că Revoluţia care a dus la prăbuşirea lui Ceauşescu a început la Iaşi, cu câteva zile mai devreme. Înainte de a relua orice discuţie pe această temă diversionistă, întrebăm din nou, scurt şi la obiect: atunci de ce nu se duce să candideze la Iaşi ?

Ar aduce un frumos omagiu unui oraş pe care timişorenii îl privesc cu respect, dar cu observaţia că şi în ţara noastră se dă Cezarului ce e al Cezarului. Revoluţia am început-o noi, aici, zecile de mii de oameni care şi-au înfrânt teama şi au strigat sub ploaia de gloanţe „Jos Ceauşescu! Jos Comunismul! Există Dumnezeu!”.

Ce făceau la acea oră a istoriei Teodor Mărieş şi şeful său de partid M.R.Ungureanu ? În ce cotlon întunecat tremurau de frică sau îşi primeau ordinele? Zisul revoluţionar Marieş s-a „afirmat în Piaţa Universităţii din Bucureştiul anului 1990, după ce studenţii, care îl suspectau pe bună dreptate că e un provocator în slujba anumitor servicii, deciseseră să se retragă. Mărieş, avocatul cel mai vocal al acţiunilor violente, a dispărut exact la momentul potrivit, înaintea intervenţiei forţelor de ordine, lăsându-şi victimele provocărilor să se confrunte cu ele".

Cerem public tuturor factorilor responsabili, de la CNSAS la directorii principalelor organisme de securitate ale României, să infirme sau să confirme apartenenţa lui Teodor Mărieş la structurile conspirate ale acestora! Ştim prea bine ce înseamnă securitatea naţională, care nu permite deconspirarea unor oameni puşi în slujba intereselor ţării, dar Mărieş nu poate fi încadrat în această categorie sub nici un pretext.

Axa Dan Voinea - Teodor Marieş - George Costin a constituit coloana vertebrală a unei halucinante fabrici de revoluţionari pe hârtie, o adevărată ruşine naţională. S-au inventat eroi acolo unde nu s-a întâmplat nimic în decembrie 1989, au primit titluri de „luptător remarcat pentru fapte deosebite” oameni care auziseră de la Europa Liberă că se petrecea ceva la Timişoara şi ieşiseră şi ei pe stradă să vadă ce se mai întâmplă prin târguşorul lor de provincie, eventual să se aleagă cu ceva. Şi s-au ales! Banii au început să curgă, iar certificatele să fie eliberate.

George Costin a luat drumul închisorii, sub acuzaţia de „folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine de bani sau de foloase necuvenite, în formă continuată, spălare a banilor, în formă continuată şi constituire a unui grup infracţional organizat", după cum sună concluzia DNA. Despre acest individ, încătuşat din poziţia de secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor, Mărieş, partener încă necercetat pentru apartenenţa la acelaşi „grup infracţional organizat”, spunea: „... eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este avem echipă, avem valoare”. Ce căutaţi la Timişoara, „domnule” Mărieş? O eventuală imunitate parlamentară, care să vă împiedice să refacţi echipa după gratii? Aţi venit să aduceţi aici mizeria şi fărădelegile în care vă scăldaţi de atâţia ani, sub protecţia celor care au dus ţara la ruină, obsedaţi să se îmbogăţească pe ei şi familiile lor? Însuşi generalul (?) Voinea, fostul dumneavoastră partener de afaceri cu certificate de revoluţionar, a declarat la un moment dat, cu un tupeu demn de cartea recordurilor: „E posibil să se fi luat bani. Ei între ei, pe la asociaţii, mai fac afaceri, dar eu nu am avut nici o legătură”.

Ce afaceri vreţi să aduceţi la Timişoara, Teodor Mărieş? Aceleaşi asocieri profitabile care v-au îndemnat să daţi titlul de membri ai Asociaţiei „21 Decembrie” - unde aţi ajuns şef numai Dumnezeu ştie cum! - unor personaje ca Roberta Anastase, hoaţă politică de renume internaţional, Rodica Culcer, unanim văzută ca exponenta Securităţii lui Ceauşescu, în formula „intelectual sub acoperire, cu misiuni speciale”, sau, culmea-culmilor, Monica Macovei, procuroare ceauşistă cu comportament deviant la adresa imaginii şi intereselor ţării, în favoarea elucubraţiilor ei „justiţiare”? Unde sunt, Teodor Maries, banii Asociaţiei „21 Decembrie”, rezultaţi din chiriile spaţiilor pe care aceasta le-a închiriat în ultimii 10 ani? Dacă pe la Bucureşti aţi reuşit să păcăliţi mii de oameni, aici, la Timişoara, nu păcăliţi pe nimeni.

Ne exprimăm încă o dată regretul că Societatea „Timişoara” s-a antrenat în jocurile murdare ale unui Mihai-Răzvan Ungureanu, decis să se facă de râs în politică, acolo unde crede că manierele şi limbajul de salon ţin loc de substanţă şi acţiune reală, şi ale adjunctului său Maries, un personaj asupra căruia semnele de întrebare se adună până îl acoperă cu totul.

Avem o întrebare pentru domnul Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii „Timişoara”: de ce au insistat Teodor Marieş şi George Costin, pe vremea când actualul deţinut era demnitar, să vă acorde titlul de revoluţionar? Vă simţiţi îndreptăţit la acest titlu? De ce nu aţi deschis uşa unei asociaţii de revoluţionari din oraşul dumneavoastră, cum era normal şi de aşteptat, şi acceptaţi şi acum să faceţi jocuri gândite în laboratoare de aiurea? Ce interese obscure vă leagă de Teodor Mărieş, pe care îl consideraţi un „erou” autentic? Dar de Mihai-Răzvan Ungureanu?

În încheiere, o observaţie. Pe la noi se spune că nu poţi umbla cu cioara vopsită. Ce-i negru negru rămâne. PDL-ul, care l-a luat în braţe pe Mărieş, cum îl luase şi pe Costin, puşcăriaşul, s-a rebotezat în zisa ARD, dar tot portocaliu murdar rămâne. Aşa cum şi Marieş, oricât s-ar numi el revoluţionar, tot impostor rămâne. M.R. Ungureanu zice, cu vocea lui afectată de prea multe produse de lux, că "politica se poate face şi altfel". Păi fă-o, tinere şi spilcuit domn, şi în numele unei Românii cu adevărat drepte, ia-l pe Mărieş de aici!
Timişorenii ţi-l rambursează oricum, după vot.

Semnează:
Ion Marcu
Conducătorul manifestantilor de pe platforma UMT şi inițiatorul negocierilor cu Dăscălescu din Judeţeana de partid în 20 Decembrie 1989
Petre Boroşoiu
Membru al grupului de Revoluţionari ce a dialogat cu Dăscălescu în Judeteana de partid din Timisoara în 20 Decembrie 1989
Adrian Sanda
Membru fondator al Frontului Democratic Român – la 20 Decembrie 1989 în Opera din Timisoara

pt.conf. Ion Iofciu  preşedinte Baricada Inter 1989

REVOLUŢIA ROMÂNILOR

Cronica de Corneliu Vlad – AmosNews, 8 februarie  2011

“În zilele de agitație turmentată și veselie tembelă de dinaintea Crăciunului și Anului Nou (suntem doar în țara lui D’ale Carnavalului), când tot mai puțin și tot mai puțini ne mai aducem aminte de Timișoara, decembrie 1989, Claudiu Iordache a dăruit compatrioților săi cartea “Revoluția Românilor”. Un fapt editorial discret, mai de nimeni observat ori consemnat, această lansare a unei cărţi răsunătoare. De fapt, al cărei răsunet ar fi trebuit, ar trebui, auzit. Dar în realitatea românească a momentului, după 21 de ani de libertate perfect monitorizată şi eficient gestionată de cine se ocupă de asa ceva, e cam „caunecuviincios ca astfel de cărţi (care nici nu prea există, de altfel) să fie cunoscute şi citite de mulţi. Sunt cărți care stânjenesc, „nu se face”, „nu dau bine”, „indispun”, "cauzează”. Drept care, o carte despre Revoluţie şi despre ce s-a ales din ea (carte, zic, nu maculatura de măscări care se produc cu duiumul pe subiect) are parte de un tratament mai drastic decât cel aplicat cărţii pornografice. 
Iar rânduitorii zilei ştiu şi au cum să stăvilească, să neutralizeze, să condamne la necunoaştere sau uitare, atât de discret, firesc şi fără efort, mesajul curat şi adevărat al Revoluţiei din 1989!

Claudiu Iordache este primul scriitor român care a vorbit public, răspicat şi liber într-o ţară încătuşată zeci de ani în spaimă şi tăcere. Această carte a lui aparţine marii literaturi. Are pagini superbe de eseu despre români şi destinul lor, pe un fir ce vine de la Neagoe Basarab şi Cantemir, prin Alecu Russo, Eminescu şi Haşdeu, către Nae Ionescu, Cioran şi Țuțea. Dar mai presus de literatură, această carte este un gest național şi civic al unei conştiinţe care trăieşte şi astăzi însufleţit, tensionat şi dureros, cu aceeaşi acuitate, clipele revoluţionare de acum 21 de ani. 
Revoluţia nu este, pentru el, memorie, evocare, istorie, este încă realitate acută, cu energii care „lucrează”, ori, mai degrabă, s-ar cuveni. Revoluţie, Libertate, Istorie – acestea îmi par constantele mesajului autorului. Şi el le înalţă adevărate poeme-imn, sunt bucăţi de pură, memorabilă literatură. Dar cartea este şi proză poetică, şi pamflet incendiar, şi subtilă analiză politică şi geopolitică, şi jurnal personal sincer şi emoţionant, şi riguroasă istoriografie imediată. 
Toate acestea se întâlnesc, de pildă, în textul ce defineşte Revoluţia de la Timişoara (pag. 127-128), care adevereşte că „în decembrie 1989, Iisus s-a născut la Timişoara”. Minunea nu a durat. „A fost o revoluţie glorioasă care s-a sfârşit cu o restauraţie ruşinoasă”. Într-o lume „nî care o manipulare globală va lua locul Gulagului. Iar noi, românii, deja nu mai avem România. În numai şapte zile "România a recuperat 45 de ani de stagnare. După 20 de ani ea a pierdut aproape totul. Daca nu şi mai mult decât a avut. La 20 de ani de la Revoluţie, România nu mai are nimic de pierdut, pentru că nu mai are nimic. Această poveste tragică a istoriei româneşti, Revoluţia, a dat românilor mai multă libertate decât puteau să ducă!” 
Aşa este scrisă toata cartea. O carte conectată la cele mai înalte tensiuni, cu cuvinte de foc, dar o scriere aşezată sub porunca nobilei tiranii a lucidităţii şi adevărului. 
În ultimele rânduri ale cărţii, Claudiu Iordache lasă să se înţeleagă că nu va mai scrie despre Revoluţie. Nu-l credem. De data aceasta, nu-l putem crede.”

      sursa:  http://claudiuiordache.wordpress.com/