Arhivă blog

vineri, 17 decembrie 2010

„BOMBA“ lui Mărieş - fumigena lui Iliescu


Scris de George Roncea
Curentul - 17 decembrie 2010
Aniversările“ şi „comemorările“ din decembrie devin de la an la an din ce în ce mai împuţite deoarece sunt cadrul lansării periodice a tot felul de istorii şi poveşti legate mai mult sau mai puţin de „meritele“ lui Ion Iliescu, „cârpa kaghebistă“ care a îngropat destinele unor generaţii întregi. O nouă „bombă“ a fost lansată acum de un personaj fantomatic, cu o biografie de catacombă, ieşit proaspăt spălat din retorta unui Tismăneanu: Doru Mărieş. Ieri, capul de ştire, head-ul a peste trei sute de surse online, agenţii de presă, ziare şi agregatoare de ştiri, la care se adaugă şi emisiunile tv şi radio, era: „Mărieş: Iliescu a semnat un decret prin care comută pedeapsa cu moartea a Ceauşeştilor“.


O diversiune bine înşurubată, iar comentariile de după, după cum se ştie prea bine din manualele de dezinformare, au o relevanţă şi remanenţă în mintea cititorilor cu mult inferioară faţă de „dezvăluirea“ bombei iniţiale - de fapt o jalnică fumigenă. „Documentul“ pe care l-a prezentat Mărieş într-o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei 21 decembrie 1989, ocupată de acesta total abuziv, după cum se va vedea, a fost deja demontat şi analizat cu maximă acribie de Marius Mioc, timişorean care a organizat o uriaşă bază de date documentară cu privire la „revoluţie“, fiind totodată şi unul dintre cei mai competenţi comentatori ai evenimentelor din 1989 - la care de altfel a şi participat cu vârf şi îndesat.

Mioc consideră că „principala ipoteză care trebuie investigată este dacă documentul a fost realmente scris de Ion Iliescu, dar nu în 1989, ci în 2010, cu scopul de a-şi spăla propagandistic păcatele pentru mascarada procesului Ceauşescu. Ilici şi-a dat seama că dacă scoate acum din buzunar un asemenea decret nu-l crede nimeni şi atunci a aranjat ca „dezvăluirea“ să vină de la „tabăra adversă“.

Tot Marius Mioc face şi observaţia pertinentă că Dan Voinea, fostul procuror militar care a fost solicitat, ca resursă de autoritate cică, să comenteze pe marginea aşa-zisului document-bombă, de fapt evită să recunoască autenticitatea acestuia. „Singura chestie pe care o confirmă Voinea e că 21 de ani n-a avut habar de asemenea document, deşi l-a avut pe Iliescu inculpat pentru revoluţie, deci a cercetat activitatea acestuia de atunci“ - comentează Mioc.

Nu a fost însă comentată calitatea sursei „bombei“ de presă, nici de Mioc şi de niciunul dintre cei care au pus la îndoială „dezvăluirile“ lui Mărieş, de la Ion Cristoiu la G. Damian, - care califica drept un „fonfleu de presă“ - afacerea „Mărieş - Iliescu cel blånd care regretă uciderea în ziua de Crăciun“.

Cine este acest Teodor Mărieş şi cine este acest Dan Voinea - sursele de autoritate - „credibile“ - pe care se întemeiază noua istorie cu Iliescu lansată acum, la 21 de ani de la uciderea soţilor Ceauşescu?

„Curentul“ are la dispoziţie o serie de informaţii despre cele două personaje, iar din datele culese vom prezenta astăzi doar o parte, deoarece nu ne permite suprafaţa editorială să ne extindem mai mult. Vom reveni însă cu noi date asupra acestor două personaje funeste, ex-maiorul Dan Voinea, adus chiar de Ion Iliescu la uciderea lui Ceauşescu, deoarece făcea parte, evident, din grupul conspiratorilor KGB, şi „informatorul 0215“ Teodor Mărieş, după cum îl devoala unul dintre liderii organizaţiei victimelor mineriadelor şi după cum era de altfel ştiut de către majoritatea liderilor organizaţiilor studenţeşti din Piaţa Universităţii.

Mărieş - „pe statul de plată la «Doi ş‘un sfert»“
Mărieş se afla în strånsă legătură cu Dan Voinea, de mulţi ani, ba chiar într-o relaţie ombilicală, fiind instalat la şefia Asociaţiei 21 Decembrie 1989, organizaţie cu valoare simbolică însemnată, tocmai cu sprijinul direct al procurorului militar Dan Voinea. Doru Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii - Alianţa Poporului - în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi a organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către studenţi, fondatorii Pieţei Universităţii. Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că au misiuni diversioniste. Un fost şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod, a avut o misiune-cheie în acea perioadă. Rolul brigăzii sale a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii - nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare de către organizaţii infiltrate de securiştii săi.

Mărieş a dispărut din Bucureşti după executarea pedepsei pentru distrugere din perioada iunie 1990, iar după mai bine un deceniu a reapărut brusc instalat la 21 Decembrie de Voinea, care şi-a creat o adevărată reţea de susţinere, în decursul anilor, în presă şi în råndul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile - de la GDS la Asociaţia lui Mărieş şi nu numai. Utilizånd aşa-zişii „revoluţionari“, în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de „revoluţionari“ şi „societatea civilă“.

Fugit pe uşa din dos din Parchet, acum doi ani, Voinea a fost acuzat că este cel care a reuşit ani de-a råndul muşamalizarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei din 1990, în care actorul principal este Ion Iliescu. Voinea are vechi legături cu Iliescu, încă dinainte de 1989, şi a făcut parte din grupul restråns al conspiratorilor de încredere ai lui Iliescu, participånd direct la lichidarea lui Nicolae Ceauşescu. După nenumărate proteste ale victimelor mineriadelor, Voinea a fost demascat public chiar de colegii săi din Parchet, care au demonstrat că manevrele lui Voinea urmau să ducă la nulitatea absolută a dosarelor penale.

În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, rolul jucat de Mărieş a fost, cum altfel, tot unul diversionist, acesta încercånd prin toate mijloacele determinarea unor acţiuni violente ale demonstranţilor împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult aşteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie, iar noaptea, înainte de intervenţia în forţă a poliţiei împotriva greviştilor foamei, Mărieş şi-a stråns rapid catrafusele şi a dispărut.

În „Evenimentul Zilei“ din data de 13.06.2007, un articol dedicat represiunii din iunie 1990 adună mai multe mărturii de la personaje prinse în våltoarea evenimentelor. Numele lui Mărieş apare bine conturat, în contextul acţiunilor provocatoare de care avea nevoie regimul Iliescu ca să poată justifica reprimarea sångeroasă a Pieţei Universităţii.

Mărturisea Ene Viorel, actual preşedinte al AVMR, pentru „EVZ“: „Către sfårşitul lunii mai, din Piaţă se retrăseseră oficial toate formaţiunile protestatare, rămăseseră doar cei 20 de grevişti ai foamei şi vreo 200 de susţinători de-ai lor, a căror insistenţă îl deranja pe Iliescu. Ca să pună capăt protestelor, conducerea ţării a decis să anihileze opoziţia. În våltoarea evenimentelor, puţini s-au gåndit că violenţele poliţiei şi ale sindicaliştilor simpatizanţi FSN ar putea face parte dintr-un plan bine pus la punct. Marian Munteanu „mirosise“ diversiunea. După scena cu incendierea autobuzelor, în Piaţă mai rămăseseră grupuri răzleţe de persoane. „Unii spuneau «hai la poliţie!», hai încolo, hai încolo“, îşi aminteşte Ene. „Într-unul dintre grupuri era Doru Mărieş - l-am descoperit apoi că era pe statul de plată la «Doi ş‘un sfert» - şi a zis «Hai la Televiziune!»“. Era în jur de ora 17.00, cånd Marian Munteanu, proaspăt eliberat din arestul poliţiei, îi îndemna pe oameni, de la balconul Universităţii, să nu plece nicăieri, că sunt tot felul de diversiuni. Totuşi, un grup s-a dus la Televiziune şi au găsit-o proaspăt devastată, povesteşte Viorel Ene. „Le-o luaseră înainte alţii - s-au dat jos din dube, au spart geamuri, au distrus, apoi a venit grupul lui Mărieş. Au mai aruncat şi ei cu pietre, au strigat împotriva lui Iliescu şi apoi au început arestările“.

Preşedintele Asociaţiei BARICADA INTER 1989, Ion Iofciu, fondator al Asociaţiei 21 Decembrie, scria recent despre impostura care a adus indivizi ca Mărieş în fruntea unei organizaţii cu care nu a avut absolut nimic de-a face. Acesta nota că „de la 9 februarie 1990, ziua în care a fost semnat actul de naştere al Asociaţiei «21 DECEMBRIE», cu primul ei preşedinte, Rece Traian... au trecut 20 de ani, într-o lume gåndită şi clădită pe fals şi impostură, şi astăzi te cuprinde disperarea cånd vezi că Asociaţia celor care au fluturat steagul libertăţii la baricada de la Inter, a răniţilor şi invalizilor, a arestaţilor şi torturaţilor, adică a celor care au supravieţuit celui mai cumplit măcel, a intrat pe måna unei camarile greu de acceptat şi imposibil de înţeles!
Cine este aşa-zisul preşedinte care-i conduce? Un impostor pe nume Mărieş, revoluţionarul invizibil din 21 decembrie şi provocatorul din timpul Pieţei Universităţii, incitator la violenţă şi distrugeri în 13 iunie 1990 şi condamnat prin sentinţă definitivă la închisoare! Nu peste mult timp, se va confirma rolul acestui impostor susţinut din umbră de fostul procuror Voinea Dan (revoluţionar cu merite deosebite pentru rechizitoriul nesemnat de la Tårgovişte)“. Acest material ne-a fost remis la începutul anului, în februarie 2010. Iată că s-a confirmat previziunea fostului fondator la Asociaţiei 21 Decembrie, cu privire la utilizarea diversionistă a toxinei Mărieş de către structuri tenebroase.

Dan Voinea - un impostor al Justiţiei şi al uniformei militare
Dan Voinea a deţinut, între anii 1997 şi 2000, şefia Secţiei Parchetelor Militare. În aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit în funcţia de procuror militar şef-adjunct al Secţiei Parchetelor Militare. În octombrie 2008, procurorul general Laura Codruţa Kovesi a cerut revocarea lui Voinea din funcţie, acuzåndu-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor şi ale revoluţiei. Printr-un decret semnat de către Traian Băsescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Acesta a întocmit, chemat personal de Ion Iliescu, şi rechizitoriul „procesului“ în urma căruia Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte în decembrie 1989.

El a fost acuzat public că misiunea sa cheie a fost tergiversarea şi muşamalizarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei în care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă, iar generalul a încălcat cu bună ştiinţă legea, ţinånd secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recentă a CSM şi rezoluţia Parchetului General, susţinută şi de Ministerul Justiţiei, a arătat că Voinea de fapt a fost un impostor al Justiţiei şi al uniformei militare, activitatea sa reprezentånd o pată pe obrazul celor două instituţii - Armata şi Justiţia.

Procurorul general al Romåniei a formulat, în 2007, un adevărat rechizitoriu la adresa lui Voinea, cel care s-a făcut că „l-a investigat“ pe Ion Iliescu, al cărui dosar „are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani“, a spus Kovesi. Generalul Voinea, implicat în puciul lichidării lui Ceauşescu alături de Ion Iliescu, s-a făcut că-l cercetează pe Iliescu în aşa fel încåt „viciile de procedură“ ar fi condus la compromiterea întregului Dosar.

Voinea şi Mărieş sunt astăzi „martorii“ lui Iliescu, cei care îl exonerează indirect de crimele sale. No comment...
(nn.sublinierile ne apartin)