Atentat la Revoluţia din Decembrie 1989: Costin a fost arestat, urmează Mărieş

Trei persoane, trei impostori, oameni ai serviciilor secrete, care au contribuit la ponegrirea Revoluţiei din Decembrie 1989 şi la defăimarea celor care au înfăptuit victoria împotriva comunismului şi a tiranului Nicole Ceauşescu. George Costin, infractorul arestat şi aliatul său Theodor Mărieş au împărţit asociaţiile de revoluţionari în două grupări şi în acest moment în loc ca toţi revoluţionarii să fie uniţi, sunt dezbinaţi. Celor doi impostori li s-a alăturat Doru Braia, demascat ca şi colaborator cu Securitatea.
Vă veţi întreba ce legătură are Mărieş cu Lugojul şi cu Banatul şi pe bună dreptate. Şi vă asigur că are o legătură. Grupul de infractori care au colaborat cu George Costin şi alţi lugojeni uşor de manipulat au sărit în barca lui Mărieş. Aceşti lugojeni au fost ademeniţi să se alăture acestui impostor, care prin toate demersurile lui urmăreşte să compromită şi să distrugă ideea de revoluţie. Susţinerea unui amendament că primul oraş al Revoluţiei a fost Iaşul, unde în 14 decembrie 1989 au fost arestaţi câţiva beţivi, demonstrează clar ura acestuia faţă de Timişoara şi faţă de adevăraţii revoluţionari.

George Costin după ce a făcut mii de revoluţionari, susţinut de Mărieş, caută acum să scape cu feţele curate. Cei doi sprijiniţi din spate de exponenţii fostei Securităţi, de tătucul Băsescu şi de PDL, se pregătesc să dea o ultimă lovitură celor care au luptat în stradă cu forţele de ordine ale lui Ceauşescu. Vor să modifice Legea 341/2004 în aşa fel încât să se autentifice ideea de lovitură de stat. E păcat că aceşti impostori ai Revoluţiei sunt sprijiniţi necondiţionat de doi preşedinţi de asociaţii de Revoluţionari din Timişoara: Ion Cin şi Virgil Hosu. Cei doi au trădat idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989. Prin manipulare, prin păcăleli, prin promisiuni, revoluţionarii din aceste asociaţii au acceptat cu smerenie umilinţa celor aflaţi la putere. Ion Cin va fugi la Buziaş, însă Virgil Hosu va rămâne la Timişoara şi sunt curios cum va circula pe stradă şi cum îi va privi în ochi pe foştii camarazi care au aşteptat un sprijin. În ceea ce priveşte pe Ion Cin sunt tare nedumerit. Cum a putut să ajungă preşedinte de asociaţie un revoluţionar din Buziaş. După ştiinţa mea la Buziaş nu au fost arestaţi, nu au fost împuşcaţi şi nici măcar nu au fost demonstraţii, aşa că ascensiunea lui Ion Cin a fost susţinută de PDL şi de foştii securişti. Mai rămâne de stabilit legătura dintre fosta Securitate şi cei doi preşedinţi de asociaţii. Cum au putut revoluţionarii timişoreni să admită şi să se lase manipulaţi în a sprijini modificarea Legii 341/2004, care prin amendamentele propuse nimeni nu va mai primi nimic, nici arestaţii, nici urmaşii eroilor martiri şi nici pensionarii. Dar să continuăm cu faptele inegalabilului trişor, şmecheraş, impostor Theodor Mărieş.

100 de zile de greva foamei
Numai proştii mai cred că un om poate trăi după 100 de zile de greva foamei. Oamenii de ştiinţă au stabilit că după 36 de zile de greva foamei, organismul uman începe să consume proteinele din corp şi practic persoana este pierdută. În istorie există un singur caz, Ghandi, care a stat 37 de zile în greva foamei. Această manipulare a lui Theodor Mărieş se conturează clar prin comportamentul de paranoic şi servitor credincios a fostei Securităţi. Din păcate are aliaţi, marea majoritate impostori ai Revoluţiei emanaţi de serviciile secrete.

Ameninţare la adresa lui Ion Iliescu
Fie că vrem fie că nu vrem, Ion Iliescu este singurul preşedinte ales după Revoluţie de o majoritate, de circa 85% din persoanele care au votat. Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat despre Mărieş: “Toţi membrii fondatori ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 Bucureşti s-au cam retras. Pe acolo a fost Dan Iosif şi mulţi alţi revoluţionari recunoscuţi prin faptele lor. Nu ştiu cum a ajuns Teodor Mărieş preşedintele Asociaţiei…”.
În 28 februarie 2012, Ion Iliescu a declarat despre un amendament adoptat la Codul penal, potrivit căruia crimele mai vechi de 20 de ani nu vor fi prescrise, aici fiind incluse şi infracţiunile de omor de la Revoluţie: “Demersul modificării legii Codului penal cu privire la prescrierea infracţiunilor de omor este rezultatul agitaţiei acestui Teodor Mărieş, un tip obscur, cultivat, din diverse motive, de unii şi de alţii. Eu l-aş întreba, mai degrabă, pe acest om din ce trăieşte şi ce fel de revoluţionar este, din moment ce nu l-a cunoscut nimeni ca atare, în decembrie 1989”. În context, liderul PSD spune că nu se simte ameninţat de noile prevederi ale legii, în ceea ce priveşte activitatea sa revoluţionară din 1989: “Numai un idiot poate gândi că noi ne facem vinovaţi de moartea revoluţionarilor din decembrie, aşa cum susţine Mărieş. Noi am fost, în 22, ţinta şi nu agresorii. Noi am introdus alegeri libere, pluralismul politic, confirmarea prin vot popular…”.

Mărieş pe statul de plată la “Doi ş’un sfet”
Înainte de a ajunge preşedinte de asociaţie, Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii Alianţa Poporului. În timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, Mărieş promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei, Teodor Mărieş a fost izolat de studenţi, fondatorii Pieţei Universităţii. Studenţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că au misiuni diversioniste. În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, rolul jucat de Mărieş a fost unul diversionist, acesta încercând prin toate mijloacele determinarea unor acţiuni violente ale demonstranţilor împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult aşteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie 1990, iar noaptea, înainte de intervenţia în forţă a poliţiei împotriva greviştilor foamei, Mărieş şi-a strâns catrafusele şi a dispărut din Bucureşti şi după mai bine de un deceniu apare brusc instalat la Asociaţia 21 Decembrie.
Ene Viorel, un participant la evenimentele din Piaţa Universităţii a declarat pentru Evenimentul Zilei: “După scena cu incendierea autobuzelor, în Piaţă mai rămăseseră grupuri răzleţe de persoane. Unii spuneau “hai la poliţie!”, alţii spuneau “hai la televiziune”. Într-unul dintre grupuri era Teodor Mărieş – pe care l-am descoperit ulterior că era pe statul de plată la “Doi ş’un sfert”. Concluzionăm, că încă din 1990, Mărieş şi-a construit o biografie de impostor şi în 2003 când a pus mâna pe Asociaţia 21 Decembrie 1989 Bucureşti a început să iasă în spaţiul public cu tot felul de pretenţii şi aberaţii menite să manipuleze populaţia împotriva celor care ne-au adus libertatea.

Mărieş a furat Asociaţia 21 Decembrie
Preşedintele Asociaţiei Baricada Inter 1989, Ion Iofciu, fondator al Asociaţiei 21 Decembrie scria recent despre impostura care a adus indivizi ca Mărieş în fruntea organizaţiei cu care nu a avut absolut nimic de a face. Ion Iofciu: “Cine este aşa-zisul preşedinte care-i conduce? Un impostor pe nume Mărieş, revoluţionar invizibil din 21 decembrie şi provocatorul din Piaţa Universităţii, incitator la violenţă şi distrugeri în 13 iunie 1990…”.

Mărieş duşmanul de moarte al Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Am urmărit mai multe postări pe internet, care îi dă peste nas impostorului Mărieş şi reproducem una.
“Mărieş se agaţă de acei care au luptat în Revoluţie, pentru a-i denigra şi scoate din drepturile legitime, doar aşa să se afirme că este împotriva lui Iliescu. Proiectul de lege impus de Mărieş reflectă subiectivismul acestui individ fără scrupule, la adresa adevăraţilor revoluţionari care şi-au riscat viaţa până în 25 decembrie 1989, când au fost judecaţi dictatorii. Cum îşi permite Mărieş să dea proiecte de lege în numele REVOLUŢIONARILOR din 1989 şi împotriva lor? Mărieş va intra cât de curând în puşcărie alături de Costin, fiindcă împreună au multe socoteli de dat. Teodor Mărieş, fiind apărătorul şi purtătorul de cuvând al lui Costin este direct implicat în subminarea economiei naţionale, în fraudarea Legii 341/2004 şi promovarea impostorilor”.

Mărieş, impostorul profesionist
Personal, Teodor Mărieş a susţinut dosarele mai multor securişti, care apar pe lista CNSAS. Pe lângă cotizaţiile membrilor Asociaţiei, Mărieş a adunat timp de aproape zece ani din chiriile de pe spaţiile închiriate circa 480.000 de euro. Nimeni nu se întreabă unde sunt banii Asociaţiei. Un amendament susţinut de Mărieş este faptul ca asociaţiile de revoluţionari să primească gratuit sediile în care funcţionează. Acest lucru demonstrează interesul pe care îl urmăreşte acest impostor.

Un deputat ameninţat cu moartea
Fiindcă deputatul Nicolae Mircovici urmăreşte foarte atent Comisia Juridică din Camera Deputaţilor, care vroiau să trimită amendamentele la Legea 341/2004 în plen, fără a respecta legea. De fiecare dată erau circa 4 – 6 deputaţi, iar obraznicul preşedinte Buda Daniel forţa, însă nefiind cvorumul s-a amânat. Furios Teodor Mărieş, secondat de Doru Braia şi de un oarecare Ursu de la Constanţa au trecut la ameninţări. Deputatul Nicolae Mircovici a fost ameninţat cu moartea în clădirea Parlamentului şi, deşi s-a promis că se vor lua măsuri nu s-au luat. Acest fapt demonstrează că în Parlamentul României, de când camarila PDL a ajuns la putere, se permite ca un deputat ales prin vot uninominal să fie jignit şi ameninţat cu moartea.

Apel către instituţiile statului
Marţi, 13 martie 2012 s-a întâmplat un fapt ieşit din comun. Daniel Buda, preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Teodor Mărieş şi Doru Braia au intrat la 2 noaptea în sediul SSPR-ului şi au cercetat mai multe documente. Această vizită inopinantă este făcută pe fondul arestării lui George Costin şi vizita demonstrează clar nepăsarea faţă de lege. Cei trei au intrat într-o instituţie a statului român fără a avea drept, iar faptul că au intrat după miezul nopţii ar putea să dea de gândit că au sustras acte, care puteau fi folosite de oamenii legii împotriva lui George Costin şi a lui Teodor Mărieş.
Cu siguranţă că lucrurile se vor linişti când şi Teodor Mărieş îşi va retrăi păcatele după gratii. Până atunci, noi cei care am fost în stradă, pe când alţii s-au ascuns, vom retrăi neputinţa că nu mai putem să fim uniţi ca şi în decembrie 1989.

scris de: Nicolae Toma http://ziarulrevolutionarul.ro/2012/03/30/atentat-la-revolutia-din-decembrie-1989-

 

„BOMBA“ lui Mărieş - fumigena lui Iliescu

Scris de George Roncea
Curentul - 17 decembrie 2010
„Aniversările“ şi „comemorările“ din decembrie devin de la an la an din ce în ce mai împuţite deoarece sunt cadrul lansării periodice a tot felul de istorii şi poveşti legate mai mult sau mai puţin de „meritele“ lui Ion Iliescu, „cârpa kaghebistă“ care a îngropat destinele unor generaţii întregi. O nouă „bombă“ a fost lansată acum de un personaj fantomatic, cu o biografie de catacombă, ieşit proaspăt spălat din retorta unui Tismăneanu: Doru Mărieş. Ieri, capul de ştire, head-ul a peste trei sute de surse online, agenţii de presă, ziare şi agregatoare de ştiri, la care se adaugă şi emisiunile tv şi radio, era: „Mărieş: Iliescu a semnat un decret prin care comută pedeapsa cu moartea a Ceauşeştilor“.


O diversiune bine înşurubată, iar comentariile de după, după cum se ştie prea bine din manualele de dezinformare, au o relevanţă şi remanenţă în mintea cititorilor cu mult inferioară faţă de „dezvăluirea“ bombei iniţiale - de fapt o jalnică fumigenă. „Documentul“ pe care l-a prezentat Mărieş într-o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei 21 decembrie 1989, ocupată de acesta total abuziv, după cum se va vedea, a fost deja demontat şi analizat cu maximă acribie de Marius Mioc, timişorean care a organizat o uriaşă bază de date documentară cu privire la „revoluţie“, fiind totodată şi unul dintre cei mai competenţi comentatori ai evenimentelor din 1989 - la care de altfel a şi participat cu vârf şi îndesat.

Mioc consideră că „principala ipoteză care trebuie investigată este dacă documentul a fost realmente scris de Ion Iliescu, dar nu în 1989, ci în 2010, cu scopul de a-şi spăla propagandistic păcatele pentru mascarada procesului Ceauşescu. Ilici şi-a dat seama că dacă scoate acum din buzunar un asemenea decret nu-l crede nimeni şi atunci a aranjat ca „dezvăluirea“ să vină de la „tabăra adversă“.

Tot Marius Mioc face şi observaţia pertinentă că Dan Voinea, fostul procuror militar care a fost solicitat, ca resursă de autoritate cică, să comenteze pe marginea aşa-zisului document-bombă, de fapt evită să recunoască autenticitatea acestuia. „Singura chestie pe care o confirmă Voinea e că 21 de ani n-a avut habar de asemenea document, deşi l-a avut pe Iliescu inculpat pentru revoluţie, deci a cercetat activitatea acestuia de atunci“ - comentează Mioc.

Nu a fost însă comentată calitatea sursei „bombei“ de presă, nici de Mioc şi de niciunul dintre cei care au pus la îndoială „dezvăluirile“ lui Mărieş, de la Ion Cristoiu la G. Damian, - care califica drept un „fonfleu de presă“ - afacerea „Mărieş - Iliescu cel blånd care regretă uciderea în ziua de Crăciun“.

Cine este acest Teodor Mărieş şi cine este acest Dan Voinea - sursele de autoritate - „credibile“ - pe care se întemeiază noua istorie cu Iliescu lansată acum, la 21 de ani de la uciderea soţilor Ceauşescu?

„Curentul“ are la dispoziţie o serie de informaţii despre cele două personaje, iar din datele culese vom prezenta astăzi doar o parte, deoarece nu ne permite suprafaţa editorială să ne extindem mai mult. Vom reveni însă cu noi date asupra acestor două personaje funeste, ex-maiorul Dan Voinea, adus chiar de Ion Iliescu la uciderea lui Ceauşescu, deoarece făcea parte, evident, din grupul conspiratorilor KGB, şi „informatorul 0215“ Teodor Mărieş, după cum îl devoala unul dintre liderii organizaţiei victimelor mineriadelor şi după cum era de altfel ştiut de către majoritatea liderilor organizaţiilor studenţeşti din Piaţa Universităţii.

Mărieş - „pe statul de plată la «Doi ş‘un sfert»“
Mărieş se afla în strånsă legătură cu Dan Voinea, de mulţi ani, ba chiar într-o relaţie ombilicală, fiind instalat la şefia Asociaţiei 21 Decembrie 1989, organizaţie cu valoare simbolică însemnată, tocmai cu sprijinul direct al procurorului militar Dan Voinea. Doru Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii - Alianţa Poporului - în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi a organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către studenţi, fondatorii Pieţei Universităţii. Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că au misiuni diversioniste. Un fost şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod, a avut o misiune-cheie în acea perioadă. Rolul brigăzii sale a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii - nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare de către organizaţii infiltrate de securiştii săi.

Mărieş a dispărut din Bucureşti după executarea pedepsei pentru distrugere din perioada iunie 1990, iar după mai bine un deceniu a reapărut brusc instalat la 21 Decembrie de Voinea, care şi-a creat o adevărată reţea de susţinere, în decursul anilor, în presă şi în råndul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile - de la GDS la Asociaţia lui Mărieş şi nu numai. Utilizånd aşa-zişii „revoluţionari“, în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de „revoluţionari“ şi „societatea civilă“.

Fugit pe uşa din dos din Parchet, acum doi ani, Voinea a fost acuzat că este cel care a reuşit ani de-a råndul muşamalizarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei din 1990, în care actorul principal este Ion Iliescu. Voinea are vechi legături cu Iliescu, încă dinainte de 1989, şi a făcut parte din grupul restråns al conspiratorilor de încredere ai lui Iliescu, participånd direct la lichidarea lui Nicolae Ceauşescu. După nenumărate proteste ale victimelor mineriadelor, Voinea a fost demascat public chiar de colegii săi din Parchet, care au demonstrat că manevrele lui Voinea urmau să ducă la nulitatea absolută a dosarelor penale.

În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, rolul jucat de Mărieş a fost, cum altfel, tot unul diversionist, acesta încercånd prin toate mijloacele determinarea unor acţiuni violente ale demonstranţilor împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult aşteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie, iar noaptea, înainte de intervenţia în forţă a poliţiei împotriva greviştilor foamei, Mărieş şi-a stråns rapid catrafusele şi a dispărut.

În „Evenimentul Zilei“ din data de 13.06.2007, un articol dedicat represiunii din iunie 1990 adună mai multe mărturii de la personaje prinse în våltoarea evenimentelor. Numele lui Mărieş apare bine conturat, în contextul acţiunilor provocatoare de care avea nevoie regimul Iliescu ca să poată justifica reprimarea sångeroasă a Pieţei Universităţii.

Mărturisea Ene Viorel, actual preşedinte al AVMR, pentru „EVZ“: „Către sfårşitul lunii mai, din Piaţă se retrăseseră oficial toate formaţiunile protestatare, rămăseseră doar cei 20 de grevişti ai foamei şi vreo 200 de susţinători de-ai lor, a căror insistenţă îl deranja pe Iliescu. Ca să pună capăt protestelor, conducerea ţării a decis să anihileze opoziţia. În våltoarea evenimentelor, puţini s-au gåndit că violenţele poliţiei şi ale sindicaliştilor simpatizanţi FSN ar putea face parte dintr-un plan bine pus la punct. Marian Munteanu „mirosise“ diversiunea. După scena cu incendierea autobuzelor, în Piaţă mai rămăseseră grupuri răzleţe de persoane. „Unii spuneau «hai la poliţie!», hai încolo, hai încolo“, îşi aminteşte Ene. „Într-unul dintre grupuri era Doru Mărieş - l-am descoperit apoi că era pe statul de plată la «Doi ş‘un sfert» - şi a zis «Hai la Televiziune!»“. Era în jur de ora 17.00, cånd Marian Munteanu, proaspăt eliberat din arestul poliţiei, îi îndemna pe oameni, de la balconul Universităţii, să nu plece nicăieri, că sunt tot felul de diversiuni. Totuşi, un grup s-a dus la Televiziune şi au găsit-o proaspăt devastată, povesteşte Viorel Ene. „Le-o luaseră înainte alţii - s-au dat jos din dube, au spart geamuri, au distrus, apoi a venit grupul lui Mărieş. Au mai aruncat şi ei cu pietre, au strigat împotriva lui Iliescu şi apoi au început arestările“.

Preşedintele Asociaţiei BARICADA INTER 1989, Ion Iofciu, fondator al Asociaţiei 21 Decembrie, scria recent despre impostura care a adus indivizi ca Mărieş în fruntea unei organizaţii cu care nu a avut absolut nimic de-a face. Acesta nota că „de la 9 februarie 1990, ziua în care a fost semnat actul de naştere al Asociaţiei «21 DECEMBRIE», cu primul ei preşedinte, Rece Traian... au trecut 20 de ani, într-o lume gåndită şi clădită pe fals şi impostură, şi astăzi te cuprinde disperarea cånd vezi că Asociaţia celor care au fluturat steagul libertăţii la baricada de la Inter, a răniţilor şi invalizilor, a arestaţilor şi torturaţilor, adică a celor care au supravieţuit celui mai cumplit măcel, a intrat pe måna unei camarile greu de acceptat şi imposibil de înţeles!
Cine este aşa-zisul preşedinte care-i conduce? Un impostor pe nume Mărieş, revoluţionarul invizibil din 21 decembrie şi provocatorul din timpul Pieţei Universităţii, incitator la violenţă şi distrugeri în 13 iunie 1990 şi condamnat prin sentinţă definitivă la închisoare! Nu peste mult timp, se va confirma rolul acestui impostor susţinut din umbră de fostul procuror Voinea Dan (revoluţionar cu merite deosebite pentru rechizitoriul nesemnat de la Tårgovişte)“. Acest material ne-a fost remis la începutul anului, în februarie 2010. Iată că s-a confirmat previziunea fostului fondator la Asociaţiei 21 Decembrie, cu privire la utilizarea diversionistă a toxinei Mărieş de către structuri tenebroase.

Dan Voinea - un impostor al Justiţiei şi al uniformei militare
Dan Voinea a deţinut, între anii 1997 şi 2000, şefia Secţiei Parchetelor Militare. În aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit în funcţia de procuror militar şef-adjunct al Secţiei Parchetelor Militare. În octombrie 2008, procurorul general Laura Codruţa Kovesi a cerut revocarea lui Voinea din funcţie, acuzåndu-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor şi ale revoluţiei. Printr-un decret semnat de către Traian Băsescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Acesta a întocmit, chemat personal de Ion Iliescu, şi rechizitoriul „procesului“ în urma căruia Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte în decembrie 1989.

El a fost acuzat public că misiunea sa cheie a fost tergiversarea şi muşamalizarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei în care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă, iar generalul a încălcat cu bună ştiinţă legea, ţinånd secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recentă a CSM şi rezoluţia Parchetului General, susţinută şi de Ministerul Justiţiei, a arătat că Voinea de fapt a fost un impostor al Justiţiei şi al uniformei militare, activitatea sa reprezentånd o pată pe obrazul celor două instituţii - Armata şi Justiţia.

Procurorul general al Romåniei a formulat, în 2007, un adevărat rechizitoriu la adresa lui Voinea, cel care s-a făcut că „l-a investigat“ pe Ion Iliescu, al cărui dosar „are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani“, a spus Kovesi. Generalul Voinea, implicat în puciul lichidării lui Ceauşescu alături de Ion Iliescu, s-a făcut că-l cercetează pe Iliescu în aşa fel încåt „viciile de procedură“ ar fi condus la compromiterea întregului Dosar.

Voinea şi Mărieş sunt astăzi „martorii“ lui Iliescu, cei care îl exonerează indirect de crimele sale. No comment...
(nn.sublinierile ne apartin)