Tevatura naţională a arestărilor de vameşi şi poliţişti de frontieră şpăgari începe să se domolească. Vocile acuzatoare de pe micile ecrane, aceleaşi dacă se urmăreşte manipularea publicului, o cotesc, încet-încet, spre alte diversiuni neruşinate, întru prosteala generală, ce bîntuie România de 6 ani. După logica de hoţi a portocaliilor fruntaşi, înăbuşirea scandalului vămilor este firească, de vreme ce toate declaraţiile celor implicaţi în contrabandă, probele directe sau indirecte, chiar şi comentariile obiective ale unor jurişti de marcă duc la un singur personaj notoriu: Vasile Blaga.
Individul, buhăit de nopţile pierdute în uneltiri, cu limba împleticită de prea mult suc de struguri fermentaţi, veşnic la pîndă şi chinuit de patimi distructive, ţine în mînă frîiele Partidului Democrat Liberal încă din mai 2001, cînd Traian Băsescu a devenit preşedintele acestei formaţiuni politice.
Mai vechii democraţi cunosc „abilităţile“ pe care Blaga şi le-a pus în slujba lui Băsescu pentru a-l da la o parte pe Petre Roman, în preajma căruia bulldogul nu era binevenit. Fin observator, bun psiholog şi bine informat despre oamenii din jur, Petre Roman nu avea cum să accepte tovărăşia unui fost informator al Miliţiei ceauşiste (conform unor surse din CNSAS), director de vămi prin Bihor, obişnuit cu şpăgi consistente şi amator de cumetrii cu contrabandişti. Ros de invidii, lacom, egolatru, isteric, măcinat de ambiţii personale şi orgolii la limita patologicului, Blaga şi-a dezlănţuit capacităţile sub domnia lui Băsescu. Numai că setea de mărire şi putere ascunde complexe hidoase. Poate că tocmai de aceea, trecînd, odată cu schimbarea regimului politic, de la nivelul unui mărunt turnător pe la vreun sectorist la fel de neînsemnat, la statutul de ministru al Administraţiei şi Internelor, Blaga a ţinut ca ministerul său să funcţioneze în fostul sediu al Comitetului Central al PCR, iar el, ministrul parvenit, să se instalezeze în fostul birou al lui Nicolae Ceauşescu!
Recent, s-a adus în discuţie averea sa fabuloasă, de circa 4-5 miliarde de euro, ascunsă în conturi bancare din străinatate. N-ar fi de mirare! Nu degeaba şi-a numit oameni loiali în funcţii-cheie, precum: şeful Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, chestorul Ioan Buda, anterior şef al Direcţiei Regionale Oradea a Poliţiei de Frontieră, şi şeful Autorităţii Vamale din România, Radu Mărginean, care deţinea şi funcţia de vicepreşedinte al ANAF, anterior şef al Direcţiei Regionale Vamale Oradea (acolo unde Blaga şi-a făcut stagiatura în perioada 1993-1996). Şi încă un amănunt: cu cîţiva ani în urmă, presa începuse să comenteze stenogramele unor convorbiri telefonice purtate între factori de decizie ai vămilor de pe clisura Dunării despre contrabanda cu ţigări din zonă. Protagoniştii înregistrărilor invocau sprijinul de care se bucurau din partea lui Sorin Frunzăverde şi a lui Vasile Blaga.
Scandalul a fost repede muşamalizat. Gurile rele vorbesc despre cîrdăşia lui Băsescu cu Blaga în povestea traficului cu licenţe pentru transporturi internaţionale, născută în timpul ministeriatului celui dintîi. Sub oblăduirea lui Băsescu, Blaga se poartă ca un vătaf pe moşie. Dispune de tot ceea ce înseamnă partid portocaliu, îndepărtează pe oricine încearcă să îl informeze corect pe Băsescu, negociază cu personaje de aceeaşi teapă, din alte partide, în folos pur personal (vezi Verestoy Attila, Viorel Hrebenciuc, Orban ş.a.), îşi asigură influenţa în majoritatea mass-media. De altfel, în ultimele zile, în ciuda dovezilor de netăgăduit, frapează şi deranjează evidenta susţinere pentru Blaga, ridicată la rang de slugărnicie greţoasă, în unele talk-show-uri ale Realităţii TV şi Antenei 3, de către ziarişti despre care însăşi presa a relatat că s-au bucurat de contracte cu statul, de milioane de euro. Într-o dezbatere televizată, l-am urmărit cu dezgust pe un oarecare Alexandru Cumpănaşu, aproape sărind la beregata moderatoarei, cînd femeia i-a adus nişte acuze fondate fostului ministru de Interne.
Ştiaţi că acest Cumpănaşu reprezintă o organizaţie neguvernamentală de utilitate publică, sprijinită material de Ministerul Administraţiei şi Internelor? Aşadar, întotdeauna „există o explicaţie“, vorba unui personaj celebru de comedie. Personal, sînt dezamăgit de sîrguinţa cu care Radu Tudor, în care văd, încă, un jurnalist corect, se străduie să „spele“ şi să dezvinovăţească un puşcăriabil. Şi afirm aşa ceva, gîndindu-mă la ceea ce spunea Ioan Oltean, într-o şedinţa a partidului de pe Aleea Modrogan, despre fostul vameş: „Dacă n-ar fi fost Blaga la Interne, nu am fi cîştigat alegerile prezidenţiale!
Adică, noroc cu frauda, că doar Internele se ocupă de organizarea (a se citi furtul) alegerilor! Deunăzi, Sabina Fati, o jurnalistă apropiată actualei Puteri, scria despre Vasile Blaga că ar fi condus, în campanii, operaţiunea „Bani pentru partid“ şi că el ar fi „regele vămilor“, piesa lipsă de pe tabla de şah a contrabandei cu ţigări. Plauzibil, avînd în vedere experienţa redutabilă de mitarnic în dedesubturile sistemului vamal, inclinaţiile, antecedentele şi grandomania şefului de facto al PDL, Vasile Blaga. Însă trecutul comun învolburat, legătura ombilicală cu Băsescu, se pare că îl salvează din nou pe Blaga şi amînă inevitabila puşcărie. Jurnaliştii de bună-credinţă arată, totuşi, cu degetul spre Blaga. Pînă şi ancheta Parchetului a ajuns aproape de vîrful piramidei care guvernează fenomenul contrabandei din România. Motive serioase de îngrijorare pentru personajul în cauză şi complici. Aşa că, în toiul dezvăluirilor despre şpăgile din vămi şi beneficiarii cu gulere albe ai contrabandei de proporţii, cînd numele lui Vasile Blaga se pronunţa tot mai des şi ameninţător pentru el şi pentru restul haitei jefuitoare, Serviciile Speciale şi Cotrocenii au aruncat, cu mare succes, pe piaţa presei flămînde de senzaţional şi manipulatoare, diversiunea schimbării premierului Boc cu un independent
Manevră ieftină de dezinformare, mană cerească pentru deconspiratul „rege al vămilor“, victimizat, pe la televiziuni, de vuvuzelele nesimţite, plătite gras din bani publici, prin nepotisme şi contracte mascate. Fostul ministru al Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, estimează că nivelul anual al contrabandei cu ţigări din România atinge 2 miliarde de euro. Specialişti în domeniu, reprezentanţii companiei BRITISH AMERICAN TOBACCO, apreciază că Bugetul de Stat este păgubit, în fiecare an, cu 3 %, din cauza acestui fenomen. Toate datele, toate indiciile şi acţiunile demascatoare duc la fostul mitarnic de pe plaiurile bihorene!
Dacă România nu este acceptată în Spaţiul Schengen, dacă fenomenul corupţiei a atins culmi inimaginabile, dacă sărăcia a ajuns să ucidă în massă, la propriu, de-a valma, copii, tineri şi bătrîni, principalul vinovat se află acum pe tabla de şah a contrabandei cu ţigări, drept „rege al vămilor“! Pe de alta parte, sa urmarim evolutia evenimentelor recente: Traian Băsescu trimite mesageri la Vasile Blaga. După ce a văzut că acţiunea de reţinere a vameşilor nu dă roadele scontate, în sensul intimidării Buldogului, presedintele vrea să cadă la pace cu acesta, considerînd că astfel va face pace cu tot grupul bătrînilor PDL-işti, care se pare că vor să susţină în Parlament orice tentativă de suspendare a sa din funcţie.
Conform informaţiilor care circulă în PDL pînă acum, Vasile Blaga controlează circa 24 de filiale ale partidului, inclusiv voturile parlamentarilor din colegiile respective. În PDL s-au instaurat panica şi deruta, iar pe zi ce trece din ce în ce mai mulţi pedelişti consideră că Traian Băsescu a înnebunit şi cred că Blaga este unica soluţie viabilă pentru supravieţuirea partidului. În acest context, după o noapte în care se pare că a avut un nou coşmar, terminat abia pe la 4 dimineaţa, vegheat de Aliodor Manolea, luni Traian Băsescu a vorbit la telefon cu Elena Udrea, explicîndu-i acesteia că a ajuns la concluzia că dacă îl împiedică pe Blaga să candideze „se va alege praful de partid“, iar el a visat că vor „sfîrşi prost“. La rîndul ei, acesta i-a spus lui Basescu că trebuie neapărat să se împace cît mai curînd posibil cu Vasile Blaga. Din discuţia telefonică a reieşit că Elena Udrea s-ar mulţumi şi doar cu o funcţie de vicepreşedinte în PDL. Pornind de la această convorbire telefonică, puţin mai tîrziu, în jurul orelor 11, Basescu i-a ordonat lui Sebastian Lăzăroiu să stabilească pentru sfîrşitul acestei săptămîni o întîlnire cu Vasile Blaga, la care să fie invitaţi să participe Radu Berceanu şi Sorin Frunzăverde.
Sursele noastre spun că Basescu a optat intenţionat pentru o întîlnire de reconciliere aşa de tîrziu, pentru că vrea să mai joace o ultimă carte pentru îngenuncherea lui Vasile Blaga, deşi încă nu se ştie care va fi aceasta. Dupa cum se observa, Mafia pedelista face miscari aiuritoare si complet lipsite de logica, semn al derutei si debandadei instaurate, ceea ce anunta fara nici un dubiu, prabusirea acestui regim in zilelele si saptamanile urmatoare:
Deşi nu a fost prezentă la şedinţa de la Vila Lac 1, Elena Udrea era informată din 10 în 10 minute cu privire la desfăşurarea acesteia şi la ce se discuta. În momentul cînd i s-a transmis că nu va putea candida în PDL nici măcar pentru postul de vicepreşedinte, aceasta a luat foc! Parcă înnebunise. asa cum declara unele surse. Aflată la partid, în compania unor consilieri şi apropiaţi, Elena Udrea a făcut o criză de isterie, ameninţînd şi înjurînd în stînga şi în dreapta, vărsîndu-şi năduful pe nişte oameni care nu aveau nici o legătură cu problema. Deşi ştia că Traian Băsescu se află în şedinţă, ea l-a sunat de circa 4 ori. Ulterior, după terminarea întîlnirii, Băsescu i-a răspuns apelului şi i-a spus: „Nu am avut cum să fac altfel“, după care i-a închis telefonul, probabil pentru a nu o mai auzi cum ţipa, dar nu înainte de a o îndemna să stea liniştită, pentru că treaba „încă nu s-a încheiat
După ce timp de cincizeci de ani s-a experimentat pe pielea noastră rezistenţa omului la comunism, acum suntem supuşi testului cu democraţia care seamănă tot mai tare a dictatură, cu libertatea care nu este libertate şi cu bunăstarea care devine sărăcie.
Sunt evidente semnele acestui experiment de proporţii. În primul rând, Cel de Sus (sau cel de jos) a îndemnat poporul să-şi aleagă, o dată şi încă o dată, un preşedinte care cunoaşte totul, neştiind nimic.
Apoi, pe preşedinte l-a îndrumat să numească un prim ministru la fel de priceput la administrarea unei ţării precum era el, cel ales de două ori, expert în politica externă, sau internă, sau al orice altceva ( exceptând sortimentele de whisky). Şi, mai presus de toate, i-a înzestrat pe amândoi cu o dragoste neostoită spre experiment. Şi s-a numit experimentul, RESTRUCTURARE. Pentru ca lucrarea să fie completă, Cel de Sus (sau cel de jos) a secat mai de mult poporul român de mândrie, de putinţa răzvrătirii şi de respectul faţă de sine.
Tot El (sau celălalt) i-a mai permis premierului să-şi aleagă un guvern pe măsura sa. Plin de jivine cu chipuri umane. Şacali,hiene, asini, târâtoare băloase, boi cu limbi late şi aspre, rechini. Acestea fiind, puteau începe munca numită restructurare. Şi primii au fost restructuraţi cei mai tineri cetăţeni.
S-a vrut a se vedea ce se întâmplă dacă noii născuţi nu mai sunt vaccinaţi la naştere, dacă mamelor nu li se mai dă posibilitatea să-şi crescă pruncii, dacă se reduce numărul de grădiniţe şi se desfiinţează şcolile de la sate, dacă profesorii nu mai sunt plătiţi, dacă legea educaţiei babelizează şcoala şi dacă poate face reforma învăţământului un ministrul al educaţiei, specialist doar în viteza mâinii preşedintelui, care nu a avut şi nu are nici cea mai vagă legătură cu şcoala românească.
Au urmat vârstnicii. Se doreşte a se afla în cât timp dispar bătrânii dacă pensiile scad continuu, medicamentele devin tot mai inaccesibile, spitalele sunt înjumătăţite numeric şi mai prost dotate, doctorii izgoniţi peste hotare şi dacă traiul se scumpeşte. Reţeta aproape completă pentru ca viaţa lor să devină un coşmar. Se fac încercări pentru a se descoperi cum pot dispărea zecile de miliarde împrumutate fără a lăsa nici o urmă. Cum poate funcţiona o ţară în care singura lege valabilă a rămas aceea a bunui plac, în care poliţiştii sunt trataţi ca nişte infractori, judecătorii ca hoţii recidivişti iar tâlharii cei adevăraţi sunt transformaţi în demnitari. Se experimentează asiduu cum se poate apăra o ţără fără armată, cu puţinii militari pe care îi mai are plătiţi prost şi trimişi să moară aiurea prin lume. Cu veteranii condamnaţi la sărăcire şi cu politicienii lucrând pentru distrugerea meseriei de militar. În acest uriaş laborator carpatin, cu un aparat politic imens se vrea a se afla cât rezistă românul la lipsa de speranţă, la frica de ziua de mâine, la învrăjbirea fiecăruia împotriva fiecăruia, la frigul din case, la viruşii care zburdă prin puţinele spitale funcţionabile, la otrăvurile din alimente, la tăierile din salarii, la sărăcirea accelerată. Tocmai când voiam să închei adresând o rugăciune cerului (pentru că pentru celălalt nu cunosc modul oficial de adresare) , a apărut de nu ştiu unde un tip îmbrăcat în alb şi cam străveziu. M-a privit cu ochii blânzi şi mi-a şoptit fără a mişca buzele: „ Fiule, nu huli în pustie! Vinovaţii sunt aici, în jurul tău!” Şi a dispărut, disipându-se într-o lumină caldă. Aşa că, vouă, celor care vă aflaţi aici, în zona experimentului, va trebui să vă spun că am greşit. Vinovat nu este Cel de Sus. Poate doar cel de jos, care şi-a găsit în zonă supuşi colaboratori. Ei, cei care vă chinuiesc, sunt printre noi. Chiar cei pe care i-am chemat să ne ferească de necaz. Cei în care am avut încredere. Cei care ne-au promis un trai mai bun şi acum ne mint zilnic. Cei care cred că pot schimba în rău, nepedepsiţi, soarta acestui popor. Care se simt deasupra omenescului tratând un popor ca pe un cobai. Ne vom învăţa vreodată minte? Asta n-o ştie decât Cel de Sus! Ţară, ţară, vrem eroi! Ioan Oltean de la Bistriţa a spus că Boc şi Botiş vor fi catalogaţi ca fiind eroi. În perioada contemporană cu noi. Acelaşi personaj l-a asemuit pe Boc cu Ştefan cel Mare.
Boc chiar a fost decorat de ministrul apărării naţionale. Ministrul de la externe i-a ridicat osanale lui Nuţi Udrea. Avem cel puţin un primar care doarme cu poza aceleiaşi Elene sub pernă. Un alt primar - suspendat actualmente - mi-a umplut oraşul la un moment dat cu drapele portocalii, pe care se exprima susţinerea pentru Băsescu. Ieri, o altă (fosta)miss a fost reconfirmată în funcţie la partid, pentru modul în care şi-a sacrificat imaginea publică când cu numărarea voturilor la legea unitară a pensiilor. Zilnic ni se induce ideea că actualii guvernanţi se sacrifică pentru ţară şi noi toţi, prin măsurile care le iau. În plan personal, sacrificiul pentru ei reprezintă însă creşterea conturilor bancare şi a proprietăţilor pe care le deţin.
Cât va mai dura oare până ni se va propune a li se construi şi un pantheon, a cărui construcţie să fie atribuită bineînţeles unei firme de casă portocalie?
Sursa:Ziare.com
