Deputatul liberal Raymond Luca flegmează peste cadavrul lui Trosca

 scris de George Roncea

La aproape trei săptămåni de la controversata acţiune a preşedinţiei de ridicare a titlului de erou martir colonelului Gheorghe Trosca, lichidat printr-o manevră operativă de generalul trădător, cadru al GRU - Nicolae Militaru, måna înarmată a cârpei kaghebiste Ion Ilici Iliescu, deputatul PNL Raymond Luca iese la rampă cu încă o serie de minciuni şi murdării la adresa lui Gheorghe Trosca. Raymond Luca a simţit nevoia să justifice gestul său aruncånd cu noroi în Trosca, despre care a afirmat vrute şi nevrute, într-o conferinţă de presă, unde a susţinut că notele informative ale lucrătorilor USLA Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, puse la dispoziţie de CNSAS, indică „fără putinţă de tăgadă“ că aceştia au făcut poliţie politică.
Liberalul este şeful Comisiei parlamentare care a propus preşedinţiei, alături de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), semnarea decretului de anulare a calităţii de erou-martir a colonelului Trosca, ucis în ambuscada creată de generalul Militaru în data de 23 decembrie, în faţa sediului MApN.
Interesant este amănuntul că atåt George Costin, actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, cåt şi Raymond Luca au fost colegi în cadrul guvernării pesediste servind sub Năstase amåndoi în perioada 2000-2002. Raymond Luca slujea guvernul Năstase din funcţia de ministru-consilier, şef al secţiei economice la ambasada României la Washington, iar George Costin era exact în aceeaşi perioadă subsecretar de stat al SSPR.
Precizările lui Raymond Luca aveau ca scop explicarea motivelor pentru care Comisia pe care o conduce a dat un aviz favorabil propunerii  lui George Costin ca titlul de erou-martir să le fie retras celor doi. Raymond Luca a spus că avizul comisiei, adoptat cu unanimitate de voturi şi care a avut drept consecinţă retragerea titlului de erou-martir pentru Trosca şi Cotună, prin decret, de preşedintele Traian Băsescu, s-a bazat pe faptul că în ambele cazuri există o hotăråre CNSAS definitivă şi irevocabilă.
Totuşi, senatorul PNL a menţionat că, „din informaţiile pe care le deţine până în prezent, respectiva hotărâre nu a fost comunicată nici de către CNSAS, nici de Secretariatul de stat pentru revoluţionari urmaşilor celor decedaţi, care primeau pensie potrivit Legii 341/2004 şi care erau părţi interesate, în termenul de 15 zile, astfel încât ea să poată fi contestată“ şi în plus a admis că „în acest caz a existat „un viciu de procedură“ prin necomunicarea hotărârii CNSAS“.

Minciunile lui Raymond Luca

Acest pasaj scoate în evidenţă mârşăvia acestui specimen, mincinos congenital. Iată ce declara în „Adevărul“, imediat după data de 28 februarie: „În cazul lui Gheorghe Trosca, lucrurile sunt cât se poate de clare: CNSAS i-a dat verdict de poliţie politică, iar instanţa a confirmat verdictul, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă“. După ce ziarul „Curentul“ a arătat că lucrurile nu sunt cât se poate de clare şi a publicat decizia CNSAS nr. 2987 din data de 25.09.2007, şi fotocopia sa din „Monitorul Oficial al României“, unde se arată că decizia a rămas definitivă prin necontestare, Raymond Luca îşi îmbunătăţeste memoria şi-şi dă seama că de fapt parcursul legal nu a fost respectat, ceea ce am afirmat tot noi, ziarul „Curentul“, la data de 3 martie.

 „Necontestarea putea să se datoreze unui milion de motive - fie familiei nu i-a fost adusă la cunoştinţă decizia, fie „lucrarea“ s-a făcut pe şest, astfel ca „să treacă“ rapid etc. Trosca nu a beneficiat post-mortem de o judecată dreaptă, care să pună în ecuaţie în ce măsură este „poliţie politică“ executarea sarcinilor militare de prindere a spionilor sovietici, ai URSS, de teapa lui Nicolae Militaru ori Ştefan Kostyal, partenerul de pârnaie al lui Sorin Ovidiu Vîntu, şi mulţi alţii, dintre care unii au ajuns la vârful puterii în România după 1989“.
Raymond Luca nu se opreşte la detalii şi continuă prin a măscări cât îl duce pe el capul de liberal născut în URSS. Raymond Luca a spus că, în urma verificării de către membrii comisiei a notelor informative scrise de Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, au putut constata că era vorba despre „delaţiuni mizerabile“ şi de şantaj în scopul determinării unor militari să semneze angajamente. Liberalul a spus că notele informative indică faptul că Trosca şi Cotună au făcut poliţie politică şi că informările lor nu aveau nimic de a face cu deconspirarea de spioni.
Iată-l şi pe Raymond Luca expert în istoria Securităţii, ca şi alt coleg al său cu rădăcini în URSS, Vladimir Tismăneanu, cel care l-a împins din spate, de altfel, pe George Costin la şefia SSPR. A citit el tot-tot, ştie el întreaga activitate a lui Trosca, cunoaşte el în detaliu acţiunile operative ale unităţii din care a făcut parte Trosca, înainte de a ajunge la USLA, unitate care l-a prins şi documentat de spion sovietic pe generalul trădator Nicolae Militaru? Evident că nu.
Raymond Luca nu este nici istoric, nici specialist în ale spionajului, este doar un pion al Sistemului post-revoluţionar creat de complotiştii moscoviţi în frunte cu Ion Iliescu. Sistem al cărui beneficiar este (şi) el alături de alţi „acoperiţi“ devoalaţi în ultimii ani prin chiar faptele lor, de o evidenţă strigătoare la cer. Dinu Patriciu, capul de crimă organizată, conform Parchetului, partenerul de afaceri al lui Raymond, made in URSS, nu degeaba a oferit pe tavă Rompetrolul CSI-ului creat şi controlat de Moscova. Traiectoria lui Raymond Luca este mai puţin cunoscută, el devenind „celebru“ doar prin mizerabila„combinaţie operativă“ marca Ion Iliescu, de profanare, a doua oară, a lui Gheorghe Trosca, cel pe care l-au urât atâta cartiţele made in URSS de teapa lui Militaru şi Ilici.

 
 Born in URSS, back to USA

Născut la Sverdlovsk, în Rusia Sovietică, unde părinţii săi „studiau“, Raymond Luca intră imediat după „revoluţie“, alături de Dinu Patriciu, în afaceri şi politică, ajungând deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96, în tandem cu Nicolae Manolescu, ales senator PAC de Sibiu (în 1992, PAC împreună cu PL’93 au înfiinţat Alianţa Naţionala Liberală - ANL). Aripa Patriciu Tăriceanu, bunii amici ai lui Raymond Luca, erau doar fesenişti deghizaţi, participând la guvernarea FSN. De fapt, încă din 1990 Patriciu, Tăriceanu şi alţi câţiva au propus o alianţă între PNL şi FSN-ul lui Petre Roman, tentativă care nu s-a finalizat, însă în iulie 1990, imediat după Mineriadă, când încă nu se uscase sângele studenţilor de pe pereţii Institutului de Arhitectură, unde îşi făcea veacul Dinu Patriciu, acesta perseverează: în iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu şi Horia Rusu.

Tot în iulie 1990 Nicolae Manolescu îl spală meticulos de sânge în publicaţia sa pe Ion Iliescu, oferindu-i criminalului bolşevic două pagini de tămâieri greţoase. În aprilie 1991: PNL-AT, Partidul pe care-l conduce Patriciu, semnează, alături de FSN şi Iliescu, aşa zisa Cartă pentru Reformă şi Democraţie, întrând în guvernul Român remaniat, iar Dinu Patriciu devine ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în guvernul lui Iliescu. Mereu aproape de Patriciu, în legislatura ‘92-’96 Raymond Luca ajunge secretar al comisiei de „industrie şi servicii“, apoi pentru câteva sesiuni a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Raymond din URSS se cară apoi vreo zece ani în Statele Unite, cu afaceri, regăsindu-l însă pe o funcţie tip SIE, între iunie 2000 şi februarie 2002, în perioada guvernării pesediste acesta ocupând funcţia de ministru-consilier, şeful secţiei economice la ambasada României la Washington. Revine tocmai bine în România pentru a ajunge din nou deputat, al aceluiaşi pseudo PNL.
O carieră interesantă. Am făcut această scurtă trecere în revistă a cadrului din care a emanat Raymond Luca pentru a contura un tablou contextual. Fiecare dintre cei pomeniţi mai sus au avut tangenţă cu Sistemul, în diferite forme. Sistemul Aparatului de Partid şi al Securităţii, să fim bine înţeleşi, iar o parte dintre aceştia au migrat sau au lucrat (lucrează) simultan pentru mai multe instituţii nu neapărat autohtone. Cât despre partenerul său în „operaţiunea Trosca“, George Costin am mai scris dar merită reamintit profilul său.

George Costin, partenerul lui Raymond Luca, un fesenist/pesedist sadea

Personajul care i-a impus preşedintelui să semneze odiosul decret, alături de Raymond Luca este un fesenist/pesedist sadea, activist al aşa-zisului Bloc Naţional al Revoluţionarilor, al cărui preşedinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitoreşti feseniste care ne dădeau la cap mie şi colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.
„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 - Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.
La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» - aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.
După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“.
Acesta este omul care a pistonat preşedinţia să semneze un decret care desfiinţează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleşitoare încât preşedintele nu a găsit nicio cale de a nu-şi aşterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. 
Că de aia umblă Dreptatea cu dinţii sparţi, că n-are sânge în venă Traian Băsescu şi se lasă căpuşat de cârtiţele lui Iliescu şi ploşniţele lui Tismăneanu, parazitare benevolă care-l va goli de ultima picătură de sânge. Românesc.                                   
Curentul.ro  sambata 19 martie 2011