Motto:“! Vă promit că de azi înainte nici un politician al puterii nu va mai da telefoane procurorilor sau judecătorilor...”
Traian BASESCU decembrie 2004, proaspăt preşedinte-jucător...
Cum a început totul...
Înainte de alegerile din anul 2000, Teodor Meleşcanu, pe atunci preşedinte al defunctei ApR, primeşte de la un important grup de cetăţeni evrei o semnificativă sumă de bani, pentru a le reprezenta interesele în România, în eventualitatea câştigării alegerilor din acel an. ApR pierde “detaşat” alegerile, Meleşcanu cheltuie banii cu modernizarea vilei pe care o deţine la Azuga precum şi cu dotarea cabinetului medical al Marinei Meleşcanu, proaspăt stomatolog. Evident, evreii şi-au cerut banii înapoi. În acest sens, Meleşcanu, membru P.N.L. de această dată, a fost “invitat” în SUA, la Congresul Mondial al Evreilor, unde i s-au cerut, în schimbul banilor primiţi, unele servicii menite să umple conturile unor reprezentanţi din România ale aceloraşi cetăţeni evrei. Astfel, lui Meleşcanu i s-a sugerat „ajutarea” lui Ion Radu Fotino, care “descoperise” într-un cufăr din podul casei în care locuieşte, situată în strada Colţei nr. 25 din Sectorul 3, că un fost vecin de-al său, Radu Lăzărescu, decedat în 02.01.1989, era moştenitorul lui Lucian Bildirescu, decedat şi el în 14.06.1972, ultimul membru al unei foarte bogate familii de moşieri, care deţinuseră ceea ce astăzi poartă numele de “moşia Bildirescu”. În anul 2000, cel mai mare specialist în afaceri ilegale cu retrocedări de terenuri şi imobile, pe numele său Cristian Zechiu, membru important al filialei P.N.L. Voluntari, în căutare de terenuri cu “potenţial de retrocedare”, descoperă pe raza comunei Voluntari, existenţa unei imense averi, aparţinând fostei familii Bildirescu. În căutarea unui moştenitor căruia să-i cumpere eventual drepturile, Cristian Zechiu, dă de urma lui Radu Lăzărescu, ultimul moştenitor atestat testamentar, al defunctei familii Bildirescu. Radu Lăzărescu îşi petrecuse ultimii ani din viaţă într-un imobil situat în strada Colţei nr. 25 din Sectorul 3, unde mai locuia şi vecinul său, infractorul Ion Radu Fotino. În acel moment, Fotino şi Zechiu au început să pună la cale marea excrocherie aflată azi în derulare. Neavând nici o legătură cu Radu Lăzărescu, Ion Radu Fotino, procedează la ceea ce ştie el mai bine, întocmeşte un fals testament olograf nedatat, în care se trece drept unic moştenitor al lui Radu Lăzărescu, aşadar al întregii moşii Bildirescu. Acest testament nu ar putea trece de nici o expertiză, de aceea, el nu a fost cerut de nici o instanţă de judecată implicată în acest caz; cu complicitatea notarilor Ion Negrea şi Maria Găbură, infractorul Ion Radu Fotino obţine diferite alte certificate care-i conferă calitatea de moştenitor (Anexa 1, şi Anexa 1a); contra unor sume corespunzătoare nici unul dintre cei doi notari nu au procedat la trimiterea testamentului olograf nedatat, prezentat de Fotino la expertizare, aşa cum prevede legea în astfel de cazuri; se va vedea în cele ce urmează de ce instanţele tot refuză să ceară acest testament… Mergând cu falsul mai departe, Ion Radu Fotino întocmeşte în numele Notarului Public Lucia Dumitrescu, decedată la acea vreme, certificatul de legatar nr. 86/04.09.2000 prin care îi revine întreaga masă succesorală rămasă de pe urma lui Lucian Bildirescu. Cu acest certificat, pe care-l depune la Comisia Locală Voluntari (Anexa 2), după multe încercări nereuşite, prin intermediul lui Zechiu Cristian, Ion Radu Fotino obţine avizul favorabil al Comisiei Locale Voluntari, prin care i se recunoaşte dreptul de proprietate asupra a 33 ha teren. Cu acest aviz, Zechiu Cristian, după ce a dat şpaga de rigoare Caterinei Popa, secretara Comisiei Judeţene Ilfov şi amanta lui Teodor Filipescu (ajuns prefect P.S.D. de Ilfov la acea vreme datorită influenţei în partid a lui Viorel Hrebenciuc), obţine, de la Comisia Judeţeană Ilfov, faimoasa Hotărâre nr. 406/30.05.2003 (Anexa 3), nulă în mod absolut, deoarece cererea lui Ion Radu Fotino a fost depusă cu mult timp după expirarea termenului legal în care mai putea fi făcut acest lucru (Anexa 4). Cu această hârtie, Ion Radu Fotino cere Comisiei Locale Voluntari să fie pus în posesie pe cele 33 ha teren pe care i se recunoaşte dreptul de proprietate. Deoarece terenul care aparţinuse în trecut familiei Bildirescu, situat la mare distanţă de amplasamentul Henri Coandă, era deja trecut în circuitul civil pe el existând multe construcţii, executate cu preponderenţă de către compania Impact S.A., primarul comunei Voluntari de la acea vreme, Florinel Pandele, aflat în conflict deschis cu Zechiu Cristian, l-a trimis pe infractor la plimbare. Ion Radu Fotino şi Cristian Zechiu au început în toamna lui 2003 să caute “sprijin politic” pentru a rezolva problema. Au găsit acest sprijin în persoana unuia dintre mai marii puterii politice de la acea vreme din România, eminenţă cenuşie aflată actualmente, teoretic, în opoziţie. Acesta a fost de acord să le „rezolve” problema cu condiţia ca o bucată considerabilă din cartierul Henri Coandă să-i revină. În acest sens, eminenţa cenuşie a semnat o promisiune de vânzare prin care 37,5 ha teren situat în Voluntari urmau să-i fie vândute la un preţ modic. Această promisiune de vânzare avea să-i “încurce” puţin, la începutul anului 2006, declaraţia de avere... De unde 37,5 ha când Fotino obţinuse doar 33 ha? Nici o problemă... Se va obţine şi mai mult prin intermediul justiţiei. De fapt, aceasta a fost şi condiţia pusă de aceeaşi eminenţă cenuşie: “Nu putem face nimic cu Pandele. Afacerea trebuie rezolvată în justiţie!”. Pentru a “rezolva” problema, eminenţa cenuşie a furnizat şi un “finanţator”, în persoana lui Florinel Cămară, un drag prieten al lui Corneliu Iacubov, finul lui Dumitru Sechelariu, naşul lui Fane Spoitoru, cumătrul lui Adrian Năstase, actualmente urmărit pentru contrabandă cu produse petroliere şi pentru alte infracţiuni. Florin Pandele, primarul comunei Voluntari, care s-a opus cu vehemenţă acestor planuri, a fost în repetate rânduri ameninţat de către Florinel Cămară, cu răpirea familiei. În acest sens, Florinel Cămară a lansat în tot oraşul Voluntari zvonul că va începe campania de răpiri cu copilul cel mic al familiei Pandele. Tot el este responsabil şi pentru multe “necazuri” prin care a trecut soţia primarului Florin Pandele. Tot Florinel Cămară a finanţat şi campania de murdărire dusă, prin intermediul mai multor televiziuni, de actorul Florin Călinescu împotriva primarului Florin Pandele. Banii lui Florinel Cămară mai erau necesari pentru acoperirea cheltuielilor prilejuite în principal de mituirea unor judecători care trebuiau să dea rapid anumite soluţii în anumite dosare. Eminenţa cenuşie este responsabilă şi de tergiversarea începerii lucrărilor la acest cartier. Astfel, ANL, sub conducerea directorului general de atunci, Corneliu Popescu, membru PSD, a amânat cât a putut de mult începerea lucrărilor la cartier, în urma presiunilor exercitate de eminenţa cenuşie asupra subordonatului său pe linie de partid. Aşa se explică de altfel, de ce lucrările începute în 2004 la câteva case din Voluntari au fost oprite prin neplata de către ANL, a contravalorii acestor prestaţii către constructori.
În legătură cu aceste certificate dubioase întocmite şi folosite de infractorul Ion Radu Fotino, avocaţii celor care-şi construiesc case pe terenul respectiv au adresat un memoriu Camerei Notarilor Publici Bucureşti (Anexa 2a). Răspunsul Camerei Notarilor Bucureşti nu a întârziat să confirme temerile avocaţilor: cel puţin unul dintre certificatele de calitate de moştenitor ale lui Fotino era fals (Anexa 2b).
Enormitatea falsurilor din actele notariale folosite de infractorul Ion Radu Fotino, a determinat Camera Notarilor Publici Bucureşti ca, în anul 2006 să atenţioneze în mai multe rânduri, toate Birourile Notariale din Bucureşti, să verifice în arhiva Camerei Notarilor orice document care li se prezintă, pretins a fi fost întocmit de către Notarii Publici Ion Negrea şi Lucia Dumitrescu (Anexa 2c).
Intră în scenă Teodor Meleşcanu…
Alegerile din decembrie 2004 au încurcat puţin socotelile celor ce-şi doreau cu ardoare să pună mâna pe cartierul Henri Coandă. Schimbarea puterii politice din România a avut efectul de a clătina eşafodajul care se ţesea în jurul cartierului. Soluţia salvatoare a fost găsită tot de către eminenţa cenuşie. Astfel, problema a fost dată spre rezolvare lui Teodor Meleşcanu, proaspăt sosit la putere, despre care eminenţa cenuşie ştia că era dator unor cetăţeni evrei care-şi cereau banii înapoi prin diferite canale. Pentru a fi puţin impulsionat, Teodor Meleşcanu a fost “invitat” în SUA, într-o vizită privată, la Congresul Mondial al Evreilor, unde i s-a cerut ca, în schimbul datoriei pe care o avea din anul 2000 către grupul de cetăţeni evrei, să faciliteze grupării din jurul lui Fotino să pună mâna pe terenul de pe amplasamentul Henri Coandă. În acest scop, pe lângă traficul de influenţă pe care ar fi trebuit să-l facă, Teodor Meleşcanu mai avea şi rolul promovării unei legislaţii corespunzătoare, care să poată facilita obţinerea în instanţă a terenului cu pricina. În acest sens, la 17.05.2005, Teodor Meleşcanu ajunge “întâmplător” în posesia unei scrisori semnate de Zvi Barak, consilier juridic al Congresului Mondial al Evreilor, prin care se cerea autorităţilor române “îmbunătăţirea” legislaţiei româneşti în ceea ce priveşte retrocedarea bunurilor confiscate de regimul comunist. Teodor Meleşcanu înmânează această scrisoare, în mod ostentativ, preşedintelui Camerei Deputaţilor de atunci, Adrian Năstase, care se opunea adoptării legislaţiei privind anumite tipuri de retrocedări atât de dragi P.N.L.
Două luni mai târziu, pe 19.07.2005, Guvernul României, condus de alt... liberal fireşte, îşi asumă răspunderea pentru legea 247/19.07.2005, lege în baza căreia, trei săptămâni mai târziu, pe 11.08.2005, infractorul Ion Radu Fotino, cere Judecătoriei Sectorului 1, care nu avea competenţă teritorială asupra părţii din Voluntari a cartierului Henri Coandă, să dispună, prin ordonanţă preşedenţială, sistarea lucrărilor începute deja în Voluntari, o parte în 2004, restul în primăvara lui 2005 (Anexa 5). De ce a fost cerută această sistare a lucrărilor tocmai la Judecătoria Sectorului 1 şi nu la Judecătoria Buftea aşa cum cer normele în drept? Pentru că la Judecătoria Sectorului 1 avea relaţii gruparea infracţională. Astfel, prin intermediul judecătoarei Nicoleta Cristuş, despre care se ştia că va ajunge preşedinta Judecătoriei Sectorului 1 până la sfârşitul anului 2005, senatoarea PNL Norica Nicolai, care la acea dată ameninţa că va fi viitorul ministru al justiţiei şi deci nu este bine să i se opună cineva, a făcut presiuni mari asupra judecătoarei Focşăneanu Oana Cristina, care, în plină vacanţă judecătorească, în numai trei săptămâni de la introducerea cererii de către infractorul Ion Radu Fotino, dispune, fără nici un temei legal şi înainte ca Fotino să fi făcut vreo revendicare asupra celui teren, oprirea lucrărilor la cartierul Henri Coandă. (Anexa 6). De altfel, pe întreg parcursul derulării acestei excrocherii, rolul senatoarei Norica Nicolai a fost şi este acela de a asigura grupării infracţionale “intrări” în zona judecătorii, tribunale, parchete, etc. Astfel, atunci când era de nevoie de o intervenţie, Norica Nicolai, în virtutea relaţiilor pe care le are în aceste cercuri, dădea telefonul de rigoare, după care, pe teren, pentru negocierea soluţiilor şi a şpăgii, precum şi pentru înmânarea acesteia din urmă, se deplasau Andra Luminiţa Râşnoveanu şi George Costin. Aceste telefoane au fost date cu preponderenţă de la numărele 0744873381, 0723633810 şi 3110749, numere de telefon care aparţin senatoarei PNL, pe care le ştiu doar unii apropiaţi. Iată cine sunt Andra Luminiţa Râşnoveanu şi George Costin …
Rolul oamenilor “de mişcare”Andra Luminiţa Râşnoveanu şi George Costin…
În primăvara lui 2005, atunci când Teodor Meleşcanu a primit frâiele afacerii, acesta a însărcinat cu rezolvarea “problemei” pe doi dintre colaboratorii săi apropiaţi: Andra Luminiţa Râşnoveanu şi George Costin, experţi în excrocherii de calibru precum ARO Câmpulung. Andra Luminiţa Râşnoveanu este fata lui Constantin Râşnoveanu, vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Israeliene, fost coleg cu Teodor Meleşcanu pe vremea când acesta activa în DIE. Andra Luminiţa Râşnoveanu este o veche colaboratoare a lui Teodor Meleşcanu, purtată de acesta din urmă prin mai toate partidele prin care s-a plimbat. Până de curând, Andra Luminiţa Râşnoveanu a fost Secretar General Adjunct al P.N.L., funcţie în care a fost propulsată de acelaşi Teodor Meleşcanu. S-a retras din această funcţie pentru a se ocupa de... „afaceri”, după cum ea însăşi declară. A rămas însă în continuare consiliera pe probleme economico-financiare a lui Teodor Meleşcanu, precum şi, alături de nepoata Noricăi Nicolai, una dintre preferinţele sexuale ale vicepreşedintelui PNL-ist. Există zvonuri în PNL conform cărora Teodor Meleşcanu şi Andra Luminiţa Râşnoveanu ar avea un copil.
George Costin, omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, este un traficant de certificate de revoluţionar, ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei “Decembrie 1989 – Metrou” şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spunem autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină. Astfel, în Anexa 7 este prezentat procesul verbal de la ultimul congres al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, care nu-i atribuie infractorului George Costin nici o funcţie. Pe de altă parte, infractorul George Costin, semnează în calitate de “prim-vicepreşedinte” o adresă ajunsă la dosarul de judecată prin care se decidea soarta cartierului Henri Coandă, la secţia a-IV a Civilă a T.M.B., prin care îl susţine pe infractorul Ion Radu Fotino în demersurile sale (Anexa 8). Falsul acestei hârtii rezidă din însuşi conţinutul ei; adresa este datată în 11.01.2006, iar cele 131 organizaţii de revoluţionari care ameninţau instanţa să-i “facă dreptate” lui Fotino, s-au sesizat, printr-o “coincidenţă” toate în aceeaşi zi, în privinţa acestui fapt, abia pe 12.01.2006, după cum rezultă din paginile 2, 3 şi 4 ale anexei. Un alt participant la astfel de măgării “revoluţionare“ este şi Marian Zlotea, tot membru PDL şi evident tot revoluţionar cu certificat eliberat sub semnătura lui George Costin, care în calitatea de preşedinte al Asociaţiei Tineretului Român pentu Naţiunile Unite, a executat “manevre” asemănătoare de intimidare a justiţiei, de data aceasta în numele tineretului român (Anexa 8a). Evident, magistraţii mituiţi ai Secţiei a-IV a Civile a T.M.B. nici măcar nu au clipit. La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de Şef al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor, pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei. După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, cu ajutorul cărora s-au introdus în ţară mii de maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin, este sustragerea unor importante sume din contul “Libertatea”, despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns. Alături de un alt infractor de notorietate, pe numele său Iordan Rădulescu, George Costin a fost anchetat o îndelungată perioadă de timp, iar după ce a cotizat corespunzător, la închisoare au mers, în locul celor doi de mai sus, alţi nefericiţi, pe post de ţapi ispăşitori. Cu această ocazie, relaţiile lui George Costin în zona poliţiei şi parchetelor, s-au dezvoltat într-o manieră exponenţială. Cele mai mari relaţii în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi le-a făcut George Costin în cadrul Arhivelor Naţionale, de unde a obţinut cu intervenţii diferite documente în baza cărora a demarat acţiuni de îmbogăţire în detrimentul celor îndreptăţiţi să moştenească diferite bunuri imobiliare. În cazul Henri Coandă, este simplu de remarcat că toate documentele folosite de infractori poartă date începând cu anul 2000. De asemenea, este uimitor de mare ponderea pe care o au revoluţionarii printre infractorii amintiţi până acum în acest caz, dar şi printre cei care urmează, fie ei magistraţi, poliţişti, oameni politici sau doar simpli “investitori” în această afacere.
O altă “îndeletnicire” a infractorului George Costin este aceea de a furniza “masă de manevră”. Astfel, acesta este cunoscut pentru faptul că, pentru sume corespunzătoare, poate organiza diferite mitinguri sau manifestaţii în favoarea sau în defavoarea cui se cere.
Amintim aici, gaşca de golani care la un moment dat umpluseră sediul P.S.D. manifestând în favoarea lui Marian Vanghelie, care este. Un alt caz, este acela din faţa sediului P.S.D., prin care un grup de “revoluţionari” revoltaţi, cereau demisia din partid a lui Ion Iliescu şi Emil Cutean. De altfel, pe acesta din urmă îl viza infractorul George Costin, conflictul dintre cei doi fiind de notorietate, aceştia având un ultim termen de judecată, într-un proces penal, pe 31.05.2006 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Acelaşi infractor George Costin, în calitatea de „prim-vicepreşedinte” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, se face remarcat prin delapidarea unor importante sume de bani, din fondurile acordate de statul român revoluţionarilor, în baza legii speciale nr. 42/18.12.1990 cu modificările aduse ulterior. În acest sens, infractorul George Costin a încheiat cu marea majoritate a revoluţionarilor pe care-i păstoreşte, procuri speciale prin care aceştia îl mandatează să le gestioneze drepturile acordate în baza legii 42/1990. Astfel, din cele circa 8.000.000 lei vechi pe care fiecare revoluţionar ar trebui să le primească lunar, infractorul George Costin le dă acestora doar 2 sau, în unele cazuri, 3 milioane lei vechi, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfîrşit prin a semna ceea ce dorea infractorul George Costin. Acesta, a folosit o parte din aceşti bani, în scopul derulării în continuare a excrocheriei. De ce avea nevoie de bani? Pentru că, Florinel Cămară, căruia după îndelungi insistenţe, infractorul Ion Radu Fotino a tot refuzat să-i arate testamentul falsificat, a închis robinetul cu bani din care finanţa operaţiunea de şpăguire necesară ducerii la bun sfîrşit a excrocheriei. El a încercat de altfel şi o ieşire onorabilă din această situaţie, prin vânzarea “drepturilor” sale către omul de afaceri Gigi Becali; acesta, sfătuit de Florinel Pandele, primarul Oraşului Voluntari, să nu se amestece în această excrocherie imobiliară, l-a refuzat. Aşa a ajuns infractorul George Costin să înceapă finanţarea acestor operaţiuni de mituire a judecătorilor din fondurile alocate de statul român revoluţionarilor, prin mecanismul procurilor speciale amintite mai sus. Pentru a le închide gura, revoluţionarii au fost momiţi cu acest teren pe care-l va cîştiga Fotino, din care li se va da şi lor cîte o parcelă conform prevederilor legii 42. “Asta-i singura soluţie, pentru că alt teren nu mai este!” le spune infractorul George Costin revoluţionarilor.
Ca fapt divers, marea majoritate a infractorilor implicaţi în aceste excrocherii, fie ei oameni politici, poliţişti, magistraţi, oameni de afaceri sunt revoluţionari. Poate n-ar strica să-i întrebe cineva pe unii cam pe unde au luptat la revoluţie…
Unde trebuie să ajungă banii ?
O parte dintre revoluţionarii “păstoriţi” de George Costin se regăsesc pe lista „investitorilor” care au semnate deja promisiuni de vânzare-cumpărare notariale cu infractorul Ion Radu Fotino, în baza cărora au “cotizat” avansuri importante. Ei nu ştiu că, întreaga suprafaţă a cartierului Henri Coandă a fost deja „promisă” tot notarial, altor persoane. Astfel, la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Miu şi Molcuţ, au fost deja încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare pentru întreaga suprafaţă a cartierului Henri Coandă, cuprinzând atât amplasamentul din Voluntari cât şi pe cel din Sectorul 1. Beneficiarii acestor “promisiuni” de vânzare-cumpărare sunt, alături de alţi investitori şi revoluţionari, în principal: George Costin, Florinel Cămară (el trebuie să-şi amortizeze „investiţia”), Andra Luminiţa Râşnoveanu (în parte pentru efortul depus, în rest în numele lui Teodor Meleşcanu şi al Noricăi Nicolai...), Gheorghe Ştefan zis PINALTI, eminenţa cenuşie şi S.C. PROROM S.R.L., unde se va duce cea mai mare suprafaţă de teren. Cine se ascunde în spatele acestei companii? Iată...
Societatea comercială PROROM S.R.L., având numărul de înmatriculare la registrul comerţului J/8230/2002, codul unic de înregistrare 14841747, capital social de 200 RON şi sediul în Bucureşti, sectorul 1, Strada Vergiliu nr. 81, et.7, ap. 703, are următorii asociaţi:
1. YAEL PERRY – cetăţeană israeliană, domiciliată în Israel, localitatea GHIVATAIM, născută la Bucureşti în 28.04.1957, căsătorită, având paşaportul cu numărul 9029107, emis de Autoritatea Israeliană la data de 20.05.2002;
2. STAIF MIKI – cetăţean român, domiciliat în Israel, localitatea RAMAT GAN (suburbie a Tell-Aviv-ului), născut la Rădăuţi, judeţul Botoşani, în 03.03.1930, căsătorit, având paşaportul seria ROM nr. 04856884, emis de Serviciul Paşapoarte la data de 02.06.1999.
Printre domeniile de activitate ale acestei companii se află şi “cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii”, cei doi asociaţi fiind şi administratori şi având amândoi puteri depline. Doamna Yael Perry este persoana desemnată de grupul de cetăţeni evrei care l-a creditat pe Teodor Meleşcanu în 2000, să recupereze acea datorie de la actualul vicepreşedinte al Senatului României. Nemaiavând încredere în Teodor Meleşcanu, cetăţenii evrei au solicitat încheierea unei promisiuni ferme de vânzare-cumpărare, fapt care s-a şi întâmplat, în acest sens existând la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Miu şi Molcuţ, un act notarial care consfinţeşte acest lucru. Conform surselor noastre, partea asociatului Miki Staif, a fost cesionată unor persoane interesate, direct sau prin interpuşi: Teodor Meleşcanu, Andra Luminiţa Râşnoveanu, George Costin şi eminenţa cenuşie de care aminteam la începutul acestei istorii. O menţiune în acest sens nu a fost încă depusă la Registrul Comerţului sub motivaţia ascunderii pentru o perioadă a identităţii celor care ar putea pune mîna pe întreg cartierul Henri Coandă. Conform altei surse, S.C. PROROM S.R.L. ar urma să vândă cartierul Henri Coandă, la un preţ de câteva ori mai mare decât cel de cumpărare de la Fotino, unor investitori australieni aduşi în România de Florinel Cămară, cetăţean româno-australian. Există şi informaţia, neconfirmată deocamdată din altă sursă, că acelaşi investitor australian ar fi implicat în dezvoltarea unor proiecte imobiliare prin Ministerul Apărării Naţionale, prin care, o serie de capi ai Armatei Române şi-au ridicat, pe terenuri puse la dispoziţie de M.Ap.N., mai multe vile la preţuri “promoţionale”.
Cronologia infracţiunilor…
Vara lui 2005 a fost o perioadă de activitate febrilă pentru gruparea infracţională care cuprinde atât de mulţi “revoluţionari”. Ei se pregăteau pentru a fi primii beneficiari ai „legilor cu dedicaţie” care aveau să fie promovate de către guvernul condus de premierul numit Călin Anton Popescu-Tăriceanu. Astfel, la data de 03.06.2005, pentru 20.000 euro, infractorul Dragomir Romulus Benone, expert cadastral, dar fără competenţe de expert judiciar, întocmeşte o expertiză falsă prin care, moşia Bildirescu este pur şi simplu “mutată” peste amplasamentul Henri Coandă (Anexa 9), deşi ceea ce ar fi putut revendica Fotino se află la mare distanţă de cartier, conform altor 3 (trei) experţi judiciari autorizaţi (Anexa 9a, Anexa 9b, Anexa 9c). În aceeaşi sumă este cuprins şi costul unor “expertize” ulterioare care au ca scop însuşirea de către gruparea infracţională a întreg cartierului Henri Coandă. Vom prezenta în cele ce urmează şi aceste expertize. Bineînţeles că nici judecătoarea Petcu Roxana Ioana de la Judecătoria Buftea, şi nici Focşănenu Oana Cristina de la Judecătoria Sectorului 1, nu au verificat dacă acest pretins expert Dragomir Romulus Benone are într-adevăr calitatea de expert. Astfel, conform Tribunalului Bucureşti, infractorul Dragomir Romulus Benone nu este expert judiciar (Anexa 10).
Explicaţiile pentru aceste grave “erori” comise de infractoarele cu robă care au pretenţia de judecătoare sunt cât se poate de simple: “judecătoarea” Petcu Roxana Ioana a primit, pentru a da rapid terenul lui Fotino, suma de 100.000 euro, bani care i-au fost înmânaţi de senatoarea PNL Norica Nicolai, care, cu aceeaşi ocazie, i-a promis distinsei judecătoare şi tot sprijinul în vederea ocupării funcţiei de preşedinte al judecătoriei. De altfel, tot senatoarea liberală Norica Nicolai este responsabilă şi pentru o şpagă de 80.000 euro, dată unui înalt funcţionar din Ministerul Justiţiei pentru a nu da curs unor memorii ce ar fi putut deranja gruparea infractoare. Suma dată la Judecătoria Sectorului 1 nu se cunoaşte cu exactitate. Ce se ştie însă, este că ea a fost împărţită între judecătoarea Nicoleta Cristuş, care a facilitat intervenţia infractorilor în rândul colegilor ei, şi judecătoarea Focşăneanu Oana Cristina, cea care a “judecat”. De data asta, banii au fost înmânaţi de către Andra Luminiţa Râşnoveanu şi George Costin după ce, în prealabil avusese loc o discuţie între senatoarea PNL Norica Nicolai şi judecătoarea-infractoare Nicoleta Cristuş. Nu mai constituie nici o surpriză pentru nimeni, că în acelaşi an 2005, pentru merite deosebite, judecătoarele-infractoare Nicoleta Cristuş şi Petcu Roxana Ioana devin, prin “concurs”, preşedinte de judecătorii.
http://www.just.ro/files/CSM_20092005/TABEL cand. f.c.doc
Despre modul în care Norica Nicolai şi Teodor Meleşcanu au intrat “cu bocancii” peste anumiţi membrii ai CSM şi ai Curţii de Apel Bucureşti, pentru a “ridica” notele obţinute de cele două infractoare, într-un alt episod .
În modul descris mai sus, infractorul Ion Radu Fotino, beneficiind de complicitatea infractoarelor cu robă amintite, reuşeşte să obţină două sentinţe favorabile, una prin care practic i se dădea terenul de 26,5 ha din Voluntari şi cealaltă, prin care lucrările începute deja la casele de pe acel amplasament erau sistate. În mod absolut ilar, prin sentinţa civilă 3348/26.10.2005 prin care infractorului Ion Radu Fotino i se făcea cadou practic jumătate din cartierul Henri Coandă, se motivează luare acestei decizii prin faptul că pe acel teren nu s-a făcut dovada existenţei unor construcţii şi doar existenţa unor aprobări de începere a unor investiţii nu este suficientă pentru a împiedica “retrocedarea” terenului cu pricina (Anexa 11). “Meritul“pentru faptul că ANL nu a făcut dovada existenţei unor construcţii pe acel amplasament îi aparţine directorului general al ANL, Gheorghe Popescu, evident membru PNL. Surse din PNL ne-au confirmat că acesta a fost adus la conducerea ANL tocmai în scopul uşurării sarcinii infractorilor, de a pune mâna pe cartierul Henri Coandă. Pentru „merite deosebite” avute în diferite “acţiuni” de retrocedare, el a fost propulsat din viceprimar al oraşului Piatra-Neamţ ca Director General al ANL de către fostul său şef, Ştefan Gheorghe, zis PINALTI, vicepreşedinte PNL, care are obligaţia de a-l ţine sub control pe Gheorghe Popescu în schimbul unei bucăţi considerabile de teren din Henri Coandă. Astfel, surse din Judecătoria Buftea ne-au confirmat că, iniţial, infractorul Ion Radu Fotino, chemase în judecată şi ANL pe lângă Comisia Judeţeană Ilfov şi Comisia Locală Voluntari, pentru ca hotărârea instanţei să-i poată fi opozabilă primeia. În urma unor telefoane primite de Gheorghe Popescu din partea unor “amici din Moldova” , precum şi la insistenţele lui Teodor Meleşcanu, acesta a primit-o pe în audienţă pe Andra Luminiţa Râşnoveanu. În urma „negocierilor” dintre cei doi, Gheorghe Popescu a obţinut 100.000 euro, bani pe care i-a primit de la vecinul său, Florinel Cămară, prin intermediul lui Gheorghe Ştefan, pentru a nu interveni în proces. Urmarea, Andra Luminiţa Râşnoveanu se reîntoarce la Buftea şi împreună cu Petcu Roxana Ioana, în biroul preşedintei Judecătoriei Buftea, au dactilografiat din nou cererea înaintată de Ion Radu Fotino, de data aceasta scoţând ANL dintre instituţiile chemate în judecată. Gheorghe Popescu “promisese” că nu vor avea probleme cu el. Din acest motiv, în sentinţa prezentată în Anexa 11, ANL apare ca intervenientă. Evident, Gheorghe Popescu îşi merită cu vârf şi îndesat banii şi, sperăm noi... anii. Astfel, el a interzis departamentului juridic să comande o expertiză tehnică extrajudiciară, pentru că aceasta ar fi demonstrat în mod absolut clar că terenul revendicat de Fotino nu se află pe acel amplasament. Din acest motiv, şefa acestui departament, d-na Silaghi Edith, sfătuită de ministrul Lazlo Borbely să nu se amestece în această excrocherie în care şi el a refuzat să se amestece, a procedat la “îmbolnăviri” subite la fiecare termen de judecată. Astfel se explică şi “tăcerea” misterioasă a ANL, care până la începutul lui 2006 încă nu-şi anunţase beneficiarii despre revendicarea cu cîntec de pe amplasamentul Henri Coandă. Tot astfel se explică şi greutatea cu care Gheorghe Popescu a acceptat, în urma unor intense presiuni exercitate de conducerea Asociaţiei Deţinătorilor de Loturi în Henri Coandă, ca ANL să devină intervenientă în proces. Tot astfel se explică şi gestul lui Gheorghe Popescu de a nu asigura transportul juriştilor ANL la Judecătoria Buftea, precum şi gestul penal al acestui director de a interzice juriştilor ANL să formuleze recurs împotriva sentinţei “mituite” date de judecătoarea-infractoare Petcu Roxana Ioana. Recursul a fost totuşi formulat atunci când i s-a explicat domnului director-infractor că neformularea unui recurs ar atrage consecinţe penale. Cu toate acestea, acelaşi recurs chinuit (Anexa 11a), tot prin grija infractoarei Petcu Roxana Ioana, era să nu ajungă la primul termen de judecată de la Secţia a-IV a Civilă a T.M.B. Numai intervenţia avocaţilor celor care-şi construiesc case în Henri Coandă a făcut ca acest recurs “rătăcit” să ajungă totuşi pe ultima sută de metri.
În acest fel, cele două procese, unul pentru sistarea lucrărilor în Henri Coandă şi celălalt pentru “retrocedarea” a 26,5 ha teren din cartier către Fotino, au ajuns, în faza de recurs, la Secţia a-IV a Civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Intervine în forţă senatorul melcilor... PNL“ex-procuror” Norica Nicolai
La Secţia a-IV a Civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti, intervenţia a fost făcută direct de către senatoarea PNL Norica Nicolai. În spiritul celor cerute de dumneaei, în completele de judecată care au intrat să “judece” la diferite termene în cele două dosare, nu au fost decât rareori judecătorii stabiliţi de calculator să formeze completul de judecată. De exemplu, primul complet extras de calculator să judece în cele două cauze, avea în componenţă şi pe doamna judecătoare Miruna Lupu, cunoscută drept incoruptibilă. După ce a respins categoric orice propunere de a “judeca puţin pe lângă lege”, Miruna Lupu nu a mai făcut parte din nici un complet de judecată “ales de calculator” pentru următoarele termene prin care au trecut aceste dosare. În schimb, şi-au bătut joc de lege, în dosarul privind recursul ANL împotriva ilegalei ordonanţe preşedenţiale de sistare a lucrărilor, următorii infractori cu robă: Daniela Ileana Tănăsescu, Aura Gabriela Popescu şi Diana Gabriela Năstase; pentru “meritul” de a respinge recursul ANL, fiecare dintre acestea au primit în data de 07.02.2006 câte 30.000 euro; banii le-au fost înmânaţi celor trei infractoare-judecătoare de către avocatul Săraru Ovidiu Sabin, prin intermediul preşedintei Secţiei a-IV a Civilă, judecătoarea Anca Magda Vlaicu.
În celălalt dosar al cărui recurs se judeca la Secţia a-IV a Civilă a T.M.B., prin care ANL şi alţi cetăţeni care interveniseră în proces, făceau recurs împotriva grosolăniei de sentinţă a judecătoarei-infractoare Petcu Roxana Ioana de la Judecătoria Buftea, şpaga a fost alta. Pentru a “nu vedea” falsurile din documentele lui Fotino precum şi gravele încălcări de lege pe care le comitea Petcu Roxana Ioana pe fondul pronunţat la Buftea, judecătorii-infractori Aura Gabriela Popescu, Diana Gabriela Năstase şi Iulian Târţău au primit, pe data de 10.04.2006 câte 100.000 euro direct din mâna senatoarei PNL Norica Nicolai. Acest lucru s-a petrecut cu ocazia “vizitei” pe care cei trei au făcut-o la acea dată la biroul senatoarei, unde au fost instruiţi cum “să nu vadă” nici un fals în actele lui Fotino la termenul de a doua zi. Singurul care a şovăit a fost Iulian Târţău; însă, când Norica Nicolai l-a asigurat că nu are de ce să-şi facă griji pentru că la prima remaniere ea va fi noul ministru al justiţiei, acesta a cedat definitiv. Toate bune şi frumoase, numai că în 11.04.2006 pe prima pagină a unor cotidiene centrale erau prezentate fapte şi documente care atestau falsurile grosolane din aceste dosare. Cei trei judecători, speriaţi, au încercat să ia legătura cu mai marii implicaţi în această afacere. Aceia, speriaţi la rândul lor, nu au mai răspuns apelurilor, astfel încât, trioul corupt Aura Gabriela Popescu-Diana Gabriela Năstase-Iulian Târţău nu a mai avut încotro şi, presaţi şi de prezenţa masivă a presei la proces, au fost nevoiţi să trimită dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, pentru cercetarea actelor false folosite de infractorul Fotino Ion Radu pentru a pune mâna pe Henri Coandă (Anexa 12).
Manual de ameninţare a judecătorilor – Made in Buftea
Un alt fapt demn de menţionat este acela că, încercând vânzarea rapidă a terenului datorită presiunilor investitorilor, grupul infracţional Râşnoveanu-Fotino-Costin-Zechiu a încercat o executare silită la Judecătoria Buftea, prin care să oblige Primăria Voluntari să-l pună în posesie pe Fotino, chiar dacă recursul de la secţia a-IV a civilă încă nu începuse. Astfel, în procesul prin care infractorii cereau de urgenţă executarea silită a Primăriei Voluntari, judecătoarea care judeca această cerere a respins admiterea ei din motive clare ca lumina zilei: acea hotărâre judecătorească prin care Fotino devenea proprietar peste aproape jumătate din cartier, era dată cu încălcarea flagrantă a legii. Astfel, doamna judecătoare Bărbuţ, a dispus suspendarea acestei executări silite până când se clarifică fondul cauzei, adică până la finalizarea recursului de la Secţia a-IV a Civilă. Urmarea a fost aceea că a avut loc o discuţie telefonică mai lungă şi mai ridicată ca tonalitate între Andra Luminiţa Râşnoveanu şi Cristian Zechiu. Acesta din urmă, a vorbit de la postul telefonic cu numărul 2315709. În urma acestei discuţii, Zechiu s-a prezentat de urgenţă la Judecătoria Buftea, unde, împreună cu preşedinta Judecătoriei Buftea, în birou la aceasta, au chemat-o la ordine pe doamna judecătoare Bărbuţ şi au încercat să o convingă să-şi schimbe decizia, la început prin şpagă. Aceasta a refuzat propunerile celor doi şi a îndurat cu stoicism o serie de ameninţări pe care Cristian Zechiu i le-a adresat de faţă cu preşedinta Judecătoriei Buftea. Datorită acestei poziţii a doamnei judecătoare Bărbuţ, gruparea infracţională a apelat la alte mijloace pentru a-şi atinge scopurile. Au încercat recuzarea doamnei judecătoare Bărbuţ, însă, judecătorii care au judecat cererea de recuzare a acesteia, au respins-o ca fiind inadmisibilă, deoarece infractorii nu formulaseră nici un motiv concret pentru recuzare. Aşa a scăpat Henri Coandă, la acel moment, să nu fie vîndut pe bucăţi.
Apar şi complicii din poliţie ai infractorilor...
Nelu Lupu... paznic la Fotino...
După episodul din 11.04.2006, când datorită mass-media, judecătorii corupţi ai Secţiei a-IV a Civile a T.M.B. au fost nevoiţi să trimită dosarul cu recursul ANL împotriva sentinţei prin care Judecătoria Buftea îi dădea practic jumătate din Henri Coandă infractorului Ion Radu Fotino, gaşca infractoare a abordat noi căi de “rezolvare” a problemei, ceva mai “înalte” de data asta. Pentru a obţine un NUP (neînceperea urmăririi penale) pentru falsurile comise de infractorul Ion Radu Fotino, gaşca infractoare a încercat la sfărşitul lunii aprilie mituirea Şefului Poliţiei Sectorului 3 de la acea dată, comisarul-şef Ţigănuş Marian. Acesta i-a refuzat categoric spunând chiar de faţă cu lucrătorii de la cercetări penale: “Aici e clar infracţiune. Vreau să lucrăm ca la carte!”. Urmarea a fost aceea că, pe 19.05.2006, din ordinul chestorului principal Marian Tutilescu, acesta a fost schimbat cu şeful de până atunci al poliţiei sectorului 4, comisarul-şef Lupu Nelu. Nu cunoaştem în acest moment dacă Marian Tutilescu a semnat “ca primarul” un document care i-a fost pus sub nas, sau dacă a făcut în mod intenţionat această rocadă între cei doi şefi de poliţie de sector, la presiunile mai marilor săi. Ne întrebăm oare de ce nu pare deloc ciudată această “rotire de cadre” nimănui din M.A.I.? Pentru că în mod normal schimbările din funcţie se fac în sensul promovării sau retrogradării cuiva, ori în acest caz, pur şi simplu doar s-au schimbat între ei doi oameni din funcţii absolut egale. Ar putea oare domnii Vasile Blaga şi Marian Tutilescu să explice raţiunile unei astfel de rocade, din punctul de vedere al unor înalţi demnitari ai M.A.I.? Pentru că din punct de vedere al crimei organizate, activitate cotidiană a comisarului-şef Nelu Lupu, vă putem spune noi care au fost raţiunile pentru care s-a făcut această schimbare… Nelu Lupu este un vechi tovarăş de-al infractorului George Costin, încă de pe vremea când îl făcea pe acesta din urmă scăpat de puşcărie pentru fals, fals intelectual şi uz de fals, în cazul anchetei la care a fost supus George Costin în privinţa adeverinţelor false de revoluţionar pe care obişnuia să le vândă, pentru sume frumuşele, diferiţilor interlopi ce-i băteau la uşă. Meritul de atunci al lui Nelu Lupu, este acela că, în locul lui George Costin şi al lui Iordan Rădulescu care comiseseră infractiunile descrise puţin mai sus, la închisoare au mers alţi doi, nevinovaţi. George Costin nu şi-a uitat prietenul şi cu ocazia unui necaz al acestuia legat de o mită pe care a primit-o într-un caz supravegheat de ofiţerii de la U.M. 0962, l-a ajutat pe Nelu Lupu să scape basma curată, în sensul că acesta din urmă nu a mers la puşcărie. Este cât se poate de adevărat, că pentru luarea de mită respectivă, Nelu Lupu a plătit cu funcţia: din şef al poliţiei sectorului 4 a ajuns locţiitorul acestuia!!! Asta doar temporar, pentru că, după ce s-au mai liniştit apele, a ajuns din nou, cu ajutorul aceluiaşi prieten cu relaţii sus puse în M.A.I. – George Costin, Şeful Poliţiei Sectorului 4. Despre Nelu Lupu revoluţionarii spun că ar avea ultimul etaj al vilei pe care o deţine lângă cea a fostului primar Vasile Mihalache, făcut din banii pe care li se cuveneau lor şi pe care George Costin îi administrează acum în baza unor procuri obţinute cu forţa. Despre Nelu Lupu arhivele U.M. 0962 conţin multe dosare, în care “prietenia” acestuia cu infractorul revoluţionar George Costin este de notorietate, dar probabil că cei de acolo nu au fost întrebaţi pe 19.05.2006, când a fost făcută rotirea de cadre descrisă mai sus. Pentru a vă mai face o idee despre unele dintre îndeletnicirile acestui brav miliţian Nelu Lupu, vă invităm să accesaţi link-urile următoare:
În cazul lui Ion Radu Fotino, Nelu Lupu a primit, la sfârşitul lunii aprilie, suma de 50.000 euro pentru a da soluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) pentru fals, fals intelectual şi uz de fals în dosarul 4578/2006 trimis la parchet de către Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia a-IV a Civilă. Este important de precizat că acest dosar a fost înregistrat pe numele notarilor decedaţi Ion Negrea şi Dumitrescu Lucia pentru a fi mai greu de găsit şi de urmărit. Lui Nelu Lupu, banii i-au fost înmânaţi de vechiul său prieten George Costin, după ce în prealabil au stabilit telefonic să se vadă acasă la infractorul-poliţist. Această convorbire telefonică a fost purtată de către George Costin de la postul telefonic cu numărul 0723594048. Soluţia negociată, a fost aceea de a trimite dosarul lui Fotino către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Ion Radu Fotino pe motiv că cele două expertize care arată clar falsurile lui Fotino sunt făcute pe baza unor copii xerox, iar originalul este reţinut de către avocaţii ANL. Astfel se explică şi greutatea cu care, avocaţii ANL şi ai cetăţenilor care au făcut plângere penală împotriva lui Ion Radu Fotino, dosarul numărul 4583/2006, reuşesc să dea de poliţista însărcinată cu cercetarea penală în acest caz, doamna inspector Baciu din cadrul Biroului Cercetări Penale al Secţiei 10 Poliţie. Este util de precizat că noul comandant-infractor al Poliţiei Sectorului 3, Nelu Lupu a dispus ne-conexarea celor două dosare în care acelaşi infractor Ion Radu Fotino este acuzat de aceeaşi infracţiune. De ce oare? Pentru că, în cazul dosarului trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 de către instanţa Secţiei a-IV a civile a TMB (4578/2006), cercetările de la Secţia 10 Poliţie au fost deja încheiate în mare grabă (reprezentanţii ANL nici măcar nu s-au prezentat la Secţia 10 Poliţie), ele fiind pe punctul de a pleca urgent către parchet cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale a infractorului Ion Radu Fotino. Acest lucru era necesar pentru a grăbi întoarcerea la instanţa secţiei a-IV a Civile a dosarului, pentru ca, această instanţă să procedeze în mod rapid la cadorisirea infractorului Ion Radu Fotino cu jumătate din cartierul Henri Coandă. Probabil că, odată întors la această instanţă, un complet format din aceiaşi infractori cu robă Aura Gabriela Popescu, Diana Gabriela Năstase şi Iulian Târţău, va judeca din nou cauza. Este inutil să ne punem problema moralităţii cu care Iulian Târţău va mai avea tupeul să judece în această cauză după ce a fost identificat “la plimbare” prin parcuri, alături de unul din avocaţii lui Fotino, Sorin Ovidiu Drăgan.
 |
| Secretar de de Stat al SSPR-Costin G. |
Pe cine a “speriat” DNA la secţia a-7-a Poliţie…?
Pentru a clarifica cât mai mult rolul pe care îl are George Costin în această afacere, în care este responsabil cu presiunile asupra justiţiei şi cu relaţiile în poliţie, vă prezentăm în Anexa 13, modul în care, lucrătorii Secţiei 7 Poliţie au înţeles să-şi facă datoria, mai mult faţă de infractorul George Costin şi mai puţin faţă de lege şi contribuabilii din banii cărora trăiesc. La Secţia 7 Poliţie a ajuns plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, de către Asociaţia Deţinătorilor de Lot Cartier Henri Coandă, împotriva expertului-infractor Dragomir Romulus Benone. Ei bine, miliţienii de acolo au procedat mai întâi la informarea lui George Costin despre mersul lucrărilor şi abia apoi pe cei care au formulat plângerea penală. Mai are vreun sens să precizăm că şi pentru infractorul Dragomir Romulus Benone dosarul a plecat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 tot cu propunere de neîncepere a urmăririi penale...? Din ce cauze? Poate ne va spune cândva, DNA-ul...
Într-un mod similar, a fost tratată plângerea penală depusă de ANL, după îndelungi insistenţe ale beneficiarilor, împotriva infractorilor (Anexa 13a).
Ce ar mai fi important de reţinut în cazul infractorului George Costin este faptul că, pe lângă toate infracţiunile comise, acesta mai are şi tupeul de a da sfaturi poporului român, despre integrare, în emisiuni difuzate de DDTV.
La Parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, atât în cazul lui Dragomir Romulus Benone cât şi în cazul lui Ion Radu Fotino, responsabilă cu relaţiile şi şpaga este fosta doamnă procuror Norica Nicolai, actualmente senator liberal de profesie şi traficantă de influenţă ca îndeletnicire, astfel că, domnii procurori de acolo, vor urma probabil, din diverse “motive”, soluţiile “emanate” de poliţie. Unde Norica Nicolai nu are succesul scontat, se apelează la Teodor Meleşcanu sau chiar mai sus, pentru a rezolva ceea ce trebuie.
La dosare noi... judecători-infractori noi...
Deoarece construcţiile aflate în diferite stadii din cartierul Henri Coandă, se degradează pe zi ce trece, la presiunile celor care au contractate locuinţe în acea zonă, ANL a cerut revizuirea ordonanţei preşedenţiale date de Judecătoria Sectorului 1, în cursul anului 2005, prin care se sistau lucrările pe amplasamentul din Voluntari al cartierului Henri Coandă (Anexa 14).
Acest lucru a fost cerut în baza descoperirii la Arhivele Naţionale a unui act de partaj voluntar datat 1949, între membrii de atunci ai familiei Bildirescu, act ale cărui hărţi plasează terenul revendicat de Fotino ca aparţinând “autorului său”, la mare distanţă de cartierul Henri Coandă (Anexa 14a). Astfel, au fost făcute două cereri de revizuire, una înaintată Judecătoriei Sectorului 1, cealaltă Judecătoriei Sectorului 3. Acolo unde nu s-a primit şpagă, adică la Judecătoria Sectorului 3, dosarul a fost trimis spre judecare instanţei care are competenţă teritorială să judece această speţă, respectiv Judecătoria Buftea. Acolo unde şpaga este deja o obişnuinţă în acest dosar, adică la Judecătoria Sectorului 1, cererea ANL a fost respinsă ca inadmisibilă. Acest lucru a fost posibil datorită şpăgii de 20.000 euro plătite preşedintei Judecătoriei Sectorului 1, Nicoleta Cristuş, de către unii din avocaţii lui Fotino, Săraru Ovidiu Sabin şi Liviu Mihai. Nu cunoaştem ce cuantum din această sumă a ajuns în buzunarele judecătorului Ovidiu Spânu (cel care a “judecat”…), proaspăt subordonat al infractoarei Nicoleta Cristuş, cunoaştem doar că aceasta din urmă a specificat că o parte din bani sunt pentru cel care “va face treaba”.
Un lucru este iarăşi cert: ca şi până acum, judecătoarea care iniţial a fost desemnată în mod aleator de calculator să judece această speţă, a fost schimbată în mod subit cu proaspătul infractor Ovidiu Spânu, provenit de pe meleaguri moldoveneşti, unde este cunoscut pentru multitudinea de soluţii favorabile date grupului de interese Iacubov-Cămară-Sechelariu.
Fiindcă aminteam ceva mai devreme de “unii dintre avocaţii lui Fotino”, credem că este importantă de menţionat apariţia unui nou avocat în suita care-l însoţeşte pe Fotino la procese. Este vorba despre ultima “achiziţie” în materie de avocaţi: Stepanescu Zamfira Floarea. Nu avem ce să-i reproşăm deocamdată, dar credem că este important de precizat că dumneaei este şi avocata S.C. PROROM S.R.L. şi a doamnei Yael Perry, creditoarea tovarăşului Teodor Meleşcanu. Ne rezervăm totuşi dreptul, să-i aducem aminte doamnei Stepanescu, că şi complicitatea, respectiv tăinuirea se pedepsesc.
Ce mai au de “revendicat” infractorii…?
Probabil mulţi dintre cei care parcurg aceste rânduri îşi închipuie că partea din Voluntari a cartierului Henri Coandă este marele “gheşeft” pe care şi-l doresc infractorii... Nu este adevărat. Aceşti indivizi doresc să pună mâna pe absolut tot ceea ce a aparţinut vreodată defunctei familii Bildirescu. Nu întâmplător a folosit infractorul Ion Radu Fotino un testament nedatat şi fals pentru confecţionarea actelor ulterioare, prin care devine, pe rând, moştenitor după toţi membrii familiei Bildirescu sau ai descendenţilor acestora. Ca fapt divers, la Secţia 10 Poliţie, infractorul Ion Radu Fotino, a declarat că nu mai găseşte testamentul original în baza căruia a revendicat până acum mii de miliarde ce ar reveni de drept statului român. Bineînţeles că a fost crezut pe cuvânt şi în mare grabă de aşa-zisa ofiţereasă anchetatoare, mai precis tovarăşa inspector principal BACIU, care aşa cum aminteam, a dispus trimiterea dosarului înapoi la parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, la numai 3 săptămâni după ce l-a primit, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, aşa cum a ordonat tovarăşu’ comandant Lupu. Evident că acest lucru a fost favorizat şi de “inactivitatea” juriştilor ANL, care, din dispoziţia directorului-infractor Gheorghe Popescu, nu au înaintat nici o cerere de probe, prin care să solicite prezentarea înscrisurilor falsificate de Fotino. După această ultimă ispravă, tovarăşa inspector principal BACIU s-a îmbolnăvit subit şi a plecat în concediu medical. În acest moment, în privinţa acestor dosare penale ale infractorului Ion Radu Fotino, singura speranţă pentru ca legea să triumfe, rămâne fosta colegă a Noricăi Nicolai, doamna procuror Glincan, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3. Cele două personaje au luat deja legătura...
Revenind la totalitatea revendicărilor pe care urmează să le mai facă grupul infracţional de sorginte PNL-istă, precizăm că acesta are în derulare şi urmează să desfăşoare activităţi de trafic de influenţă, dare de mită, uz de fals şi emitere de ordonanţe de guvern, pentru următoarele:
1. Ceea ce va mai rămâne din cartierul Henri Coandă. Adică, restul rămas nerevendicat în Voluntari precum şi întreaga suprafaţă de teren din Sectorul 1 al amplasamentului, adica peste 41 ha teren.
2. Întreaga moşie pe care familia Bildirescu o deţinea în Băneasa, adică:
- 26 ha teren reprezentând:
1. 9.30 ha teren arabil;
2. 11.00 ha fâneţe;
3. 2.00 ha grădini zarzavat;
4. 0.50 ha livezi;
5. 0.20 ha vii;
6. 3.00 ha orezării,
- 4 ha păduri,
- Contravaloarea casei din Balcic a lui Lucian Bildirescu,
- Bani cash, reprezentând valoarea actualizată la zi a sumelor care se găseau în conturile lui Lucian Bildirescu, deschise la Banca Românească S.A., care i-au fost confiscate acestuia în perioada 1946-1949:
80.600.000 + 8.136.207 = 88.736.207 lei .
Crede cineva că îşi poate imagina cât înseamnă această sumă, actualizată la zi ? Dacă da, felicitări! Veţi contribui din greu să suportaţi pentru plata acestei sume! Dacă nu, veţi descoperi în cele ce urmează, cum se coace în cercul de apropiaţi pe care Călin Anton Popescu Tăriceanu îl denumeşte Guvern, unul dintre cele mai mari tunuri imobiliaro-financiare care vor fi date poporului român, după evenimentele din decembrie 1989.
Cum se va “câştiga” Sectorul 1 din Henri Coandă…
Pentru a câştiga şi zecile de hectare de teren ale amplasamentului de pe Sectorul 1 al cartierului Henri Coandă, infractorii au conceput şi, până la un punct, au dus la îndeplinire următorul plan:
În primul rând, infractorul (vă veţi lămuri în curând ce de-i spunem aşa...) Andrei Chiliman, membru PNL, iar cu sprijinul lui Traian Băsescu, primar al Sectorului 1 al Capitalei, a refuzat cât a putut de mult eliberarea unor autorizaţii de construire pe acea locaţie, motivând existenţa a tot felul de posibilităţi de revendicare pe acea zonă. Revendicări care nu s-au petrecut niciodată. Presat de beneficiarii de loturi din acea zonă şi ameninţat cu plângeri penale, Chiliman semnează în sfârşit, pe unele zone, autorizaţiile de construire necesare demarării lucrului la cartier.
A venit apoi rândul lui Gheorghe Popescu, alt infractor PNL-ist, actualmente director general al ANL, să-şi facă datoria faţă de partid şi infractori. Gheorghe Popescu, în calitatea sa de director general al ANL, a sugerat firmelor de construcţie implicate în proiect, să ceară mărirea preţului ferm stipulat în contractele notariale încheiate între aceste firme şi beneficiari, motivând scăderea drastică a valorii monedei europene în perioada 2004-2005. Constructorii, au făcut aşa, beneficiarii, care iniţial s-au opus, au acceptat până la urmă, dar nu în totalitate; astfel, Gheorghe Popescu a fost “nevoit” să caute alţi constructori, care au negociat “la sânge” preţurile; fără să mai pierdem vremea cu astfel de amănunte, în acest mod, infractorii au mai câştigat câteva luni bune. Când în sfârşit toate aceste detalii erau puse la punct, Gheorghe Popescu a refuzat emiterea de ordine de începere a lucrărilor de construcţie, pe motiv că erau prea puţine finanţări deschise, iar constructorii nu se apucă decât de cel puţin 15-20 de case deodată. Ameninţat cu un proces penal, la începutul lunii aprilie 2006, Gheorghe Popescu a semnat hârtiile cu pricina, iar constructorii s-au apucat de treabă... Cam târziu însă... Între tip, infractorul Ion Radu Fotino notifică ANL cu privire la ce are de gând pe Sectorul 1 (Anexa 15).
În acest sens, cu ajutorul aceluiaşi infractor-fals expert judiciar Dragomir Romulus Benone, care mai comite încă două falsuri pe care le intitulează expertize extrajudiciare, prezentate în Anexa 16 respectiv Anexa 16a, infractorul Ion Radu Fotino adresează preşedintei Judecătoriei Sectorului 1, o “CERERE PENTRU CONSTATAREA UNEI STĂRI DE FAPT” (Anexa 17), prin care cere instanţei să constate că pe amplasamentul din Sectorul 1 nu sunt începute nici un fel de lucrări de edificare a vreunei construcţii. Scopul acestui nou proces este cât se poate de clar. Instanţa, în acest nou dosar, este reprezentată în mod absolut “aleatoriu” tot de către judecătorul infractor Ovidiu Spânu, acelaşi individ care a împărţit şpaga cu preşedinta Judecătoriei Sectorului 1, infractoarea cu robă Nicoleta Cristuş, şi în dosarul în care cererea ANL de reluare a lucrărilor în Voluntari a fost respinsă ca inadmisibilă. De această dată însă, Ovidiu Spânu merită din partea infractorilor măcar un bonus dacă nu o primă, pentru prestaţia absolut abuzivă şi infractoare din data de 13 iunie 2006, o zi de marţi. La primul termen în acest nou dosar, Ovidiu Spânu refuză în mod abuziv să admită prezentarea de către avocatul unui beneficiar care are în construcţie o casă pe amplasament, a unei cereri de intervenţie în nume propriu, procedură de altfel normală întru-un astfel de proces. De asemenea, Ovidiu Spînu refuză să ia în considerare şi cererea avocaţilor ANL prin care aceştia solicitau aducerea de către Fotino a unor acte care să-i demonstreze calitatea pe care o are referitor la acel teren. Pentru ca Fotino să nu fie nevoit să aducă actele cu pricina, întrucât nu le posedă, grăbindu-se şi el în ritmul cu care se grăbesc infractorii, Ovidiu Spînu decide din oficiu conexarea acestui dosar cu cel judecat deja, prin care se respinsese reluarea lucrărilor pe amplasamentul din Voluntari. Oare acest infractor cu robă să nu fi auzit de prevederile legale care spun că se pot conexa doar dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată şi nicidecum cele deja judecate? Probabil în Focşani, sunt alte reguli... Interpelat de avocaţii beneficiarilor cu privire la acest ultim demers abuziv, infractorul Ovidiu Spînu a replicat sec, că “instanţa are voie să aibă iniţiativă”… La 40.000 euro cât a împărţit acest infractor cu şefa sa Nicoleta Cristuş, pentru “iniţiative” în acest dosar... probabil că aşa e. La demersul încercat de unii beneficiari de a intra în audienţă la infractoarea-preşedintă Nicoleta Cristuş, răspunsul a fost la fel de sec: “Adresaţi-vă biroului de Relaţii Publice.” Ne punem şi noi întrebarea firească: “Doamnă Nicoleta Cristuş, şpaga aţi luat-o tot prin biroul de relaţii publice?”…
Concluzionând, în acest dosar s-a dat un termen rapid, 20 iunie 2006, când probabil că în aceiaşi manieră abuzivă, infractorul Ovidiu Spânu va „constata” prin diferite... “iniţiative” că în sectorul 1 al cartierului Henri Coandă nu este nimic construit. Cu astfel de infractori pe post de magistraţi, probabil că în curând ne vom întreba: “Oare Casa Poporului există?” Răspunsul firesc, ar fi: “Pe cât pui pariu că...NU!”…
La o astfel de sentinţă, infractorul Ovidiu Spânu va fi “ajutat” să ajungă chiar de către ANL, care, ca şi în Voluntari, se va dovedi incapabilă să demonstreze că a emis nişte ordine de începere a lucrărilor, şi că pe acel amplasament sunt edificate, în diferite stadii, construcţii pentru care are deja procese verbale de recepţie parţială (pe faze de construire). Acesta e rolul infractorului Gheorghe Popescu.
Mulţi dintre cei care cunosc speţa probabil că se întreabă stupefiaţi la ce i-ar folosi o astfel de sentinţă lui Fotino, întrucât nimeni din familia Bildirescu nu a avut vreodată terenuri în Sectorul 1. Ei bine, iată ce va urma şi iată şi explicaţia pentru care şi infractorii şi judecătorii se grăbesc în acest hal de “judecată”…
Va intra din nou în scenă Andrei Chiliman, din păcăleală şi eroare, ajuns primar al Sectorului 1. Întrucât prin hotărârea instanţei “independente şi necorupte” a Judecătoriei Sectorului 1 se va “constata” că pe acel amplasament nu există construcţii edificate, Consiliul Local al Sectorului 1, va aproba, la propunerea minunatului primar-infractor Andrei Chiliman, punerea acelui teren la dispoziţia Guvernului României, în vederea rezolvării unor cereri de retrocedare. Guvernul României, condus de Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, om de afaceri ajuns premier, în timpul vacanţei parlamentare, atunci când este abilitat să conducă ţara prin ordonanţe, va emana o ordonanţă de guvern printre ale cărei efecte va fi şi acela că terenul aferent amplasamentului Henri Coandă din Sectorul 1 va fi dat la schimb, ca despăgubire pentru moşia pe care a deţinut-o familia Bildirescu, lui Ion Radu Fotino, vechi infractor cu prieteni şi apropiaţi PNL-işti, dar şi “moştenitor” fabricat al Bildireştilor... Este foarte posibil ca, în sprijinul adoptării unei astfel de ordonanţe, Guvernul României să mai primească vreo scrisoare a Congresului Mondial al Evreilor, “rătăcită” pe la Teodor Meleşcanu prin birou... Acesta este motivul pentru care, pe acel amplasament nu trebuie să se construiască nimic până la vacanţa parlamentară. Din acest motiv nu doresc infractorii să se ajungă cu procesul până în toamnă...
Analizând cu atenţie “expertizele” extrajudiciare prezentate în Anexa 16 respectiv Anexa 16a, se constată referirea expresă a infractorilor, la retrocedarea cu cântec, făcută tot pe sectorul 1 de către Traian Băsescu, în ultima săptămână a primului său mandat de primar general. Să fi pregătit fostul Primar General al Capitalei terenul pentru infractori încă de atunci? Ţinând cont de tăcerea absolută şi prezidenţială a celui care a eradicat corupţia din zona termopanelor, precum şi de faptul că firele vizibile ale acestei mari afaceri de corupţie duc numai la membri şi lideri PNL, am putea lesne ajunge la concluzia că ar putea fi stilul de luptă al unui specialist în ieşirea cu faţa curată din activităţi cu grad înalt de risc de pierdere de imagine. Practic, dacă iese scandal după ce oamenii îşi pierd casele, toată lumea va arăta spre PNL. Dacă abia atunci va găsi de cuviinţă să se exprime Preşedintele României, o va face numai pentru a lovi în PNL, şi va fi probabil cea mai curată lecţie de cinism dată poporului român de către Traian Băsescu. Alte ipoteze în privinţa tăcerii Preşedintelui României în acest caz, precum şi a tăcerii absolute cu care a “răspuns” la întrebarea adresată de un grup de beneficiari, cu privire la posibila implicare a domniei sale în această afacere, ar mai putea fi doar nepăsarea, neputinţa sau complicitatea ori interesul imobiliar. Întrucât pe zi ce trece, transpar noi fapte şi persoane implicate în această excrocherie, probabil că într-un viitor nu foarte îndepărtat vom putea face mai exacte aceste aprecieri.
Revenind la infractorii “de notorietate” din povestea noastră, trebuie amintit preţul la care s-a negociat “colaborarea” lui Chiliman: 1.500.000 euro plus contracte de construire pentru IMPACT S.A. pe zona respectivă. Destul de puţin, comparativ cu cei 250.000 euro pe care i-a încasat Andrei Chiliman numai pentru o grădiniţă “retrocedată” şi apoi cumpărată de Primăria Sectorului 1 de la “proprietar” pentru peste 1.000.000 euro.
Dacă nu face parte dintr-o strategie atent elaborată, menită să îngroape bine de tot PNL, faptul că Adriean Videanu, primarul general al Capitalei a refuzat sistematic să-i primească pe George Costin şi Andra Luminiţa Râşnoveanu pentru “discuţii”, este un lucru demn de admirat. Cei doi “infractori de mişcare” bat de mai bine de jumătate de an la porţile actualului primar general. Adică, cam de pe atunci când au înţeles că, datorită mobilizării beneficiarilor de loturi din Henri Coandă, nu vor putea lua şi partea din Sectorul 1 a cartierului, cu aceleaşi mijloace şi complicităţi. Ei ar fi vrut să-i solicite lui Videanu să le facă o “punere în posesie”, în genul Traian Băsescu-2004. O altă mare “dorinţă” a cuplului infractor Râşnoveanu-Costin era obţinerea unei anumite exclusivităţi în privinţa unor licenţe pentru o companie de TAXI care ar urma să fie înfiinţată de cei doi infractori în calitate de asociaţi. Conform surselor noastre, această nouă companie, ar fi urmat să impună anumite standarde de calitate pentru Bucureşti, care, odată adoptate de către CGMB, deveneau obligatorii petru toţi operatorii din piaţă. O mică omisiune... Această companie urma să fie dotată cu maşini Citroen Berlingo şi Peugeot Partner care asigură “volumul” optim pentru transportul în condiţii de calitate a pasagerilor...
Ei bine, la toate aceste insistenţe, spre lauda lui, Adriean Videanu a rămas nepăsător, cel puţin până în momentul de faţă.
De ce tac prea mult unii, de ce vorbesc prea mult alţii...
Multă lume se întreabă de ce tace opoziţia în faţa unei astfel de excrocherii... Pentru că, în varianta în care admitem existenţa de facto a unei astfel de entităţi, nu trebuie uitată apartenenţa la ea a “eminenţei cenuşii” la care făceam referire încă la începutul acestei istorii... În speţa noastră, „eminenţa cenuşie” şi-a dovedit din nou abilităţile remarcabile de “combinator”, astfel încât, pe anumite “afaceri”, puterea şi opoziţia nu se vor acuza reciproc în acest mandat...
Sigur ca da, mulţi dintre dumneavoastră ştiu deja cine este personajul la care facem referire... Vă rugăm frumos, nu-i mai spuneţi “guzgan”… Nu e politicos… Pentru ceilalţi, lăsăm această descoperire ca exerciţiu de gândire...
Un alt fapt demn de luat în considerare, care de altfel poate furniza şi o explicaţie cavalcadei de insuccese pe care le au beneficiarii de loturi din Henri Coandă în justiţie, ar putea fi noul cartier de vile, de data aceasta, cu adevărat de lux, pe care ANL se pregăteşte de zor să-l construiască pe amplasamentul din şoseaua Ionescu-Siseşti, din spatele Casei Presei Libere. Uimire? Stupoare? Nu aţi auzit de acest amplasament? Păi aşa e normal, că nu e pentru oricine... Pe acest amplasament, au contractat vile care sar binişor de 150.000 euro, toată crema cea vestită a PNL... Veţi descoperi printre beneficiari o sumedenie de copii ai actualilor guvernanţi, odrasle de miniştri şi de parlamentari, dar şi o parte dintre judecătorii implicaţi în speţele Henri Coandă. Acum a priceput toată lumea de ce, MLPAT contractează un credit extern de peste 140.000.000 euro de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, având ca beneficiar ANL? Păi de ce să nu-şi facă şi Marina Meleşcanu casă subvenţionată prin ANL? N-are şi ea aceleaşi drepturi ca “VIP”-urile din Henri Coandă? De ce n-o fi anunţat directorul general al ANL pe nimeni despre acest cartier? Păi la câte infracţiuni de comis o avea pe cap săracu’, o fi uitat… Mai rămâne ca cei care luptă pentru casele lor din Henri Coandă să-şi răspundă la câteva întrebări: Cine dintre cei care îi reprezintă în această bătălie este în acelaşi timp şi beneficiarul unei astfel de construcţii pe amlasamentul din Ionescu-Siseşti? Şi ce a oferit acea persoană în schimbul unui astfel de “contract avantajos”? Poate că răspunsul la aceste întrebări îi va ajuta pe unii dintre beneficiari să-şi “corecteze” stilul de luptă în justiţie cu aceşti infractori…
Ce ne mai pregăteşte Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu…?
Doar nu sunteţi tentaţi să credeţi că premierul numit de preşedintele-jucător ales îşi va pierde vara cu o simplă ordonanţă dedicată unor prieteni, prin care le face cadou acestora un teren de cateva zeci de hectare, din care mai vedem noi ce primeşte dumnealui înapoi...? Nu. Vara asta va fi una destul de “încărcată” pentru Guvernul României. E rost de cashcaval, şi oamenii de afaceri din fruntea instituţiei mai sus menţionate, respectabile de altfel (în perioada interbelică), ştiu să miroasă astfel de afaceri chiar şi de la înălţimea fotoliilor guvernamentale...
Aşa cum aminteam ceva mai sus, în perioada 1946-1949, Lucian Bildirescu, “fabricat” autor al lui Ion Radu Fotino, a fost deposedat de autorităţile comuniste aflate la putere la acea dată, de nişte sume de bani, după cum urmează: 80.600.000 lei i-au fost confiscaţi în 20 decembrie 1949 din conturile pe care acesta le avea deschise la Banca Românească S.A. (Anexa 18), iar în 31.01.1946, acestuia i-au mai fost confiscaţi 8.136.207 lei aflaţi în conturi din aceeaşi bancă (Anexa 19). În total 88.736.207 lei.
Iată acum planul infractorilor...
Tot în vacanţa parlamentară, acelaşi minunat guvern care ne măreşte taxele pentru că nu sunt suficienţi bani la bugetul de stat, va “emana” o ordonanţă de guvern prin care, toţi cei care pot face dovada că au avut bani în conturi deschise la bănci din România înainte de 1949 (inclusiv), sau urmaşii acestora, vor fi despăgubiţi cu valoarea actualizată a sumelor pentru care pot face această dovadă. Bineînţeles că infractorul cu spate PNL-ist Ion Radu Fotino este urmaşul testamentar al lui Lucian Bildirescu. El deţine în acest sens un testament olograf nedatat şi neexpertizat, pe care de altfel l-a şi pierdut în ultima vreme şi pe care nu i l-a cerut nici un judecător, poliţist sau procuror prin faţa căruia a trecut infractorul pînă acum. Dovadă că Lucian Bildirescu a avut bani în conturile deschise la Banca Românească, avem? Avem Anexa 18 şi Anexa 19 “obţinute” de George Costin de la Arhivele Naţionale. Ce ne mai trebuie? O lege! Se va face… Se ocupă Călin… Ar mai trebui o expertiză care să actualizeze suma de 88.736.207 lei... Avem! E făcută preventiv, nu cumva să ne prindă legea cu expertiza nefăcută. Iat-o în Anexa 20. Nu e mult. Doar 230.000.000.000 lei...
Acum vă este clar dragi cititori şi stimaţi anchetatori că veţi contribui din greu la umflarea bugetului unor şmecheri din PNL? Dacă vă spune cineva că nu e adevărat, că sărmanul Fotino cu trei bye-pass-uri pe inimă este beneficiarul acestor aproape 230.000.000.000 lei, vă rugăm să cercetaţi cu atenţie Anexa 21, care arată foarte clar unde vor merge marea majoritate a acestor bani. Acest “Contract de Mandat” a fost încheiat tot la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Miu şi Molcuţ, ca de altfel, toate actele notariale încheiate între infractorii implicaţi în aceste excrocherii. Acest lucru nu este întâmplător... La Biroul Notarilor Publici Asociaţi Miu şi Molcuţ a lucrat până nu de mult soţia lui Cristian Zechiu, acest fapt permiţându-i infractorului să-şi exercite controlul total şi deplin asupra fluxurilor financiare vehiculate în aceste excrocherii. Revenind la înscrisuri, Andra Luminiţa Râşnoveanu, consiliera pe probleme economico-financiare a lui Teodor Meleşcanu, este împuternicită să cam dispună “cum vrea muşchii ei” de această sumă. Nu ştim în acest moment, cât din acest munte de bani, pentru care probabil prin grija aceluiaşi guvern vom mai “suferi” ceva majorări la taxe şi impozite, va reveni lui Fotino, Râşnoveanu, Meleşcanu, Tăriceanu, Vlădescu, etc...
Este cât se poate de adevărat că Fotino a încercat mai întâi să… “rezolve” şi această problemă pe căi “amiabile”… În acest sens, stau mărturie, adrese (Anexa 22) şi notificări (Anexa 23), trimise către BNR. După ce această instituţie şi-a declinat competenţa în a-i rezolva cererea (Anexa 24), infractorul Ion Radu Fotino s-a adresat Ministerului Finanţelor Publice (Anexa 25). Sebastian Vlădescu a fost ferm: “Vă rezolv problema, dar să facă Călin lege, că altfel mă leagă marinaru…”
Nu putem prezice dacă şi pentru această râvnită ordonanţă, vreo scrisoare a Congresului Mondial al Evreilor se va rătăci din nou prin birourile lui Teodor Meleşcanu...
Pentru urgentarea “lucrărilor” în privinţa acestor Ordonanţe de Guvern, un alt membru al grupului infracţional, are rolul de a promova de urgenţă notele de fundamentare necesare guvernului pentru emiterea acestor ordonanţe dorite de infractori. Acest nou membru este Marian Petrache, şeful filialei PNL Voluntari, ales deputat PNL de Ilfov în decembrie 2004, demisionat din această funcţie în 13 ianuarie 2005, numit Prefect al Judeţului Ilfov în 07 ianuarie 2005, eliberat din funcţia de Prefect la 21 decembrie 2005, pentru a fi numit Secretar de Stat la Cancelaria Primului Ministru începând cu 27 decembrie 2006, funcţie pe care o ocupă şi în prezent. Tot Marian Petrache are şi rolul de a “filtra” anumite sesizări care, odată ajunse în posesia lui Călin Popescu Tăriceanu, ar putea deranja grupul infracţional. Tot el este responsabil pentru neprezentarea la nici un termen de judecată, din toate dosarele în care a fost citată, a nici unui reprezentant al Comisiei Judeţene Ilfov, al cărei preşedinte a fost timp de un an.
Sursele noastre, afirmă că, la fel ca şi în cazul lui Popescu Gheorghe de la ANL, Marian Petrache a fost numit Prefect al Judeţului Ilfov tocmai pentru non-combat-ul din procesele în care ANL a “pierdut” în mod “inexplicabil” atâtea zeci de hectare de teren, procese în care, Comisia Judeţeană Ilfov nu s-a prezentat niciodată...
Pe cine se mai bizuie infractorii...?
Pe actualul Prefect de Ilfov, Nicolae Jecu, membru PNL, salvat de “prieteni” din funcţia de director al Direcţiei Patrimoniu din cadrul S.N. “C.F.R.” S.A., unde era căutat de niscai procurori pentru anumite contracte dezavantajoase al căror mentor a fost.
Deşi are cunoştiinţă de faptul că infractorul Ion Radu Fotino a obţinut Hotărârea 406/30.05.2003 (Anexa 3), în mod fraudulos, deşi a fost notificat să ia măsuri în privinţa anulării acestei hotărâri (Anexa 26), Nicolae Jecu, se face că plouă... Cei care i-au cerut actualului prefect să ia măsuri, nu au primit răspuns nici până în ziua de azi, deşi legea zice ceva de un termen de 30 de zile... Nicolae Jecu a dat-o dracu’ de lege, că doar în PNL se practică aşa ceva...
Nu aceeaşi indiferenţă îl caracterizează pe Nicolae Jecu atunci când e vorba de prietenii lui infractori. La termenul din 28.03.2006, în dosarul 47994/2005 aflat la acea dată pe rolul “instanţelor” Secţiei a-IV a Civile a T.M.B., avocaţii intervenienţilor care-şi construiesc locuinţe în Henri Coandă au afirmat pentru prima dată că Fotino folosise certificate notariale false. Aceştia se refereau la certificatul de legatar nr. 86/04.09.2000 întocmit în numele Notarului Public Lucia Dumitrescu, depus, după cum se poate vedea în Anexa 2, la Comisia Locală Voluntari. Pretinzând că nu au folosit acest certificat, infractorii au adus la următorul termen, din 11.04.2006, o adresă a Prefecturii Ilfov prin care se arată ce hârtii folosise Fotino la... Comisia Judeţeană Ilfov (...şi nu Comisia Locală Voluntari...). Această adresă (Anexa 27) este emisă la data de 29.03.2006. Cum la termenul din 28.03.2006, Andra Luminiţa Râşnoveanu a stat la T.M.B. până pe înserat, rezultă că aceasta a adresat Prefecturii Ilfov o cerere pe 29.03.2006 şi a şi primit răspuns (probabil pe loc...) în aceeaşi zi. Demnă de o cauză mai bună această rapiditate cu care a răspuns Nicolae Jecu...
Pentru că am ajuns din nou la falsurile lui Fotino, pe care judecătorii se chinuie să nu le vadă, iar poliţiştii să nu le probeze, vom arăta în cele ce urmează cât de clare sunt aceste falsuri. Certificatul din Anexa 2, a fost bătut la aceeaşi maşină de dactilografiat la care a fost bătută şi cererea de despăgubire semnată de acelaşi Fotino şi înaintată Comisiei Locale Voluntari. (Anexa 28). Ei bine, există 2 (două) expertize criminalistice, efectuate de 2(doi) dintre cei mai reputaţi experţi criminalişti din România, care spun la unison că cele două documente (Anexa 2 şi Anexa 28) sunt dactilografiate la aceeaşi mşină de dactilografiat şi probabil de către aceeaşi persoană (Anexa 29 şi Anexa 30). Ion Radu Fotino a recunoscut că este autorul cererii prezentate în Anexa 28, iar despre actul “notarial” din Anexa 2 pretinde că nu ştie nimic, deşi, aşa cum arată nota Primăriei Voluntari (stânga jos), acesta este actul depus de Ion Radu Fotino la Comisia Locală Voluntari... Poliţiştii Secţiei 10 precum şi magistraţii Secţiei a-IV a Civile s-au grăbit să-l creadă pe cuvânt... Trageţi dumneavoastră concluziile...
Ce mai face infractorul Ion Radu Fotino...?
În primul rând, în materie de “business” a mai suferit o lovitură... Ce-i drept nu prea puternică... La termenul din 14 iunie 2006, în procesul în care se judecă cu AVAS la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, infractorului Ion Radu Fotino nu i s-a dat câştig de cauză aşa cum şi-ar fi dorit... Sesizând mai multe neconcordanţe în documentele prezentate de Fotino, judecătorii ICCJ, au evitat să dea un verdict în totalitate favorabil infractorului Fotino... Totuşi, acesta din urmă, a mai câştigat câte ceva, datorită şpăgii cu care s-au mânjit doi dintre aceşti judecători, pentru a nu-i cere lui Ion Radu Fotino testamentul original precum şi alte acte invocate de acesta, falsificate în acelaşi mod grosolan... Despre acest caz, vom reveni cu detalii într-un episod viitor...
În al doilea rând, în materie de... sănătate, infractorul Ion Radu Fotino stă destul de rău. Gaşca infractoare care-l înconjura odată a început să se cam “spargă”… L-au lăsat avocaţii, Cămară se pregăteşte să fugă în China, ş.a.m.d... Ion Radu Fotino a început să fie strâns cu uşa şi de către DNA... Fotino a început să realizeze că, chiar dacă va câştiga acel teren, oricum va ieşi cu scandal, şi este posibil ca, pentru ca marii granguri implicaţi să iasă cu faţa curată dintr-un potenţial scandal, să fie înfundat el, sau lui să i se însceneze un mic accident, că doar suferă cu inima... Dacă dispare Fotino, cine-i mai poate acuza pe infractorii din spatele său, care trag sforile în acest caz? La fel de bine, dacă lui Fotino i se întâmplă ceva înainte ca grupul infractor să pună mâna pe teren, credeţi că va mai avea cineva curajul să ia locul infractorului cardiac? Ce să mai zică de presiunile unor “investitori” care-şi cer banii de şpăgi înapoi...? Din acest motiv, precum şi pentru a evita riscul ca Fotino să cedeze nervos şi să “se verse” autorităţilor, acesta a fost pus sub pază… Greu de crezut nu? Şi totuşi, aşa e...
Ca să nu aibe vreo surpriză din partea lui Fotino, care devine din ce în ce mai nervos şi ameninţă că va da totul în vileag, Cristian Zechiu şi Florinel Cămară au decis “protejarea” infractorului cu ajutorul a doi bodyguarzi. Aceştia au rolul de a supraveghea atent orice mişcare a lui Fotino şi de a preveni orice încercare a acestuia de a “sifona” afacerea. Cei doi sunt angajaţi ai S.C. C.Z.C. – Investigaţii – Security S.R.L., companie de pază, protecţie şi detectivi aparţinând lui Cristian Zechiu.
S.C. C.Z.C. – Investigaţii – Security S.R.L., având J40/21979/2004, C.U.I. 17083370, capital social 200 RON, cu sediul în Calea Floreasca nr. 77, sector 1, Bucureşti, a fost înfiinţată imediat după alegeri, pe 28.12.2004, în mare grabă, de Cristian Zechiu, la sfatul prietenului său Marian Petrache, pentru că era rost de cashcaval. Marian Petrache i-a sugerat lui Cristian Zechiu să înfiinţeze o astfel de companie întrucât ştia că urmează să fie numit prefect de Ilfov şi ar fi avut cum să direcţioneze o sumedenie de contracte avantajoase către această companie. Pe site-ul acestei companii regăsim chintesenţa gândirii infracţional-pragmatice care-l caracterizează pe stăpânul companiei (http://www.czc-investigatii.ro/copyright.html ):
Ideea este ca multi oameni cauta sa se imbogateasca peste noapte!
GRUPUL DE INITIATIVA PENTRU SALVAREA CARTIERULUI HENRI COANDA
henri_coanda@anlcoanda.ro
sursa: www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.2565 