Monica Macovei a încălcat, în mod repetat şi cu bună ştiinţă, Constituţia României!



Foto: Dragos Stoica / Intact Images



Ridicată în slăvi de ambasadorul american la Bucureşti, Mark Gitenstein, Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei şi europarlamentar PDL, nu este nici pe departe politicianul perfect. Dimpotrivă, mandatul său a fost marcat de o serie de controverse, fiind acuzată de încălcarea repetată a Constituţiei şi adoptarea unor măsuri prin care a politizat sistemul judiciar. Mai mult, de numele ei se leagă tentativa de a institui un stat poliţienesc prin interceptarea abuzivă a telefoanelor şi o retrocedare ilegală în favoarea tatălui său. Site-ul www.codulzambaccian.ro realizează o cronologie a celor mai controversate măsuri luate în timpul ministeriatului Monicăi Macovei:

ianuarie 2005: La mai puţin de o lună de la numirea ei în postul de ministru al Justiţiei, Monica Macovei a plasat în capul listei ei de priorităţi vânarea oponenţilor politici ai preşedintelui Traian Băsescu. S-a angajat ulterior într-o serie de acţiuni revoltătoare şi ilegale, în încercarea ei obsesivă de a obţine cu orice preţ condamnarea lui Adrian Năstase. A folosit pentru aceasta toate mijlocele şi resursele statului, indiferent de faptul că nu a existat nici o dovadă care să îl incrimineze pe Adrian Năstase, care, ca fost premier al României, era arhitectul principal al aderării ţării la NATO şi la Uniunea Europeană.


2005: noul ministru al Justiţiei Monica Macovei refuză să pună în aplicare noul Cod Penal, bazat pe solicitările şi standardele înalte ale UE, adoptat de Parlament în iunie 2004.


7 ianuarie 2005: Monica Macovei a promovat o ordonanţă de urgenţă – care este un act guvernamental destinat deciziilor ce trebuie luate în situaţii de urgenţă şi catastrofe naţionale reale – cu scopul de a putea să îl trimită în judecată pe Adrian Năstase, fără să mai ceară acordul Parlamentului, aşa cum cerea legea în cazul foştilor miniştri. Ministrul Justiţiei a ignorat cu bună ştiinţă faptul că, încă din 1999, Curtea Constituţională declarase că o astfel de modificare este neconstituţională.


iulie 2006: Parlamentul adoptă modificările Macovei la vechiul Cod Penal. Între multele amendamente "progresiste" ale lui Macovei se află şi cel prin care este restricţionat, fără precedent, accesul avocaţilor la audierea efectuată de către procurori. În acest fel, Macovei a netezit calea pentru procurorii ei, nou-numiţi pe criterii politice, în Direcţia Naţională Anticorupţie, ca aceştia să poată comite abuzuri şi să şantajeze martorii, în spatele uşilor închise, departe de ochii publicului şi ai avocaţilor. (vezi www.codulzambaccian.ro)


iulie 2007: Curtea Constituţională declară neconstituţională ordonanţa prin care Monica Macovei urmărea să îl trimită în judecată pe Adrian Năstase, fără să mai ceară acordul Parlamentului.


20 noiembrie 2007: Din nou, Curtea Constituţională decide că amendamentele şi acţiunile Monicăi Macovei sunt neconstituţionale.


Asumarea ilegală a unei puteri absolute


27 iulie 2006: Monica Macovei promovează înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate(ANI), căreia îi permite să investigheze, dar şi să condamne pe oricine, fără să existe vreo autoritate sau alt organism public de control al unor astfel de puteri ale ANI. O astfel de instituţie nu există nicăieri, în nici o ţară membră a UE.


14 aprilie 2010: Doar peste patru ani, şi exact ca în cazurile anterioare, Curtea Constituţională declară şi această iniţiativă a Monicăi Macovei ca fiind neconstituţională.


"Un stat poliţienesc" în stilul Macovei


30 mai 2006: Ministrul Justiţiei Monica Macovei a prezentat Parlamentului cererea de modificare a Codului de Procedură Penală, cu privire la interceptări. Această modificare ar fi permis procurorilor să pună sub urmărire telefoanele, internetul şi alte mijloace de comunicare ale unei persoane, fără ca procurorii să mai aibă obligaţia obţinerii unui mandat judecătoresc, aşa cum cerea legea la acel moment. De asemenea, Monica Macovei dorea ca astfel de înregistrări să fie admise drept probe în instanţe. Parlamentul a respins iniţiativa Monicai Macovei şi a trimis propunerea spre reexaminare la Comisia juridică.


1 iunie 2006: Comisia juridică a Parlamentului a început dezbaterea propunerii lui Macovei. Monica Macovei a încercat să-şi impună punctul de vedere, solicitând adoptarea modificărilor fără dezbatere şi a ieşit din sală ţipând şi trântind uşa. Ulterior, Parlamentul a respins parţial modificările propuse de Macovei. La 8 iunie 2006, cele mai importante asociaţii pentru apărarea drepturilor omului – Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Centrul pentru Resurse Juridice şi Transparency International România – au criticat măsurile promovate de Macovei, acuzând instaurarea unui regim poliţienesc şi violarea drepturilor omului.


Politizarea sistemului judiciar
19 iulie 2005: Monica Macovei promovează o nouă reformă prin care procurorul-şef al României şi procurorul-şef al DNA urmau să fie numiţi în funcţie de către preşedintele României, la recomandarea ei, luând această prerogativă din mâinile Consiliului Superior al Magistraturii, ca organism superior şi independent.
Monica Macovei a preluat şi controlul direct asupra carierelor şi conduitei profesionale a procurorilor. În primele două luni de ministeriat, ea a anulat independenţa procurorilor şi dreptul acestora de a lua decizii obiective şi independente. A făcut acest lucru prin impunerea unei dependenţe fără precedent a procurorilor-şefi şi a procurorilor, în general, faţă de persoana sa. În acest fel a creat un mecanism de acuzare care era complet dependent politic, transformându-l din organul independent care serveşte interesul public în unealta puterii politice. După ce şi-a impus controlul politic asupra sistemului judiciar, Macovei a coordonat cea mai vastă operaţiune de îndepărtare de la post a procurorilor obiectivi şi independenţi. Fostul ministru a schimbat mai întâi legile, în vreme ce încălca însă cu cinism Constituţia, pentru a-şi asuma controlul asupra sistemului judiciar şi a-l transforma într-o unealtă politică în mâinile sale. Apoi, Monica Macovei a organizat cea mai amplă operaţiune de îndepărtare de la post a procurorilor "neloiali", înlocuindu-i cu procurori mai "obedienţi" ori mult mai puţin experimentaţi.


Moţiune împotriva ministrului, adoptată de Senat
13 februarie 2007. Senatul României a adoptat o moţiune simplă împotriva ministrului Justiţiei Monica Macovei, intitulată "Minciuna – adevărul justiţiei Macovei". Au votat împotriva Monicăi Macovei senatori din întregul spectru politic, inclusiv cei ai partidului căruia aceasta îi aparţine. Parlamentarii au cerut demisia ministrului Justiţiei Monica Macovei pentru următoarele motive: nepromovarea sau promovarea cu întârziere a unor acte normative care trebuiau elaborate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România, cu ocazia încheierii Tratatului de aderare la Uniunea Europeană; amânarea nejustificată a reformării legislative a sistemului judiciar privind Codul de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală, Codul Comercial, activităţile de lobby etc.; amânarea succesivă, respectiv blocarea intrării în vigoare a Codului Penal, adoptat încă în anul 2004, până la sfârşitul anului 2008, deşi capitole importante reprezentau angajamente ale statului român, negociate în cadrul Capitolului XXIV: "Justiţie şi afaceri interne", prin aderarea României la Uniunea Europeană; dezinteresul vădit faţă de finalizarea lucrărilor de investiţii la diferite instanţe, parchete, penitenciare şi ale altor instituţii, precum şi faţă de dotarea corespunzătoare a acestora; declanşarea şi susţinerea unor conflicte sau tensiuni în relaţiile cu CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională sau Asociaţia Magistraţilor, de natură a afecta grav buna funcţionare a acestora, poziţia lor constituţională şi credibilitatea în societate sau în faţa cetăţenilor; încălcarea repetată a independenţei judecătorilor şi procurorilor prin declaraţii cu rol de indicaţii, referitor la anchetele penale în curs; favorizarea prin incompetenţă şi superficialitate a punerii în libertate şi a sustragerii de la răspundere penală a inculpatului Omar Hayssam, precum şi avizarea favorabilă a graţierii unor traficanţi de droguri, condamnaţi la pedepse privative de libertate de peste 10 ani închisoare de către preşedintele României, prin contestarea deciziei instanţelor de judecată; atacarea constantă a Parlamentului şi discreditarea activităţii legislative, desfăşurată atât în ţară, cât şi în străinătate; ignorarea repetată a îndatoririi de a participa şi susţine în comisii şi în plenul Senatului României iniţiativele promovate.


Favoritism şi corupţie
Monica Macovei mai este acuzată de site-ul www.codulzambaccian.ro că nu este un campion al luptei împotriva corupţiei, aşa cum a pretins, fiind, în realitate, un instigator al corupţiei, parte a acesteia. În susţinerea acestor afirmaţii, este prezentat filmul scandalului creat de retrocedarea ilegală a unei vile tatălui Monicăi Macovei. În 1972, o vilă naţionalizată de regimul comunist i-a fost închiriată tatălui Monicăi Macovei, Vasile Gherghescu. La 25 iulie 1996, Ana Maria Petrini, fiica şi moştenitoarea proprietarului vilei închiriate tatălui Monicăi Macovei, a cerut Primăriei Bucureşti retrocedarea imobilului, notificând Primăria să NU vândă casa. Cu toate acestea, la 26 octombrie 1996, şi în ciuda notificării oficiale făcute de proprietarul legal, familia Monicăi Macovei a cumpărat casa. Şase ani mai târziu, în 2002, Tribunalul Bucureşti i-a recunoscut Anei Maria Petrini, ca fiică şi moştenitoare a dlui Petrini, deplina proprietate asupra imobilului (sentinţa 1758).


Tatăl Monicăi Macovei, dl Vasile Gherghescu, care locuia în acea vilă, a declarat recurs la Curtea de Apel şi a pierdut, sentinţa instanţei inferioare fiind confirmată. În decembrie 2004, Monica Macovei a fost numită ministru de Justiţie. La 23 septembrie 2005: Completul iniţial de judecători, în recursul declarat de tatăl lui Macovei, anume judecătorii Margareta Ionescu, Florin Costiniu şi Vasile Culcea, a deschis şedinţa de judecată. Dar, la câteva minute de la începerea şedinţei, cei trei judecători au descoperit că nu mai aveau dosarul, deoarece acesta fusese dat unui complet nou de judecători, care se pronunţa asupra aceluiaşi caz, în acelaşi moment, dar în altă sală de judecată! Curând s-a clarificat faptul că, în urma presiunilor intense ale Monicăi Macovei, preşedintele Secţiei Civile a Curţii Supreme de Justiţie, judecătorul Dănuţ Cornoiu, schimbase întregul complet de judecată. Şi făcuse acest lucru cu doar câteva ore înaintea ultimului termen al recursului înaintat de tatăl lui Macovei, şi fără să anunţe completul iniţial de judecători. La 30 septembrie 2005, Curtea Supremă a publicat sentinţa definitivă şi irevocabilă la recursul declarat de tatăl Monicăi Macovei, care era aceea de a-i oferi acestuia proprietatea asupra vilei – o decizie arbitrară, luată de un complet nou de judecători, care fusese impus ilegal, în ultimul moment. Un an mai târziu, la 19 septembrie 2006, Ana Maria Petrini a cerut revizuirea deciziei Curţii Supreme. La 5 aprilie 2007, mandatul Monicăi Macovei la conducerea Ministerului Justiţiei ia sfârşit, iar la 24 aprilie 2007, instanţa supremă a anulat sentinţa iniţială şi a recunoscut proprietatea familiei Petrini asupra imobilului.

'Utopicul' era numele de cod a lui CORNELIU COPOSU în dosarul întocmit de Securitate

'Utopicul' este unul din numele de cod pe care Securitatea i l-a dat fostului lider taranist CORNELIU COPOSU, în dosarul de urmarire informativa de 38 de volume, întocmit in perioda 1960-1989, din însemnările a circa 500 de ofiţeri de Securitate, relateaza Agerpres.



"Era un utopic pentru ca nu încetase sa spună prietenilor, mai buni sau mai putin buni, unii interpuşi, alţii, aş spune, prieteni de rea credinta, nu înceta să spuna ca el lupta împotriva totalitarismului si că el crede ca România poate să devină democratică", a declarat, sâmbata, la Zalău, Virgil Tarău, vicepreşedinte al CNSAS, în cadrul unei prelegeri privind viata si personalitatea celui supranumit 'Seniorul'.
El a subliniat ca pentru Corneliu Coposu s-au folosit, inca de la mijlocul anilor '60, toate mijloacele de supraveghere disponibile, culminand cu instalarea de microfoane in fiecare camera a apartamentului pe care acesta si l-a cumparat in Bucuresti.

"In 1963 a fost deschis dosarul de urmarire informativa. El s-a inchis, fireste, in decembrie 1989. E un numar de circa 17.00-18.000 de file, care urmaresc activitati cotidiene, dar si activitati profesionale sau hobby-uri sau spatii in care Corneliu Coposu a evoluat. Sunt informatii extrem de interesante despre lumea romaneasca in termenii atitudinilor publice, a felului in care oamenii gandeau, a felului in care oamenii se manifestau, a felului in care oamenii au incercat sa isi administreze relatia cu un regim totalitar, pentru ca, desi nu mai era foarte violent, acel regim era, in continuare, totalitar", a precizat Virgil Tarau.


Potrivit acestuia, in dosarul lui Coposu apar in jur de 500 de ofiteri de securitate, pentru ca Seniorul n-a fost urmarit doar la locuinta sa, doar la locul sau de munca, doar in spatiile publice in care a evoluat - librarii, biblioteci, alte spatii in care avea cunoscuti - ci si in medii private: partida de bridge sau prietenii de bridge, prietenii pe care i-a avut inainte a fi inchis, putinii prieteni pe care i-a dobandit dupa ce regimul comunist s-a instaurat.


Nascut in 1914, la Bobota, Corneliu Coposu a fost un apropiat a lui Iuliu Maniu, al carui secretar politic a fost incepand cu 1940. In 1945, Coposu a devenit presedinte al filialei PNT Salaj, pentru ca in iulie 1947 sa fie arestat, impreuna cu intreaga conducere a PNŢ, in ceea ce s-a numit 'Înscenarea de la Tămădău'. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.In aprilie 1964 a fost pus in libertate, dupa 17 ani de detentie, fiind angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplarie mecanică.In ianuarie 1990 reinfiinteaza PNŢ, sub titulatura Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, al carui presedinte va fi până la decesul sau, în 1995.

"Deceniile de comunism au facut mai mult rau Romaniei decat au facut cele doua razboaie mondiale la un loc, intrucat acestea nu i-au denaturat spiritualitatea", spunea Corneliu Coposu.

DISPARITIA LUI CAMILIAN DEMETRESCU

   

Am aflat cu adâncă durere că, la 6 mai 2012, a dispărut dintre noi un mare artist şi intelectual, o mare conştiinţă şi un nepreţuit prieten, pictorul şi gânditorul Camilian Demetrescu, care s-a stins din viaţă în vila sa de la Gallese, provincia Viterbo, din Italia. Este o pierdere inegalabilă pentru cultura românească şi pentru cea europeană, cum este şi o pierdere de neînlocuit pentru noi, cei pe care i-a onorat cu calda sa prietenie şi încredere.

Născut în 1924 la Buşteni, Camilian Demetrescu a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, urmând şi cursuri de medicină şi de filosofie. Între 1950 şi 1969 participă la numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate, desfăşoară o intensă activitate publicistică şi de critică plastică, publică în 1966 volumul de estetică intitulat Culoarea - suflet si retină. În 1968 refuză ordinul "Meritul cultural", ca protest pentru politica culturală oficială. În 1969 cere azil politic în Italia, unde începe, în sensul cel mai adânc, o nouă viaţă şi ca om, şi ca artist.

Din 1969 expune în Italia şi în străinătate, în expoziţii personale de mare amploare la Parma (Palazzo della Pilotta - 1975), Viterbo (Palazzo dei Priori - 1977), Roma (Calcografia Nazionale - 1980); este participant şi unul dintre comisari ai Quadriennale Nazionale din Roma (expoziţia "Artisti stranieri operanti in Italia" - 1977), este invitat de două ori la Bienala de la Veneţia.

Odată însă cu restaurarea unei biserici romanice datând din anul 1000, de la Gallese, în 1977, el renunţă la arta abstractă şi se consacră cu profundă pietate şi credinţă artei de inspiraţie religioasă. Această adevărată metanoia face din Camilian Demetrescu un artist de excepţie în lumea de azi, un filosof al penelului, vizionar şi înflăcărat de valori perene, purtător al unui mesaj esenţial pentru contemporanii săi şi pentru viitorime. El devine părtaş la redescoperirea imensului tezaur de artă creştină medievală, reevaluând alegoria şi simbolul ca modalitate esenţială de transpunere plastică a universului credinţei. O viziune generos ecumenică, izvorâtă din meditaţia pe marginea uneia din enciclicele lui Ioan Paul al II-lea, şi-a găsit expresia strălucită în proiectul monumental  având  drept temă reconstrucţia Corpului lui Hristos într-o singură Biserică: Hristos care ţine în mâna dreaptă Basilica “Sfânta Sofia” din Constantinopol şi în mâna stângă Catedrala “Sfântul Petru” din Roma. În 1990, la Roma, i se conferă Premiul Internaţional "Labirintul de argint" (atribuit anterior scriitorului Jorge Luis Borges, teologului Julien Ries, filosofului Augusto del Noce), iar în 1991 - Premiul Internaţional "La Pleïade", acordat de Fundaţia “Adenauer” şi Parlamentul Italian. În anul 2000 preşedintele României îi conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer, pentru contribuţia deosebită adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în lume.

După evenimentele din 1989, Camilian Demetrescu constituie în Italia "Comitetul Pro România", organizează transporturi de ajutoare (TIR), publică în două ediţii Biblia tradusă de Gala Galaction, pe care o răspândeşte în ţară. Consacră în Muzeul Memorialului de la Sighet un monument vizionar intitulat Învierea, Resurrezione, dedicat prizonierilor politici – o mare cochilie din care renaşte gândul liber pe care nici o închisoare nu-l poate înăbuşi. Se adaugă volumul de eseuri autobiografice intitulat “Exil. Încercările labirintului”, apărut în 1997, conferinţele de la Şcoala de la Sighet şi cele de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, un documentar monografic care i-a fost consacrat de TVR, seria de desene comentate intitulată “Dragonul şi utopia”, care urmăreşte firul utopiilor, de la Platon până la utopiile de azi, şi mai ales Expoziţia retrospectivă organizată la Bucureşti în 2000 din iniţiativa Ministerului Culturii şi Cultelor; toate acestea l-au impus definitiv pe Camilian Demetrescu în peisajul cultural românesc.

Prezenţă caldă, profund spiritualizată, Camilian Demetrescu a dăruit multora dintre noi privilegiul unei prietenii fără rezerve, care ne-a dat curaj în cele mai grele ceasuri ale istoriei recente. Absenţa lui ne e cu atât mai dureroasă nouă, celor rămaşi orfani de luminoasa lui prezenţă. Am însă convingerea că privirea lui senină şi înţeleaptă ne ocroteşte şi azi de undeva, din înaltul pe care gândul şi opera lui nu au încetat să ni-l vestească.

              Emil Constantinescu 

Preşedintele Forumului Academic Român

DE CE ŢIPĂ PREŞEDINTELE BĂSESCU LA MINE !

Nu înţeleg de ce ţipă Presedintele Băsescu la mine. 
 Nu înţeleg de ce mă ameninţă că România intră în colaps.

În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna,de când m-am născut.

Comuniştii nu ştiu cum  făceau, dar  ajungeau  să ne ia la contract , până şi  porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.

Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească, plini de extaz. Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri, si probabil si-al meu.

 Iar acum aud că România se indreapta spre faliment !

Presedintele Băsescu tipa la mine, si mă solicită să fiu solidar nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea nu stiu cui, iar15% din pensia bunicii nu stiu de ce, etc…

Mă uit la presedintele Băsescu şi remarc ca nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu arata ca fiind în criza. Nici miile de hectare de vile nu confirma ca este criza.

Sigur, defectul meu este ca am  ochi de văzut şi urechi de auzit.

- Da. Aparatul de stat este uriaş insa nu noi l-am supradimensionat.Voi nenorocitilor, care va numiti clasa politică, l-aţi transformat într-un monstru.

- Dacă există un parazit care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, medicul, inginerul, funcţionarul public sau agricultorul. Căpuşele care vlăguiesc România şi pe români  sunteţi voi,o clasă politică descalificată de mult.

 Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi cei de la PDL, sunteţi  cei care ne sufocati! Cu contribuţia anterioară, în ordinea procentelor de reprezentare în structurile politice: PSD (30%), PNL(15%), UDMR (6%) etc... aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara , aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.

- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau  posturi de conducere pentru clientela de partid.

 - Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte si  i-aţi fabricat o instituţie.

Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.

 - Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.

 - Nu populaţia a votat pensii de 200.000.000 lei vechi, si venituri de 100.000 de euro pe an de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat preşedintele României.

- Nu strabunii mei din pământ au distrus industria, au vândut petrolul şi rafinăriile, au tăiat pădurile şi au mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică infama, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene conduse de voi, primăriile voastre. Si totul in numele DEMOCRATIEI proclamate de voi.

- Nu populaţia a prăpădit banii statului - sute şi mii de miliarde de lei,adica munţi de bani, pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste si de multe ori inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu nemiluita - ci primarii voştri, consilierii voştri, specialistii vostri,miniştrii voştri, adica cei cei ce va spuneti ELITA POLITICA.

  - V-aţi construit un aparat uriaş  de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a defunctului Ceauşescu.

- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi regiile statului, cu indemnizatii obraznice, ci voi clasa politică.  

 - Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit raspunderea tot între voi partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.

Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!

  

Şi veniţi acum tot voi, să strigati  la mine! Să ne trageţi de urechi pe noi, fiindca România pe care ati ruinat-o se scufunda.

Vreţi s-a scoateti tara din criză pe spinarea  noastra, a şomerilor, a pensionarilor şi  bugetarilor , adica a celor care vă ţin în spate aleşii şi numiţii în funcţiile de conducere?

Câtă nesimţire şi lipsă de respect!

Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!

Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi înşivă, pe oamenii voştri, adică cei care se erijează în reprezentanţii   clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi!

 După aceea să-l nu-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment cu venitul lui de 400 -500 de lei.

1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile inutile create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara cu ei. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionari sau la medici.

2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!

3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.

4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?

5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.

6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.

7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.

8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.

Asta este România, dle Presedinte Băsescu.

O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri.

Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni, sa-I ignorati pe tineri si   sa-I alungati din tara pe cei care  vor sa munceasca!

Sunt inofensivi si ascultători.

Mult prea blajini si foarte tăcuţi.

Aveti curaj,loviţi-i cu nădejde si forţă.

Nu ţipă! 

Da-ţi mai departe la  prieteni şi cunoscuţii, rude si colegi,vecini si apropiati!    

Sa nu se mai bucure pt. 1 kg. de zahar si 2 pungi cu malai, primite ca mită electorală.

Poate  ne trezim şi le dăm ce merită acestei adunaturi mafiote de golani!

Ieşiti în stradă pe 10 IUNIE şi veniţi la VOT !

Trebuie să ne luăm România înapoi!

Jumătate dintre israelieni sunt antisemiţi?

 

scris de: Lelia Munteanu -Gandul 17.04.2012

Aş fi strâns din dinţi şi aş fi ocolit subiectul, ca să nu expun Gândul unui foc încrucişat de invective . Dar astăzi Gunter Grass a fost internat în spital...
Recapitulez, pe scurt. Pe 4 aprilie, laureatul Nobel a publicat in Süddeutsche Zeitung un poem în vers alb (destul de neconvingător din punct de vedere artistic, după gustul meu), intitulat “Ceea ce trebuie spus”, în care exprimă, cu multe precauţii, următoarele idei: atacul preventiv al Israelului - (autorul  îl numeşte, mai puţin tehnic – „dreptul pretins de a da prima lovitură”) - ar putea şterge de pe faţa pământului poporul iranian, a cărui vină este de a avea în frunte un personaj spurcat la gură; motivul atacului este pretinsa bombă atomică pe care ar deţine-o Iranul; dar mai există o ţară, remarcă Grass, care cu siguranţă deţine bomba atomică, însă se sustrage oricărui control internaţional; dacă îndrăzneşti să pronunţi numele acestei ţări eşti etichetat drept antisemit; Germania n-ar mai trebui să vândă Israelului nici un submarin (un nou contract s-a semnat de curând şi probabil că asta l-a stârnit pe Grass).
Textul are şi pulsaţii patetice: „De ce o spun abia acum/ moşneag, cu ultima cerneală:/ puterea atomică Israel pune în pericol/ pacea lumii, oricum atât de şubredă?// Pentru că trebuie spus/ ceea ce mâine ar fi prea târziu...”
Dacă am pune pe două rânduri poemul lui Grass şi declaraţiile oficialilor israelieni (excepţie face vindicativul duo Netanyahu-Barak, premierul şi ministrul Apărării), am constata că lamentaţia marelui scriitor german e un gingaş oftat. Imediat însă, asupra lui s-au năpustit propagandiştii de serviciu, cu o violenţă rară. A fost acuzat - cum altfel? - de antisemitism. N-a mai contat că jumătate dintre israelieni, chestionaţi de sociologi, spun acelaşi lucru, doar că pe un ton ferm, lipsit de volute lirice: atacarea Iranului, în acest moment istoric, ar fi un dezastru.

(În corul zeloşilor, şi vreo doi conaţionali de-ai noştri: “orbire politică şi apoplexie etică”, „Sub impresia declaraţiilor (sic!) de ultimă oră ale romancierului german, geniul lui mi se pare aproape derizoriu”).

Şi-au adus aminte cu toţii de etnia scriitorului (la semnarea contractului pentru un nou submarin nu s-a pus această problemă), şi-au adus aminte de faptul că a ascuns până în 2006 adevărul că a fost, în adolescenţă, membru al unui batalion Waffen-SS (ca bietul papă Ratzinger). Pe culmile  înfierării s-a ridicat însă ambasada Israelului la Berlin: „Ce trebuie spus este că e o tradiţie europeană de a acuza evreii de crime rituale înaintea Paştelui evreiesc. Înainte se spunea că folosesc sângele copiilor creştini pentru a face pasca, acum se spune că Statul Evreu încearcă să anihileze Iranul” etc. etc.

Gunter Grass are 84 de ani - o vârstă la care nu mai ai de pierdut decât posteritatea. Statul Israel l-a declarat persona non grata, preşedintele Asociaţiei israeliene a scriitorilor de limbă ebraică a cerut să i se retragă Premiul Nobel. 

 Accesati:
http://de.nachrichten.yahoo.com/video/politikwirtschaft-26421046/schockierend-israelischer-offizier-schlagt-aktivisten-28979446.html

Atentat la Revoluţia din Decembrie 1989: Costin a fost arestat, urmează Mărieş

Trei persoane, trei impostori, oameni ai serviciilor secrete, care au contribuit la ponegrirea Revoluţiei din Decembrie 1989 şi la defăimarea celor care au înfăptuit victoria împotriva comunismului şi a tiranului Nicole Ceauşescu. George Costin, infractorul arestat şi aliatul său Theodor Mărieş au împărţit asociaţiile de revoluţionari în două grupări şi în acest moment în loc ca toţi revoluţionarii să fie uniţi, sunt dezbinaţi. Celor doi impostori li s-a alăturat Doru Braia, demascat ca şi colaborator cu Securitatea.
Vă veţi întreba ce legătură are Mărieş cu Lugojul şi cu Banatul şi pe bună dreptate. Şi vă asigur că are o legătură. Grupul de infractori care au colaborat cu George Costin şi alţi lugojeni uşor de manipulat au sărit în barca lui Mărieş. Aceşti lugojeni au fost ademeniţi să se alăture acestui impostor, care prin toate demersurile lui urmăreşte să compromită şi să distrugă ideea de revoluţie. Susţinerea unui amendament că primul oraş al Revoluţiei a fost Iaşul, unde în 14 decembrie 1989 au fost arestaţi câţiva beţivi, demonstrează clar ura acestuia faţă de Timişoara şi faţă de adevăraţii revoluţionari.

George Costin după ce a făcut mii de revoluţionari, susţinut de Mărieş, caută acum să scape cu feţele curate. Cei doi sprijiniţi din spate de exponenţii fostei Securităţi, de tătucul Băsescu şi de PDL, se pregătesc să dea o ultimă lovitură celor care au luptat în stradă cu forţele de ordine ale lui Ceauşescu. Vor să modifice Legea 341/2004 în aşa fel încât să se autentifice ideea de lovitură de stat. E păcat că aceşti impostori ai Revoluţiei sunt sprijiniţi necondiţionat de doi preşedinţi de asociaţii de Revoluţionari din Timişoara: Ion Cin şi Virgil Hosu. Cei doi au trădat idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989. Prin manipulare, prin păcăleli, prin promisiuni, revoluţionarii din aceste asociaţii au acceptat cu smerenie umilinţa celor aflaţi la putere. Ion Cin va fugi la Buziaş, însă Virgil Hosu va rămâne la Timişoara şi sunt curios cum va circula pe stradă şi cum îi va privi în ochi pe foştii camarazi care au aşteptat un sprijin. În ceea ce priveşte pe Ion Cin sunt tare nedumerit. Cum a putut să ajungă preşedinte de asociaţie un revoluţionar din Buziaş. După ştiinţa mea la Buziaş nu au fost arestaţi, nu au fost împuşcaţi şi nici măcar nu au fost demonstraţii, aşa că ascensiunea lui Ion Cin a fost susţinută de PDL şi de foştii securişti. Mai rămâne de stabilit legătura dintre fosta Securitate şi cei doi preşedinţi de asociaţii. Cum au putut revoluţionarii timişoreni să admită şi să se lase manipulaţi în a sprijini modificarea Legii 341/2004, care prin amendamentele propuse nimeni nu va mai primi nimic, nici arestaţii, nici urmaşii eroilor martiri şi nici pensionarii. Dar să continuăm cu faptele inegalabilului trişor, şmecheraş, impostor Theodor Mărieş.

100 de zile de greva foamei
Numai proştii mai cred că un om poate trăi după 100 de zile de greva foamei. Oamenii de ştiinţă au stabilit că după 36 de zile de greva foamei, organismul uman începe să consume proteinele din corp şi practic persoana este pierdută. În istorie există un singur caz, Ghandi, care a stat 37 de zile în greva foamei. Această manipulare a lui Theodor Mărieş se conturează clar prin comportamentul de paranoic şi servitor credincios a fostei Securităţi. Din păcate are aliaţi, marea majoritate impostori ai Revoluţiei emanaţi de serviciile secrete.

Ameninţare la adresa lui Ion Iliescu
Fie că vrem fie că nu vrem, Ion Iliescu este singurul preşedinte ales după Revoluţie de o majoritate, de circa 85% din persoanele care au votat. Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat despre Mărieş: “Toţi membrii fondatori ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 Bucureşti s-au cam retras. Pe acolo a fost Dan Iosif şi mulţi alţi revoluţionari recunoscuţi prin faptele lor. Nu ştiu cum a ajuns Teodor Mărieş preşedintele Asociaţiei…”.
În 28 februarie 2012, Ion Iliescu a declarat despre un amendament adoptat la Codul penal, potrivit căruia crimele mai vechi de 20 de ani nu vor fi prescrise, aici fiind incluse şi infracţiunile de omor de la Revoluţie: “Demersul modificării legii Codului penal cu privire la prescrierea infracţiunilor de omor este rezultatul agitaţiei acestui Teodor Mărieş, un tip obscur, cultivat, din diverse motive, de unii şi de alţii. Eu l-aş întreba, mai degrabă, pe acest om din ce trăieşte şi ce fel de revoluţionar este, din moment ce nu l-a cunoscut nimeni ca atare, în decembrie 1989”. În context, liderul PSD spune că nu se simte ameninţat de noile prevederi ale legii, în ceea ce priveşte activitatea sa revoluţionară din 1989: “Numai un idiot poate gândi că noi ne facem vinovaţi de moartea revoluţionarilor din decembrie, aşa cum susţine Mărieş. Noi am fost, în 22, ţinta şi nu agresorii. Noi am introdus alegeri libere, pluralismul politic, confirmarea prin vot popular…”.

Mărieş pe statul de plată la “Doi ş’un sfet”
Înainte de a ajunge preşedinte de asociaţie, Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii Alianţa Poporului. În timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, Mărieş promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei, Teodor Mărieş a fost izolat de studenţi, fondatorii Pieţei Universităţii. Studenţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că au misiuni diversioniste. În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, rolul jucat de Mărieş a fost unul diversionist, acesta încercând prin toate mijloacele determinarea unor acţiuni violente ale demonstranţilor împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult aşteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie 1990, iar noaptea, înainte de intervenţia în forţă a poliţiei împotriva greviştilor foamei, Mărieş şi-a strâns catrafusele şi a dispărut din Bucureşti şi după mai bine de un deceniu apare brusc instalat la Asociaţia 21 Decembrie.
Ene Viorel, un participant la evenimentele din Piaţa Universităţii a declarat pentru Evenimentul Zilei: “După scena cu incendierea autobuzelor, în Piaţă mai rămăseseră grupuri răzleţe de persoane. Unii spuneau “hai la poliţie!”, alţii spuneau “hai la televiziune”. Într-unul dintre grupuri era Teodor Mărieş – pe care l-am descoperit ulterior că era pe statul de plată la “Doi ş’un sfert”. Concluzionăm, că încă din 1990, Mărieş şi-a construit o biografie de impostor şi în 2003 când a pus mâna pe Asociaţia 21 Decembrie 1989 Bucureşti a început să iasă în spaţiul public cu tot felul de pretenţii şi aberaţii menite să manipuleze populaţia împotriva celor care ne-au adus libertatea.

Mărieş a furat Asociaţia 21 Decembrie
Preşedintele Asociaţiei Baricada Inter 1989, Ion Iofciu, fondator al Asociaţiei 21 Decembrie scria recent despre impostura care a adus indivizi ca Mărieş în fruntea organizaţiei cu care nu a avut absolut nimic de a face. Ion Iofciu: “Cine este aşa-zisul preşedinte care-i conduce? Un impostor pe nume Mărieş, revoluţionar invizibil din 21 decembrie şi provocatorul din Piaţa Universităţii, incitator la violenţă şi distrugeri în 13 iunie 1990…”.

Mărieş duşmanul de moarte al Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Am urmărit mai multe postări pe internet, care îi dă peste nas impostorului Mărieş şi reproducem una.
“Mărieş se agaţă de acei care au luptat în Revoluţie, pentru a-i denigra şi scoate din drepturile legitime, doar aşa să se afirme că este împotriva lui Iliescu. Proiectul de lege impus de Mărieş reflectă subiectivismul acestui individ fără scrupule, la adresa adevăraţilor revoluţionari care şi-au riscat viaţa până în 25 decembrie 1989, când au fost judecaţi dictatorii. Cum îşi permite Mărieş să dea proiecte de lege în numele REVOLUŢIONARILOR din 1989 şi împotriva lor? Mărieş va intra cât de curând în puşcărie alături de Costin, fiindcă împreună au multe socoteli de dat. Teodor Mărieş, fiind apărătorul şi purtătorul de cuvând al lui Costin este direct implicat în subminarea economiei naţionale, în fraudarea Legii 341/2004 şi promovarea impostorilor”.

Mărieş, impostorul profesionist
Personal, Teodor Mărieş a susţinut dosarele mai multor securişti, care apar pe lista CNSAS. Pe lângă cotizaţiile membrilor Asociaţiei, Mărieş a adunat timp de aproape zece ani din chiriile de pe spaţiile închiriate circa 480.000 de euro. Nimeni nu se întreabă unde sunt banii Asociaţiei. Un amendament susţinut de Mărieş este faptul ca asociaţiile de revoluţionari să primească gratuit sediile în care funcţionează. Acest lucru demonstrează interesul pe care îl urmăreşte acest impostor.

Un deputat ameninţat cu moartea
Fiindcă deputatul Nicolae Mircovici urmăreşte foarte atent Comisia Juridică din Camera Deputaţilor, care vroiau să trimită amendamentele la Legea 341/2004 în plen, fără a respecta legea. De fiecare dată erau circa 4 – 6 deputaţi, iar obraznicul preşedinte Buda Daniel forţa, însă nefiind cvorumul s-a amânat. Furios Teodor Mărieş, secondat de Doru Braia şi de un oarecare Ursu de la Constanţa au trecut la ameninţări. Deputatul Nicolae Mircovici a fost ameninţat cu moartea în clădirea Parlamentului şi, deşi s-a promis că se vor lua măsuri nu s-au luat. Acest fapt demonstrează că în Parlamentul României, de când camarila PDL a ajuns la putere, se permite ca un deputat ales prin vot uninominal să fie jignit şi ameninţat cu moartea.

Apel către instituţiile statului
Marţi, 13 martie 2012 s-a întâmplat un fapt ieşit din comun. Daniel Buda, preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Teodor Mărieş şi Doru Braia au intrat la 2 noaptea în sediul SSPR-ului şi au cercetat mai multe documente. Această vizită inopinantă este făcută pe fondul arestării lui George Costin şi vizita demonstrează clar nepăsarea faţă de lege. Cei trei au intrat într-o instituţie a statului român fără a avea drept, iar faptul că au intrat după miezul nopţii ar putea să dea de gândit că au sustras acte, care puteau fi folosite de oamenii legii împotriva lui George Costin şi a lui Teodor Mărieş.
Cu siguranţă că lucrurile se vor linişti când şi Teodor Mărieş îşi va retrăi păcatele după gratii. Până atunci, noi cei care am fost în stradă, pe când alţii s-au ascuns, vom retrăi neputinţa că nu mai putem să fim uniţi ca şi în decembrie 1989.

scris de: Nicolae Toma http://ziarulrevolutionarul.ro/2012/03/30/atentat-la-revolutia-din-decembrie-1989-

 

FRENEZIA SPOLIERII

Regimul şi guvernul Băsescu–PDL sunt cuprinse de febra vânzărilor. Vând tot ce a mai rămas din avuţia statului român. Operaţiunile se fac în secret, cetăţenii află de ele după ce au fost încheiate şi parafate, cu clauze secrete.

O firmă canadiană de buzunar – Roman Copper Corporation, înregistrată la Toronto în noiembrie 2011 – a câştigat licitaţia pentru a cumpăra, cu 200,77 milioane euro, zăcămintele de cupru – mineral strategic – aflate la Roşia Poieni şi estimate la un minimum de 6,27 miliarde euro şi la un maximum de 20 miliarde de euro. Aceste zăcăminte reprezintă 60% din rezervele de cupru ale României. Clauzele contractului sunt secrete.

Cu câteva zile în urmă, guvernul a semnat şi un contract cu megacompania Chevron pentru exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice. Metoda necesită pomparea unei mari cantităţi de apă cu 5% nisip şi aditivi, la presiuni foarte ridicate, aproximativ 1.050 kg/m². Fluidele sub presiune fracturează roca din adâncime şi eliberează gazul existent. O fracturare necesită 20.000 metri³ de apă, plus 1.800 tone de nisip şi 100 tone aditivi. După alte estimări, un puţ de forare poate consuma între 700.000 şi 7,5 milioane de litri de apă!

Consecinţe posibile: declanşarea unor cutremure; poluarea apei freatice potabile folosite zilnic de locuitori; degajarea în atmosferă a unor gaze cu efect de seră sau chiar a unor substanţe toxice cancerigene.

*

Chevron deţine în aria Bârlad un perimetru de 600.000 ha (achiziţionate de la Regal Petroleum) şi alte 270.000 ha în judeţul Constanţa, la Adamclisi, Costineşti şi Vama Veche – localităţi turistice bine cunoscute şi protejate.

O altă companie, Avere Energy, a obţinut patru perimetre în vestul ţării – la Tria, Băile Felix, Periam şi Biled –, iar compania MOL a dobândit alte trei zone, tot în vest, la Voievozi, Adea şi Curtici.

Încet, încet, fracturarea se întinde în toată ţara.

Guvernul, în prezenţa ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, a semnat cu Chevron contracte petroliere de concesiune, explorare şi producţie.

Tehnologia fracturării hidraulice este contestată. Franţa şi Bulgaria au interzis-o; Marea Britanie a oprit aplicarea ei în urma unor cutremure declanşate în zona Blackpool, parlamentul local din landul german Westfalia-Rhenania de Nord se pregăteşte să adopte un moratoriu; proteste au avut loc recent în Polonia.

Agresarea mediului şi poluarea, greu de estimat cantitativ, se pot produce oricând, dată fiind prezenţa substanţelor chimic în lichidele folosite în fracturarea hidraulică şi care ajung în pânza freatică. Agenţia pentru mediu a SUA a demonstrat că metoda a dus la poluarea apei din statul Wyoming.

La Bârlad, oraş cu resurse foarte modeste, mii de oameni, sprijiniţi de slujitorii bisericii, au protestat împotriva planurilor Chevron. În toate slujbele din săptămâna Paştilor, preoţimea va vorbi credincioşilor despre ameninţarea ce stă asupra lor.

Pentru Bârlad (vezi estimarea inginerului geolog Ovidiu Tiron) dispunem de date precise:
De notat că Bârladul este o zonă săracă în apă. Consumul zilnic de apă al oraşului - 12.000 m³.
O singură sondă consumă pentru fracturarea hidraulică între 9.000 şi 29.000 mc apă.
Densitatea sondelor pe kilometru pătrat va fi de patru până la şase. Patru sonde vor avea nevoie de la 36.000 până la 156.000 mc de apă!
De unde se vor trage asemenea cantităţi? Din baraje? Apa va deveni un lux!

Preşedintele României, într-o alocuţiune în Camera Deputaţilor, s-a pronunţat limpede în favoarea utilizării resurselor din pământul ţării (toamna 2011), iar guvernul a trecut la punerea în aplicare!

*

Cele două contracte înseamnă numai începutul. Sunt anunţate privatizări parţiale ca preludiu la cele totale. Astfel:Transelectrica – 15%;Transgaz – 15%;Romgaz – 15%;Hidroelectica – 10%;
Nuclearelectrica – 10%;3 filiale ale companiei Electrica cu câte 15% fiecare;Tarom – 20%;
Salrom – minimum 5%;Aeroportul Bucureşti – minimum 5% (Otopeni şi Băneasa).

*

Într-o discuţie televizată, prim-ministrul a explicat recent că amintitele contracte pentru cupru şi gazul de şist reprezintă „febra unei frenezii economice care se naşte din nou“.„Frenezia“ se manifestă dintru început cu vânzarea unor resurse strategice.

Când şi cum se va desfăşura frenezia economică? Guvernul pare să răspundă: cât de curând şi cât mai multe, până la alegerile parlamentare din noiembrie 2012 (sperăm că se vor ţine la timp).

*

Într-o discuţie televizată, prim-ministrul a explicat recent că amintitele contracte pentru cupru şi gazul de şist reprezintă „febra unei frenezii economice care se naşte din nou“.

„Frenezia“ se manifestă dintru început cu vânzarea unor resurse strategice.

Când şi cum se va desfăşura frenezia economică? Guvernul pare să răspundă: cât de curând şi cât mai multe, până la alegerile parlamentare din noiembrie 2012 (sperăm că se vor ţine la timp).

O atare politică dusă până la capăt va lăsa România şi pe locuitorii ei fără vreo posibilitate de a reclădi şi de a realiza un nou început.

*

A mai fost ţara într-o situaţie limită ca acum, în ultimii 200 de ani, adică în etapa istoriei sale moderne şi contemporane?Nu, n-a mai fost.Au fost şi ani foarte grei, dar în tot acest răstimp au existat şi temeiurile şi resursele cu care s-a reconstituit şi mers mai departe.
Aceste temeiuri sunt pe cale de dispariţie prin acţiunile repetate ale unor oameni politici cetăţeni români, mai ales în ultimii ani.

*

În 1945, Moscova a iniţiat organizarea unor societăţi mixte pe acţiuni sovieto-române (SOVROM). Au fost 17 în total, cu scopul de a obţine beneficii suplimentare şi de a controla principalele sectoare ale economiei româneşti. Dar în nici un moment Sovrom-urile (răscumpărate de partea română începând cu 1954) nu au devenit proprietare ale industriilor, şantierelor şi cu atât mai puţin ale subsolului României, chiar dacă au fost extrase cantităţi apreciabile de petrol şi alte minerale în răstimpul 1945-1954.

*

Legea minelor din 4 iulie 1924 elaborată de guvernul naţional-liberal a avut prevederi explicite pentru apărarea resurselor subsolului prin colaborarea dintre stat şi capitalul privat autohton, privind:
„Zăcămintele substanţelor minerale din care se pot extrage metale, metaloride sau combinaţiuni ale acestora, zăcămintele combustibililor minerali, bituminele, apele mineralizate în genere şi gazele naturale de orice fel, precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului“.

Asemenea prevederi au provocat reacţia puternică a cercurilor de afaceri din Vest, îndeosebi americane. Aflat sub presiune, guvernul naţional-liberal a modificat legea în sensul ca 50,1% din capital şi din Consiliul de Administraţie să fie autohtone (româneşti). Nici această concesie nu a fost pe placul cercurilor financiare străine. A venit criza cea mare din 1929-1932; dar şi atunci când statul a luat împrumuturi în condiţii severe, guvernele României nu au vândut unor companii străine resursele minerale ale ţării!

*

Constituţia din 1991 (revizuită în 2003) apără şi ea avuţia României.

Articolul 135/b: „Statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară“.
Articolul 136/3: „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice“.

Regimul şi guvernul PDL socotesc că interesul naţional este promovat prin vânzarea resurselor strategice ale ţării şi prin privatizarea – adică trecerea în proprietatea străină – a unităţilor economice rămase încă în proprietatea statului român.

*

Cum va arăta România când acest program de destrămare economică accelerată va fi fost dus până la capăt?

Va fi o ţară fără industrie, cele câteva unităţi care produc acum sunt proprietatea unor companii străine.

Va fi o ţară îndatorată pe următoarele trei generaţii şi sub controlul FMI, care dă guvernului principalele directive.

O ţară fără sistem financiar bancar propriu. Guvernul refuză CEC-ului recapitalizarea (un preludiu la vânzarea către terţi?).

Va fi o ţară fără resursele minerale strategice absolut necesare unei relansări efective a economiei sale.

Ce rămâne locuitorilor ei? Ce şanse mai are generaţia care are acum 30 de ani sau absolvă acum liceul, nemaivorbind de cei care sunt acum la grădiniţă?Ce posibilităţi mai au întreprinzătorii autohtoni de a dezvolta o economie de piaţă ascendentă?

Chiar asta doriţi, domnilor care conduceţi azi România spre dezastru şi votaţi sau adoptaţi automat orice lege şi orice hotărâre?

scris de:Dinu C. Giurescu
Duminicã, 08 aprilie 2012