autor: -Adevarul
În goana după banii şi avantajele aduse de certificatele de revoluţionar n-a existat nicio limită. În Monitorul Oficial apar 86 de revoluţionari care în ’89 aveau vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Afacerea cu certificate nu are limite. Marii corupţi au procurat certificate de revoluţionar pentru copii sau secretare. Alţii au luat patalamale, deşi nici măcar nu erau în ţară la Revoluţie!
Sunt multe categorii de impostori printre revoluţionari, una mai scandaloasă ca alta. Mulţi se ascund în spatele unor declaraţii semnate pe propria răspundere, în care au înşirat banalităţi sau fapte de vitejie aproape imposibil de verificat la 21 de ani distanţă de la Revoluţie. Există însă o categorie de impostori care nu se poate ascunde în spatele niciunui argument. Este vorba despre „revoluţionarii" care în decembrie 1989 erau nişte plăpânzi copii de şcoală, care abia descifraseră tainele Abecedarului, darămite să mai fi contribuit la răsturnarea lui Ceauşescu.
Printre „luptătorii remarcaţi" publicaţi în ultimul Monitor Oficial care conţine toţi posesorii de certificat de revoluţionar din România, apar 8 persoane care în 1989 aveau 10 ani, 7 persoane care aveau 11 ani, 15 - care la Revoluţie erau în vârstă de 12 ani, 25 de persoane de 13 ani şi 31 de cetăţeni care aveau 14 ani! Cu toţii sunt beneficiari ai Legii 341, primesc indemnizaţii de peste 2.000 de lei pe lună şi alte numeroase beneficii suportate din bugetul de stat.
Încadrarea lor în lege este cel puţin penibilă în condiţiile în care textul actului normativ spune clar: „Titlul de luptător remarcat pentru fapte deosebite este atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului". E scandalos să afirmi că un copil de 10 ani ar fi putut conduce coloane sau construi baricade, dar asta nu i-a împiedicat pe preşedinţii de asociaţii să promoveze astfel de cazuri şi pe parlamentarii din comisia de validare să le acorde certificate.
George Costin, secretarul de stat al revoluţionarilor, încearcă să-i apere pe revoluţionarii din această categorie: „Eu voi lua dosarele tuturor la mână pentru a le verifica, dar vârsta nu va fi un criteriu. Depinde ce a făcut acel copil. Pot să fac o verificare, dacă am ceva concret. Nu pot să mă iau doar după vârstă. Se pot face multe. Dar asta e instituţia, asta e situaţia".
Secretara lui Maior, „revoluţionară" la 10 ani
Prezenţa printre revoluţionari a unor persoane care în decembrie 1989 erau elevi în clasele primare are o explicaţie simplă: cei care au condus reţelele din interiorul afacerilor cu certificate şi-au făcut copiii sau cunoscuţii revoluţionari, fără a mai ţine cont de nicio regulă, doar pentru că s-a putut şi pentru că se obţineau beneficii.
Un caz concret este cel al braşovencei Florina Aprofirei, care la Revoluţie avea 10 ani şi, cu toate acestea, a obţinut certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite" atât în baza Legii 42/1990, cât şi în baza Legii 341/2004. Florina Aprofirei (născută la 8 decembrie 1979) este nimeni alta decât secretara lui Dorin Lazăr Maior, fost deputat PSD şi actual preşedinte al Asociaţiei „Braşov Decembrie 1989". Prin intermediul lui Maior, Florina Aprofirei a refuzat să spună care sunt faptele deosebite pe baza cărora s-a remarcat în decembrie '89.
Fostul deputat PSD Dorin Lazăr Maior, protectorul Florinei Aprofirei
„Nu neg faptul că Florina este colaboratoarea mea. Eu ştiu exact ce a făcut la Revoluţie, dar nu vreau să intru în amănunte. Mă înverşunez să nu răspund la această întrebare. Are vreun rost să vorbiţi cu ea? Nu. Mulţi copii au participat cu părinţii lor, care sunt revoluţionari. Eu nu am putut să îngrădesc accesul nimănui. Îmi asum responsabilitatea", s-a eschivat Maior. Părinţii Florinei Aprofirei nu au certificate de revoluţionar, ceea ce face şi mai evident cazul ei: e cu atât mai greu de crezut că o fetiţă de 10 ani ar fi ieşit singură pe străzi să participe la Revoluţie şi, mai mult, să contribuie la victoria ei.
În asociaţia de la Braşov mai sunt şi alte persoane care în 1989 aveau între 10 şi 14 ani, dar Maior tot nu crede că asta e o problemă: „Eu nu-i consider impostori. De ce ar fi mai merituos un om matur decât un copil? Nu cred că aceşti copii ar fi făcut cel mai mult rău Revoluţiei".
Un copil de 11 ani care „împărţea arme"
Buzoianul Viorel Ioniţă avea 11 ani când a venit Revoluţia din 1989; cu toate acestea, el are certificat de revoluţionar şi beneficiază de avantajele Legii 341. Tatăl său, Gheorghe Ioniţă, conduce „Asociaţia Revoluţionarilor Buzău '89" şi are şi el certificat. Este un caz flagrant de impostură în faţa căruia autorităţile nu se obosesc să ia nicio măsură. Gheorghe Ioniţă sfidează orice urmă de bun-simţ, răspunzând cu aroganţă în faţa unor evidenţe scandaloase. „Copilul meu merită, sigur că da. A fost curajos, domnule! A umblat cu steagurile pe aici. A fost cu copiii pe străzi când se trăgea, l-am văzut venind spre mine printre gloanţe... asta nu e ceva? A dat armament la magazinul Lumea Copiilor, la militari. El, el. Împărţea arme, dădea la mână. Era şi dezvoltat, era încă de două ori cât dumneata (arată către reporterul „Adevărul", care are totuşi 26 de ani şi o înălţime de 1,84 m). Era mare de tot", a încercat să ne convingă Ioniţă. I-am spus în faţă că afirmaţiile lui nu au niciun temei, că un copil de 11 ani nu se poate încadra în lege oricum am da-o, dar fără niciun rezultat. „Domnule, era un sergent căruia îi era frică să iasă şi să dea arme şi i-a zis lu' fiu-miu: «Bă, băiatule, dă arme la soldaţi acolo!». Deci, n-a ieşit ăla, l-a trimis pe copilul meu, să-l împuşte pe el. Din grămada de arme, copilul căra la fiecare post. Dacă mi-l împuşca, îmi făceai dumneata altul? Hai, domnule, las-o în p...da mă-sii!".
Discuţia s-a purtat într-o cafenea din Buzău, deschisă într-un spaţiu comercial pe care Gheorghe Ioniţă l-a obţinut gratis în baza titulaturii de revoluţionar. În final, l-am rugat să ne pună în legătură cu Viorel, fiul său, ca să auzim din gura lui despre faptele de vitejie pe care le-a făcut la 11 ani. „Nu stă ăla de vorbă cu voi. Are treabă, e om de afaceri, că a ştiut să se descurce. Cu fiu-miu ăla mic e mai greu, că a terminat facultatea şi nu-i găsesc serviciu. Nu, pe el nu l-am făcut revoluţionar. Era prea mic... avea 5 ani. Nici chiar aşa", ne-a lămurit Ioniţă.
"Copilul meu merită, sigur că da. A fost curajos, domnule! A umblat cu steagurile pe aici. A fost cu copiii pe străzi când se trăgea."
Gheorghe Ioniţă
revoluţionar din Buzău
„Voi ce p... mea aţi făcut la Revoluţie?"
Multă impostură ne-a fost dat să vedem în peregrinările noastre prin ţară, făcute în slujba serialului „Misterele Revoluţiei". Fel şi fel de oameni, mulţi dintre ei cu tâmplele albe, de-ţi era mai mare ruşinea să-i întrebi dacă nu le e ruşine. La Constanţa, spre exemplu, am dat peste Constantin Voicu, preşedintele „Asociaţiei Revoluţionarilor Phoenix", având sediul într-o magherniţă de la subsolul blocului. Chiar şi aşa, Voicu are 21 de membri cu certificate de revoluţionar, printre care şi Stelică Roşca, vecinul său de la etajul 1 (el stă la 2), pe care l-a numit vicepreşedinte.
Constantin Voicu (71 de ani) a avut o viaţă agitată. A ţinut trei neveste, cu care a făcut cinci copii. Pe trei dintre ei (un băiat şi două fete) i-a făcut revoluţionari cu certificat. Băiatul, Cezar, a trecut de preschimbare şi beneficiază de drepturi şi în prezent. De ultima nevastă, bătrânul Voicu s-a despărţit recent, după un scandal care a ajuns până în paginile ziarului „Libertatea", unde soţia l-a acuzat că i-ar fi oferit un certificat de revoluţionar ca să renunţe la pensia alimentară.
Când nu se ceartă cu soţia prin ziare, Voicu se întâlneşte cu vicepreşedintele său şi trimite petiţii la Bucureşti, cerând respectarea Punctului 8 de la Timişoara şi două miliarde de euro pentru întreţinerea asociaţiei pe care o conduce. Înainte să vi se pară amuzant, trebuie să ştiţi că aceşti oameni încasează indemnizaţii de 2.000 de lei lunar în semn de recunoştinţă faţă de „eroismul" lor. Mai multe informaţii pe această temă citiţi în interviul de mai jos.
„Adevărul": Dumneavoastră aţi avut certificat de rănit până în 2004, iar după aceea, când s-a dat noua lege, aţi primit certificat de „luptător". Cum vine asta?
Constantin Voicu: Păi, am avut, că am fost rănit la Revoluţie. Mi-a dat cu arma în cap şi în mână. Cine m-a lovit? Eu ştiu? Unii îmbrăcaţi.
Unde v-au rănit?
În p...ă m-au rănit! Nu v-am spus că mi-a intrat o schijă în mână? Cine ştie cine a aruncat o petardă şi, fiind pietriş, mi-a intrat o piatră. Am act de la medicina legală. După aia m-au lovit în cap.
Le-aţi făcut dosare de revoluţionar fiicelor dumneavoastră, care în 1989 aveau 12, respectiv 13 ani. Ce au făcut ele la Revoluţie?
Aduceau mâncare la revoluţionari. Pe acolo se trăgea. Fetele mele, aşa cum erau de mici, ajutau acolo, îi ajutau pe ăia de la Casa Albă (n.r. - sediul Judeţenei de Partid Constanţa) să mănânce.
Doar nu le băgau mâncare în gură?
Duceţi-vă, bă, că nu mai vorbesc cu voi! Tăceţi din gură, că nu vă pricepeţi!
Ce conţinea dosarul lor?
De unde să ştiu eu? Ele şi-au făcut dosarul.
La 12-13 ani îşi făceau singure dosar de revoluţionar?
Ele, împreună cu un cineva, un terţ. Au avut ele pe unul din ăsta mai priceput, care le-o fi zis: „Lasă, mă, că vă dau eu declaraţie că aţi fost acolo". Fata cea mică face parte din Asociaţia Phoenix, a mea. Cealaltă şi cu băiatul fac parte din Asociaţia Tomis.
Băiatul ce făcea la Revoluţie?
Cezar era taximetrist. Vedeţi că ăsta e mare, nu vă mai repeziţi ca musca în lapte. Taximetriştii se duceau, ajutau, făceau.... dracu'.
Ne-aţi arătat nişte hârtii în care solicitaţi două miliarde de euro de la stat pentru asociaţia dumneavoastră. Nu e cam mult?
Nu e. Au dat la toţi şi nouă nu ne-au dat nimic. Pentru calculatoare, pentru spaţiu. Să ne dea. Asociaţia dumneavoastră n-are nicio activitate, e la subsolul blocului. De ce să vă dea banii ăştia?
Păi, la alţii de ce le-a dat? Mie să-mi dea bani. Bani!
Sediul „Asociaţiei Revoluţionarilor Phoenix Constanţa“
De ce să nu ne dea nouă sau altcuiva?
Păi voi ce p...a mea aţi făcut la Revoluţie? Eu am fost acolo, bă! Pe mine m-a împuşcat.
Primiţi indemnizaţie pentru asta.
Tăceţi, bă, din gură! Sunt bolnav şi mă enervaţi, poate fac comă, în p...a mea.
Vicepreşedintele Stelică, prezent ca martor, încearcă să calmeze spiritele în timp ce îşi mângâie îngrijorat chelia purulentă. „Lasă, mă, Costele, băieţii sunt tineri. Mai bine adu-mi alifia aia, că iar a început să-mi curgă din chelie, de la vopseaua aia de păr. Ai zis că-mi dai. Îmi dai?". „Îţi dau, bă, dă-te dracu'", răspunde, autoritar, preşedintele. După o scurtă pauză în semn de compasiune faţă de problemele vicepreşedintelui, reluăm întrebările.
Câţi bani aţi luat din indemnizaţia retroactivă?
600 de milioane de lei. Din ăia vechi. Au fost buni.
Păi, gata? Nu mai sunt? (n.r. - la momentul interviului trecuse o lună de la încasarea banilor)
Gata. M-a pus dracu' şi i-am dat femeii mai mult de 200 de milioane, de şi-a făcut o casă în Prahova. Că e mă-sa bolnava, are un pic de cancer. I-am ajutat cu bani.
Aţi meritat banii ăştia?
Cum să nu merit, bă, dacă am fost acolo?
Am văzut şi noi imagini de la Revoluţia din Constanţa. A fost mai mult aşa, o voie bună. Plus că înainte de fuga lui Ceauşescu n-a ieşit nimeni.
Ce ştiţi, voi, bă? Au fost lupte mari până încolo, spre 25-26 decembrie. Am ieşit la balcon, am salutat lumea aşa (n.r. - încrucişează mâinile ca şi cum ar fi încătuşat). Nu mai vorbiţi dacă nu ştiţi!
L-a răsturnat pe Ceauşescu în Germania
La fel de flagrantă precum cazurile „revoluţionarilor" de 10-11 ani este situaţia constănţeanului Nicolae Ciurdea. Acesta are certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite" cu toate că în zilele Revoluţiei din 1989 nu se afla în România! Contactat de „Adevărul", Ciurdea a declarat pe un ton relaxat: „Acum sunt în Barcelona, nu pot să dau informaţii despre ce am făcut eu ca să merit certificatul de revoluţionar. Dacă eram în ţară la Revoluţie? Nu pot răspunde prin telefon". Am reuşit totuşi să aflăm ce a făcut Nicolae Ciurdea în decembrie '89. Ne-am lămurit la asociaţia din care acesta face parte, „Asociaţia Revoluţiei 1989 Constanţa". Gheorghe Turcu, şeful acestei organizaţii, ne-a explicat: „Ciurdea are certificat de revoluţionar absolut meritat, deşi era plecat din ţară în momentul Revoluţiei. El a ocupat Ambasada României din Germania. A făcut un lucru extraordinar, a intrat peste ei. Era pază nemţească, nu te joci, ăla trage cu pistolul în tine. A făcut un artificiu şi i-a păcălit, că românul e inventiv, aşa e el, se descurcă peste tot".
