cititorilor.Precizez că unele "informaţii" sunt strecurate cu atenţie şi multă grijă! (n.n.)
Valentin
Vasilescu 6.11.2012, 09:25, ora
Moscovei
Continuăm relatarea domnului Valentin Vasilescu, pilot
de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în
ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia
1992, despre evenimentele din timpul Revoluţiei române din 1989
"În episoadele anterioare cred că am lămurit cine a tras
și cine n-a tras în decembrie 1989 și cine a comandat tragerea,
indicând şi primul grup de beneficiari. În paralel cu constituirea
grupului elitelor de tehnocrați de la Trocadero, despre care am vorbit
anterior, Comitetul Politic Executiv al PCR a dispus generarea unei alte
dizidențe de fațadă, în jurul lui Gheorghe - Gogu Rădulescu, şef al
Secţiei Propagandă a CC al PCR, considerat “eminenta cenuşie” din
spatele Elenei Ceaușescu. Acesta a primit misiunea să creeze și să
canalizeze mișcările de disidență din rândul intelectualității pentru a
forma la rândul lor elemente pentru noul eșalon al conducerii. Rădulescu
a procurat locuinţe, paşapoarte şi bonuri de alimente la gospodăria
C.C. multor scriitori şi artişti reuniți în „cenaclului de la Comana"
(din 1969 acolo fiind casa de vacanţă a familiei Rădulescu), reușind să
atragă un număr de reprezentanți ai intelectualității, cu predilecție,
fii sau gineri ai kominterniștilor evrei din epoca stalinistă, căzuți în
dizgrația lui Ceaușescu, fiind sprijinit în această activitate de
numeroși ofițeri de Securitate (precum colonelul Vasile Mălureanu de la
Direcţia I). Grupul de intelectuali din jurul lui Rădulescu era compus
din Mihnea Berindei (racolat în 1968 de Securitate, nume de cod: Sandu),
Andrei Pleșu (soțul agentei DIE, Catrinel Pleșu, ministru al Culturii
în perioada 1989-1991 și 1997-1999, consilier prezidențial al lui Traian
Băsescu 2004-2005 ), Gabriel Liiceanu (a cărui mamă fusese directoare
în Ministerul de Externe pe vremea Anei Pauker, director al editurii
Politice, din 1990 devenită Humanitas), Ana Blandiana, Nicolae
Manolescu, Zigu Ornea, Dan Hăulică, Ion Caramitru (autor al sintagmei
“Mircea fă-te că lucrezi” cu care a început revoluția în direct la TVR),
Mircea Dinescu (ginerele Liudmilei Loghinovskaia şi al lui Albert
Kovács, animator al revoluției în direct la TVR, din 22 decembrie 1989
membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, președintele Uniunii
Scriitorilor, membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Securității - CNSAS).
În ”Pamfletul Negru” filozoful
craiovean Constantin Barbu, un fidel discipol al lui Noica, relatează că
pe 27 decembrie 1989, când pseudo-elita tehnocrată acapara deplin
puterea, Silviu Brucan împreuna cu Andrei Pleşu și Ion Iliescu s-au
întâlnit acasă la fostul kominternist Ascanio Damian, cumnatul și
vecinul lui Pleșu din strada Paris, pentru a stabili ce rol urma să i se
încredințeze grupului de intelectuali din jurul lui Gogu Rădulescu,
lăsat pe dinafară (drept recompensă, în anul 2000 aceiași “intelectuali”
semnau și mărșăluiau pentru “salvarea democrației” cerând poporului să
voteze în turul 2 al prezidențialelor cu Ion Iliescu, în detrimentul lui
Corneliu Vadim Tudor). Aici s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă
loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să se anunțe
înființarea Grupului de Dialog Social (GDS). Printre membrii fondatori
se numărau Gabriel Liiceanu, Mariana Celac (sora lui Sergiu Celac,
celebrul traducător al lui Ceauşescu, devenit ministru de Externe în
guvernul Roman și soția lui Mihai Botez, numit ambasador al României în
SUA și la ONU), Mircea Dinescu, Stelian Tănase (activist UTC până în
decembrie 1989, fiu de vice-preşedinte al Consiliului Judeţean), apoi
deputat Alianța Civică 1992-1996), Alin Teodorescu (informator al
Securității și agent al serviciului secret AVO al Republicii Populare
Ungare, din 1991 fondator și director al institutului de sondare de
opinie - IMAS, șef al Cancelariei Guvernului Năstase, deputat PSD din
2004 și până în prezent), informatorul Securității - Alexandru Paleologu
(devenit în 1990 ambasador la Paris), Andrei Cornea (fiul lui Paul
Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948-1954, cel care l-a dat
afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate pe George
Călinescu pentru a-i lua locul) și alții. Ca o ironie a sorții, Gogu
Rădulescu a fost arestat în 23 decembrie 1989, la vârsta de 76 de ani,
generalul Diamandescu de la Miliţie s-a mutat imediat în casa lui, la
începutul lui 1991 Rădulescu decedând în închisoare. Pe 5 ianuarie 1990,
la invitația lui Silviu Brucan, a aterizat pentru prima oară la
București la bordul avionului personal, miliardarul american de origine
maghiară George Soros, împreuna cu o femeie, cu acoperire diplomatică.
El a mers direct la sediul GDS, sediu repartizat de Brucan în numele FSN
în fostul local UTC al lui Nicu Ceaușescu din Calea Victoriei 120,
numindu-l pe Alin Teodorescu director al GDS și al nou înființatei
fundații Soros, filiala România (al cărei buget inițial a fost de 1
milion USD). El a susținut totodată crearea unui săptămânal numit
revista 22, avându-l ca redactor-șef pe Stelian Tănase și pe Dan Pavel
redactor sef adjunct și înființarea pe lângă fundația Soros de ONG-uri
satelit, intitulate apărătoare ale drepturilor omului.
Următorul obiectiv propus de GDS a fost acela de a crea
”releele”, adică indivizii sau instituțiile utile (în principal presa)
în amplificarea și programarea mesajelor GDS care constituiau conținutul
dezinformării. În jargonul GDS, împrumutat de la experții americani ai
lui Soros, tehnicile de influenţare şi manipulare s-au numit
"profilare". Profilarea realizată plecând de la nivel de individ,
extinsă la grupuri mari de oameni, pe toate nivelurile ierarhice, a avut
ca rezultat inducerea unor reflexe condiţionate. Sistemul educațional
și social format în jurul idiotului și nu al omului inteligent
responsabil a transformat generațiile de copiii români de după 1989 în
oameni obedienți care vor căuta îndrumători pentru tot restul vieții
lor, incapabili să-şi ia propriile decizii, oameni pregătiţi pentru a fi
conduși, oameni iresponsabili dacă sunt lăsați de capul lor. Realitatea
o demonstrează azi că populația României, supusă de 2 decenii acestei
profilări, a ajuns să reacţioneze exact aşa cum a fost programată,
nefiind capabilă să reacționeze când se face o nedreptate, nici când
cele mai elementare drepturi îi sunt călcate în picioare, dar negând în
continuare existenţa programării ca rezultat al ”profilării”.
La
ordinul lui Soros, pentru a-și ascunde originile, conducerea GDS-ul s-a
lipit de partidele istorice reînfiinţate după 1989 (PNȚ, PNL și PSDR),
reunindu-le în anul 1991 într-o alianță politică și electorală numită
Convenția Democratică. În 1996 această alianță penetrată și dirijată de
GDS a distrus din partidele istorice, aducându-l la preşedinția României
pe secretarul PCR al Universității București - Emil Constantinescu.
Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat din nou de
favoruri înalte, începând din 2004 când președinte a ajuns Traian
Băsescu, conform alternanței la putere decisă de la Washington. Andrei
Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, au fost numiţi
consilieri la Cotroceni, Vladimir Tismăneanu (fiul lui Leon Tismineţchi
zis Ciungul, stabilit în România după 23 august 1944, demnitar în cadrul
CC al PCR ) şi Horia Roman Patapievici (din 1999 membru al CNSAS, șef
al Institutul Cultural Român în perioada 2005-2012, fiul lui Dionis
Patapievici traducător al Armatei Roșii, devenit director al Direcției
Circulație Monetară la BNR și reprezentat al RPR la CAER), au ajuns în
fruntea unor instituţii guvernamentale (ICCMER şi ICR). Monica Macovei a
fost și ea pusă ministru al Justiției, Cristian Preda, fost consilier
prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu a ajuns europarlamentar
PDL, fostul membru al CC UTC, Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar
şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich, a fost numit
ministru de Externe, șef la SIE și premier. Astăzi școala GDS își
prezintă permanent viziunea asupra societății prin Cristian Pîrvulescu,
Andreea Pora, Traian Ungureanu (redactor Europa Liberă, post coordonat
de CIA, în prezent eurodeputat PDL), Alina Mungiu-Pippidi, Emil
Hurezeanu ( fost director al departamentului românesc al Europei
Libere), iar canalele media îi servesc maselor ca pe niște oracole
supreme.
Privind înapoi în timp, observăm că reformele acestor 2
pseudo-elite au produs desființarea a 80% din capacitățile industriale
clădite de români în socialism, lăsând fără loc de muncă peste 3
milioane de oameni, obligați în cel mai fericit caz, să-și câștige
existenta lucrând în străinătate. Tot ce au creat pseudo-elitele
postdecembriste a fost doar cârpăceală și improvizație, cosmetizată
propagandistic după modelul școlii noi occidentale. În rest, a fost
vorba doar de acea cale simplă de înlocuire unor oameni cu alții mai
slab pregătiți, dar mai lacomi decât ei și obedienți Casei Albe, pentru a
pune bazele corupției generalizate în România. Ideea centrală fiind
cine nu fură sau nu se căpătuiește este un prost. Corupția s-a
transformat astfel din simpla găinărie și ciubucăreală a epocii
Ceaușescu într-o adevărată industrie, cu un întreg păienjeniș al
intereselor de clan, grup și cumetrii. Acesta fiind matricea impusă
României de SUA încă din 1989 și care aduce la putere invariabil
rebuturi umane, indiferent de partid. De aceea ne este așa de greu să ne
identificăm cu clasa politică aflată la putere, prin rotație în România
în ultimii 22 de ani.
Nu pot să nu remarc și
spiritul de autoconservare de care a dat dovadă Securitatea. Ea fiind
cea care a creat, a dirijat, protejat cele 2 pseudo-elite profitoare și
le-a facilitat contactele cu reprezentanții autorilor războiului secret
dus prin operații sub acoperire împotriva economiei socialiste.
Deși
Securitatea nu s-a implicat în sezonul de tragere din decembrie 1989,
ambele grupuri nășite de ea s-au instalat și au deținut puterea
neîntrerupt timp de 23 de ani. Ca recompensă, în perioada de așa-zisă
Tranziție, ofițerii săi activi și cei acoperiți au fost cei care au
obținut statutul de prosperi oameni de afaceri, primind fără nici un
temei de la pseudo-elitele profitoare, părți importante din avuția
națională.
