BARICADA INTER 1989

Generalul Marcel Opriş, slugoiul prezidenţial din fruntea STS

2012-01-30T10:58:00.000+02:00

Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), generalul Marcel Opriş, a fost numit în această funcţie cu rang de secretar de stat, de preşedintele Traian Băsescu în data de 7 decembrie 2005. Originar din localitatea Chieşd, judeţul Sălaj, Marcel Opriş a absolvit Facultatea de Electronică şi Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti. După numirea în fruntea STS, generalul Marcel Opriş a fost fidelizat de preşedintele Traian Băsescu prin trei avansări în grad: general-maior (cu două stele), printr-un decret prezidenţial din 23 decembrie 2006, general-locotenent (cu trei stele), printr-un decret prezidenţial din 1 decembrie 2008 şi general cu patru stele, printr-un decret prezidenţial din 30 noiembrie 2011. Trei avansări, trei stele de general în doar şase ani!

După alegerile prezidenţiale din 2009, generalul Opriş a fost acuzat că şi-ar fi pus oamenii să ajute PDL să numere voturile, precum şi că, în ziua votului, STS ar fi transmis sms-uri prin intermediul reţelei de telefonie mobilă, prin care Traian Băsescu era dat câştigător. Printr-un decret din 18 decembrie 2010, preşedintele Băsescu l-a decorat pe generalul Opriş cu Ordinul Naţional „Steaua României", în grad de ofiţer, pentru „rezultatele remarcabile obţinute în organizarea şi coordonarea STS". Pe de altă parte, prin legea bugetului de stat pe anul 2010, STS a beneficiat de cea mai mare majorare de buget, cu circa 40% faţă de anul precedent, alocându-i-se suma de 466,5 milioane de lei (113,8 milioane euro). STS a avut astfel în 2010 cea mai spectaculoasă creştere a bugetului în rândul serviciilor secrete, depăşind de două ori bugetul Ministerului Comunicaţiilor. Probabil că aceasta a fost răsplata pentru faptul că STS a manipulat rezultatul alegerilor prezidenţiale în noaptea de 6/7 decembrie 2009.

În data de 22 martie 2010 i-am adresat directorului STS, Marcel Opriş, următoarea interpelare pe tema implicării serviciului pe care-l conduce în alegerile prezidenţiale din decembrie 2009:

"În cotidianul Gazeta de Nord – Vest din Satu Mare a fost publicat, în data de 12 decembrie 2009, un articol intitulat «Frauda electorală via STS a avut numele de cod "Taurul" », având următorul conţinut: „Conform unor angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare reiese că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu.

Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul". Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti.

Potrivit surselor din STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15, toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele tehnice, respectiv doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 6.12.2009, ora 1,30.

Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni" de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a unuia sau altuia dintre candidaţi."

Având în vedere că au trecut peste trei luni de la publicarea acestui articol şi nu aţi exprimat nicio poziţie oficială, vă solicit să exprimaţi un punct de vedere în sensul confirmării sau infirmării aspectelor semnalate în articol. Totodată, vă solicit să-mi comunicaţi numele şi prenumele angajaţilor Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Satu Mare care au fost de serviciu în zilele de 6 şi 7 decembrie 2009. Vă solicit să-mi comunicaţi şi numărul total al angajaţilor Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Satu Mare, cuantumul lunar al salariilor brute ale acestora, precum şi dacă unii dintre ei sunt şi angajaţi ori colaboratori ai Secţiei Judeţene Satu Mare a Serviciului Român de Informaţii, la sediul căreia sunt văzuţi aproape zilnic".

Deşi termenul regulamentar de răspuns la o interpelare este de două săptămâni, putând fi prelungit până la patru săptămâni, generalul Marcel Opriş nu mi-a răspuns până în prezent, trecând un an şi zece luni de la înregistrarea interpelării.

Generalul Marcel Opriş are şi probleme de integritate pentru care trebuie să se sesizeze ANI şi DNA. În mod dubios, de când este director la STS, o firmă aparţinând unor prieteni de familie (soţii Dumitru Octavian şi Iuliana Nicolau), denumită Quality Business Solutions SRL, la care soţia generalului Opriş, Camelia, este angajată şef administrativ şi contabil, a câştigat nu mai puţin de 51 de contracte publice scoase la licitaţie de STS. Valoarea totală a celor 51 de contracte este de 28.748.709 lei, fără TVA (peste 7 milioane euro). În mod dubios a crescut şi averea generalului Opriş după numirea sa în fruntea STS. Astfel, dacă la numirea în funcţia de director al STS, singura proprietate a familiei Opriş era un apartament în Bucureşti, după un an (în 2007), generalul Opriş a cumpărat un teren de 3,4 hectare în Podu Dâmboviţei judeţul Argeş, într-o zonă de mare interes imobiliar datorat dezvoltării turismului rural, iar după încă un an (în 2008), a mai cumpărat 25 de hectare la Podu Dâmboviţei, precum şi 450 de metri pătraţi intravilan în Bragadiru, lângă Bucureşti. În 2009, generalul Opriş şi-a cumpărat un apartament de vacanţă la mare, la Eforie. Pe lângă aceste achiziţii imobiliare, în perioada 2006-2009, generalul Opriş a pus deoparte 135.000 de euro (în trei conturi), de pe urma cărora câştigă anual peste 10.000 de euro din dobânzi. Este de reţinut că, în calitate de bugetar, generalul Opriş câştigă 133.337 de lei (31.000 de euro) pe an din salariu, la care se adaugă indemnizaţia de membru în Consiliul de administraţie al Institutului de Cercetări pentru Energie Electrică, de 20.000 lei pe an. Soţia sa realizează 20.000 de lei pe an din salariu, rezultând că soţii Opriş au obţinut un venit total de 173.337 lei (circa 41.000 de euro) pe an.

Solicit Agenţiei Naţionale de Integritate şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie să efectueze cercetări asupra contractelor încheiate între STS şi firma SC Quality Business Solutions SRL, aparţinând unor prieteni de familie ai directorului STS, precum şi asupra averii dobândite de familia generalului Marcel Opriş după numirea sa în funcţia de director al STS. Solicit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să declanşeze urmărirea penală împotriva directorului STS, generalul Marcel Opriş, pentru activităţi de poliţie politică.

http://www.cotidianul.ro/

Satu Mare, Senator Valer Marian

Vicepreşedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,

combaterea corupţiei şi petiţii din Senatul Români

Revoluţionarii pro Băsescu au bătut palma cu PDL.Se răsucesc morţii-n groapă.

2012-01-29T19:42:00.000+02:00

23 ianuarie 2012-Diana Dumitrescu

Revoluţionarii pro Băsescu nu vor mai şicana PDL. Au primit promisiuni din partea guvernanţilor de „îmbunătăţire" a legislaţiei revoluţionarilor. Roberta Anastase şi Rodica Culcer sunt printre membrii de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie.

Printr-un comunicat remis presei luni, Asociaţia 21 Decembrie anunţă că a decis să suspende protestele de la sediul PDL. Reamintim, protestele erau programate în perioada 23-27 ianuarie a.c.
Consiliul Director al Asociaţiei 21 Decembrie, precizează că decizia a fost luată în urma protocolului semnat cu PDL în data de 20 ianuarie a.c.

Înţelegerea dintre „21 Decembrie" şi PDL

Vineri, la sediul PDL a avut loc o întâlnire la care au participat Ioan Oltean şi Mircea Toader din partea PDL şi Teodor Mărieş, Nicolae Bănuţoiu şi Victor Georgescu, precum şi secretarul de stat pentru revoluţionari, George Costin. Persoanele în cauză au reprezentat Asociaţia 21 Decembrie, BNS, CNS Cartel Alfa. Conform protocolului, urmează să fie modificată şi completată Legea 341 din 2004, legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Practic, cei de la PDL s-au angajat „să repare" din pierderile financiare ale revoluţionarilor generate de acte normative din 2010. Mai mult prin proiectul de modificare a Legii 241/2004, asociaţiile de revoluţionari ar urma să nu mai plătească chirie pentru sediile lor, ci să le folosească gratuit. Tot în noua lege se reiterează primirea de către revoluţionari a 10.000 de metri pătrați de teren în extravilan şi 500 de metri pătraţi în intravilan pentru construirea unei locuinţe, dacă persoana în cauză nu are un spaţiu locativ în proprietate. Diferenţa faţă de legea originală constă în faptul că se elimină prevederea distribuirii „în limita posibilităţilor" a terenurilor.

Proiectul de lege aparţine deputatului PDL (migrator din PSD în 2010) Viorel Balcan şi a fost respinsă de Senat cu scorul de 0 la 133 voturi pe 6 decembrie 2011.

Acum, Ioan Oltean şi Mircea Toader au promis o procedură nemaiîntâlnită în analele Parlamentului, pentru ca în Camera Deputaţilor proiectul să fie adoptat la începutul lunii februarie. Conform protocolului, ar urma să fie repusă pe tapet în Parlament şi Legea lustraţiei.

Roberta Anastase, membră de onoare

Printre membrii de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie se află nume grele din PDL și dintre prietenii lui Traian Băsescu. Câteva nume: Roberta Anastase, Rodica Culcer, Monica Macovei, Valeriu Stoica, Vladimir Tismăneanu, Devis Grebu, Daniel Vighi, Ioan Stanomir. Sunt şi nume din zona Opoziţiei, dar acestea se află în minoritate. Surprinde în continuare prezenţa Robertei Anastase, deoarece anul trecut cei de la „21 Decembrie"au anunţat că o vor elimina din rândul membrilor de onoare.

by http://www.cotidianul.ro

România NU este Siria, Excelenţă. Ambasadorul Statelor Unite,sprijină guvernul Boc ?

2012-01-29T10:59:00.000+02:00

Discursul ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia galei "Personalităţile Anului 2011" organizată de publicaţia Nine O'Clock

Mulţumesc, Radu. Sunt deosebit de onorat să primesc acest premiu.

Întâi de toate pentru că este un semn de mare preţuire să fii inclus în compania selectă a câştigătorilor de până acum. Pe trei dintre ei îi cunosc personal. Câştigătoarea de anul trecut, Ayşe Sinirlioglu, ambasadoarea Turciei în România şi Henri Paul, ambasadorul Franţei în România, sunt nu doar prieteni dragi de-ai mei, ci şi diplomaţi alături de care am lucrat în România, aşa că le cunosc din experienţă talentul deosebit. Ayşe dă dovadă de o putere extraordinară şi de o competenţă ieşită din comun. Henri a avut parte de cea mai dificilă provocare de ordin diplomatic la Bucureşti: încercarea de a găsi puncte comune între Nicolas Sarkozy şi Traian Băsescu. Este nevoie să spun mai mult?

Apoi, mă refer bineînţeles la predecesorul meu, Michael Guest, care îmi este prieten şi mentor, dar este şi unul dintre cei mai buni diplomaţi de carieră ai SUA. Îmi este greu să cred că sunt considerat la înălţimea celor trei menţionaţi.

În al doilea rând, dacă merit acest premiu, se datorează faptului că eu păşesc pe urmele unor înaintaşi iluştri, predecesorii mei, între care, evident, se numără Nick Taubman, Michael Guest, Jim Rosapepe şi Al Moses, pe care îi şi cunosc. Ei au pregătit acest moment dezvoltând relaţia strategică dintre SUA şi România, totodată mi-au fost şi mentori. Însă mentori mi-au fost şi alte persoane care îşi îndeplinesc acum mandatul la Bucureşti: nunţiul apostolic, prietenii mei ce reprezintă Marea Britanie, Germania, Canada, Austria, Turcia şi mulţi alţii care lucrează cu mine zilnic, mult prea mulţi pentru a-i numi pe toţi în această seară. Şi, bineînţeles, nu mi-aş putea îndeplini misiunea fără excelenţii angajaţi ai Ambasadei SUA, conduşi anterior de Jeri Guthrie-Corn, iar în prezent de Duane Butcher, dar nici fără extrem de răbdătoarea mea secretară, Gigi Corral, care se află aici în această seară.

În cele din urmă, nu m-aş fi aflat aici dacă vice-preşedintele SUA nu m-ar fi convins să accept această misiune şi nu l-ar fi convins pe preşedintele SUA să mă numească ambasador. De asemenea aş vrea să-i mulţumesc soţiei mele, Libby, care a făcut exact ceea ce i-am spus vice-preşedintelui Biden că va face. I-am spus că eu aş fi poate un ambasador acceptabil, dar Lib va fi una dintre cele mai bune soţii de ambasador din lume. Şi într-adevăr aşa e. Ea este o contopire uimitoare a graţiei cu compasiunea. Libby, de ce nu te ridici în picioare?

M-am gândit îndelung la ceea ce aş spune în această seară în cele câteva minute în care îmi acordaţi atenţia dumneavoastră.

Mesajul meu este unul de optimism pentru România. Deşi încă odată vedem mii de cetăţeni în stradă, în frigul iernii, exprimându-şi nemulţumirea faţă de situaţia lor actuală, am încredere în această ţară şi potenţialul său. Întâi de toate pentru că deşi există suficiente motive de descurajare, simplul fapt că oamenii îşi pot exercita dreptul dat de Dumnezeu de a avea păreri diferite fără a se teme că vor fi împuşcaţi de pe acoperişuri este un semn al progresului. Dacă aveţi îndoieli în această privinţă, întrebaţi-i pe cetăţenii Siriei ce părere au.
Apoi, pentru că simt că în această mulţime există o nouă categorie de tineri sofisticaţi, educaţi, care cred în democraţie şi în puterea lor de a-şi crea singuri viitorul. Poate că aceşti tineri au o atitudine cinică faţă de partidele politice şi presa existentă, însă au multe cunoştinţe despre internet şi au încredere în propriile idei. Sunt sigur că ei vor avea o influenţă profundă şi pozitivă asupra viitorului dumneavoastră. Ei nu sunt cei care lovesc jandarmii cu pietre. Ei se află în stradă pentru a-şi demonstra paşnic dorinţa de a face lucruri mai profunde şi mai importante pentru România.

Sunt optimist fiindcă acum, spre deosebire de acum douăzeci de ani, România are în funcţiile de conducere oameni extrem de bine pregătiţi, devotaţi, cu principii, care fac eforturi ca instituţiile democratice să funcţioneze. Aş vrea să-i menţionez pe trei dintre ei, care lucrează în instituţii diferite ale statului.

Primul este un alt Mihnea, şi el reprezentant al sferei diplomatice. Mă refer la Mihnea Constantinescu. Îl cunosc bine pe Mihnea şi am fost întotdeauna impresionat de înţelegerea profundă a tuturor aspectelor ce intră în aria sa de competenţă şi de dorinţa sa de a discuta sincer cu mine despre problemele practice cu care se confruntă România şi despre modurile în care noi putem ajuta. Ştie cum să determine Guvernul României să facă eforturi pentru găsirea unor soluţii practice şi nu se teme să folosească acele pârghii de putere pe care le cunoaşte atât de bine pentru a atinge aceste obiective.

Pentru a fi un funcţionar de stat excelent trebuie să fii nu doar pragmatic, ci şi un om cu principii, dispus să rămână mai presus de politică şi să ai curajul de a-ţi păstra poziţia chiar şi atunci când înfrunţi cea mai aprigă rezistenţă. Nimeni nu exemplifică mai bine aceste trăsături decât cele două persoane pe care vreau să le menţionez în cele ce urmează.

Daniel Morar este un om extraordinar de curajos şi foarte competent. Îmi aduc aminte că acum câteva luni l-am dus pe procurorul SUA, Lanny Breuer să îl cunoască. Lanny a ieşit din biroul lui Daniel şi mi-a spus: „aşa da, procuror!” Şi nu a spus acest lucru doar pentru că biroul lui îţi dădea impresia că este genul de om căruia îi pasă foarte mult de un singur lucru: să-şi facă meseria aşa cum trebuie şi să elimine corupţia din rândul instituţiilor statului. Orice îndoială pe care ai putea-o avea cu privire la capacităţile lui Morar se risipeşte când începe să vorbească. Privirea lui pătrunzătoare, serioasă te ţintuieşte în timp ce el îţi adresează întrebări dificile, transmiţând fermitate şi hotărâre. Pe scurt, trebuie să ai capacitatea de a „spune adevărul puterii”. Cu siguranţă Daniel poate face acest lucru. Uneori, atunci când eşti funcţionar al statului, poţi măsura succesul mai degrabă după numărul de duşmani, decât după numărul de prieteni pe care îi ai.

Aşa cum am văzut în ultimele săptămâni, acesta este şi cazul lui Raed Arafat. Indiferent de care parte a dezbaterii privind reforma sănătăţii te afli, este clar că obiecţiile sale la adresa proiectului de lege se datorează păstrării principiilor sale. Însă, spre meritul lui Raed şi al guvernului, el a reuşit să ia poziţie fără a fi manipulat de factorii politici, iar guvernul a reuşit să-l readucă în funcţie. Nobleţea de care a dat el dovadă este ingredientul esenţial în dialogul civic. Ştim că întoarcerea sa în funcţie este doar un început şi nu ştiu dacă va conduce la un consens în privinţa unei reforme semnificative a sistemului de sănătate. Dar sunt sigur de un lucru şi anume că Raed Arafat îşi va apăra principiile. Şi sunt cu atât mai încrezător pentru că nu doar guvernul a recunoscut valoarea acestui om cu principii, ci şi românii obişnuiţi, lucru constatat de guvern.

Mihnea, Daniel, Raed, vă mulţumesc pentru eforturile voastre în numele poporului american. Pentru că recunoaştem valoarea unor funcţionari ai statului român, vă rog să îmi permiteţi să menţionez alte două persoane pe care le văd în sală în această seară – Iulian Fota, consilier prezidenţial pe probleme de securitate şi Bogdan Aurescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, doi principali parteneri de dialog ai Statelor Unite la Bucureşti. Să îi aplaudăm pe toţi cinci. Îl văd de asemenea pe preşedintele Emil Constantinescu. El exemplifică cel mai bine puterea unui cetăţean politician care are curajul de a schimba organizarea existentă.

Aşadar, de ce sunt atât de optimist? Nu doar pentru că România a înregistrat progrese încurajatoare în cazul unor importanţi indici economici. Nu sunt economist şi nu sunt suficient de inteligent pentru a şti dacă economia României va prospera în următorii ani. Cred şi sper că aşa va fi. Însă acest lucru nu poate fi controlat de România, el depinde de situaţia din restul Europei şi de alţi factori.

Sunt totuşi absolut sigur de un lucru: atât timp cât veţi avea funcţionari de stat bine pregătiţi, cu principii, independenţi şi curajoşi precum cei trei menţionaţi, atât timp cât numărul lor continuă să crească şi atât timp cât entuziasmul, ingenuitatea şi hotărârea tinerilor români sunt lăsate să schimbe România prin intermediul internetului, al societăţii civile şi al altor instituţii, perspectivele acestei ţări sunt nelimitate. Visurile lor vor deveni realitate şi bărbaţi şi femei, oameni ca Mihnea, Daniel şi Raed vor determina aceste instituţii să le respecte dorinţele pentru binele tuturor.

Cea mai bună observaţie făcută de faimosul gânditor francez Alexandre de Tocqueville atunci când a vizitat tânăra Americă, la începutul secolului al XIX-lea a fost că indiferent cât de remarcabile erau noua constituţie şi sistemele de guvernare create de fondatorii Statelor Unite, poporul şi valorile sale aveau să fie secretul succesului Americii. Cred că şi în România de astăzi este la fel.

Cel mai important atu pe care îl aveţi sunt oamenii şi valorile pe care le împărtăşiţi. Mă refer în special la tinerii români care cred că pot reînsufleţi idealurile Revoluţiei române.

Vă mulţumesc pentru onoarea acordată şi nu uitaţi că aveţi toate motivele să aveţi încredere în propriul viitor şi în capacitatea voastră de a-l făuri.

by: http://romania.usembassy.gov/media/nine-oclock-awards.htm
n.r.-subtitlul si subl. ne apartin

Lt. GHE. ALEXANDRU: ”Eu am jurat credinţă ţării, nu unui guvern(…) românii au nevoie de demnitate !”

2012-01-24T10:50:00.000+02:00

Respect pentru curajul acestui ofiter !

Lt. Alexandru Gheorghe, din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii,ofiter în vârstă de 27 de ani, lucrează de 8 ani în armată, si s-a alaturat protestului din Piata Universitatii din respect pentru această naţiune şi pentru a demonstra că “Armata nu i-a părăsit”. Lt. Alexandru Gheorghe a declarat că reprezintă un grup de militari la fel de revoltaţi ca şi el, dar care nu îndrăznesc să facă acest gest, fiindcă au familie, copiii,credite la banci.

Are 3100 de lei leafa, se afla pe functie de maior in cadrul unitatii din care face parte, si stie foarte clar ca risca sa fie arestat si ce repercursiuni ar avea acest act de curaj.

"Eu nu scandez împotriva lui Traian Băsescu. Legal, el este comandantul suprem, dar deasupra lui este poporul"

“Voi face puşcărie, nu-i problemă, dar voi fi cel mai liber om din România!”

"Eu sunt liber sufleteşte, să vedem dacă voi fi liber şi fizic"

www.gandul.info Ultrasi versus Jandarmi la Universitate.mp4

2012-01-20T07:20:00.000+02:00

Opera "Nabucco 12", încheiată cu îndemnuri la revoluție

2012-01-19T09:22:00.000+02:00

Opera "Nabucco 12", încheiată cu îndemnuri la revoluție

Protest in Romania 2012

2012-01-15T19:19:00.000+02:00

NU RENUNŢA
Nu renunţa când încercarea-i mare
Nu da înapoi când aripile ţi se frâng
Nu te lăsa cuprins de indoială
Căci eşti menit spre a fi biruitor (Simona Toader)
………………………………..

Protest la COTROCENI

2012-01-14T08:06:00.001+02:00

Se trezeşte ŢARA ?

Ion Heliade Rădulescu afirma că : "Democraţia si libertatea adevărată, mai inainte de toate, cer moralitate".

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

2012-01-02T10:11:00.000+02:00

scris de : Marin Neacșu 2011-12-20 -ZIUA VECHE
Popor român ,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?

Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;

- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;

- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;
Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;
Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;

- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;

- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;

- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;

- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;

- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;

- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;

- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth

2011-12-26T18:10:00.000+02:00

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth

"Martori ai istoriei" - Episodul 1: Cimitirul uitat - Cultură - Radio România Actualităţi Online

2011-12-21T23:15:00.000+02:00

"Martori ai istoriei" - Episodul 1: Cimitirul uitat - Cultură - Radio România Actualităţi Online

"Martori ai istoriei" - Episodul 3: Sibiu mon amour - Cultură - Radio România Actualităţi Online

2011-12-21T23:14:00.000+02:00

"Martori ai istoriei" - Episodul 3: Sibiu mon amour - Cultură - Radio România Actualităţi Online

"Martori ai istoriei" - Episodul 2: Ucişi în noapte - Cultură - Radio România Actualităţi Online

2011-12-21T23:10:00.000+02:00

"Martori ai istoriei" - Episodul 2: Ucişi în noapte - Cultură - Radio România Actualităţi Online

Radio Romania Cultural

2011-12-12T21:34:00.000+02:00

Radio Romania Cultural

http://partidulpoporuluisector5.blogspot.com/2011/12/romania-se-supune-ue-noul-tratat.html

2011-12-12T00:30:00.000+02:00

http://partidulpoporuluisector5.blogspot.com/2011/12/romania-se-supune-ue-noul-tratat.html

Revoluţionarii lui Iliescu hulesc Biblia. GALERIE FOTO! - Puterea

2011-12-08T10:50:00.000+02:00

Revoluţionarii lui Iliescu hulesc Biblia. GALERIE FOTO! - Puterea

Vladimir Tismăneanu zis Volodea, prins “Între linii”. Un portret de Eugen Mihăescu apărut la Editura Rao

2011-12-07T13:45:00.000+02:00

by Adevarul.ro

Incepand de azi, Ziaristi Online publica din cartea recent aparuta la Editura RAO, “Intre linii“, scrisa de Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane si fost ambasador al Romaniei la UNESCO, tusele portretelor unor personaje surprinse de ochiul acerb al graficianului de la Time Magazine, New York Times si New Yorker. “Memorialişti ai istoriei recente se întâlnesc mai rar, şi, de cele mai multe ori, sunt politicieni care vor să-şi justifice eşecurile cu speranţa unei reveniri spectaculoase, după ce mulţimea, le-a citit cartea şi le-a dat dreptate”, scrie istoricul Alex Mihai Stonescu in prefata cartii, continuand: “Este şi cazul ultimelor cărţi memorialistice ale lui Ion Iliescu, o tentativă de a răspunde problemelor grave pe care le ridică acţiunile sale în istoria recentă”. Istoricul mai arata ca “in volumul Între linii, al lui Eugen Mihăescu, artist recunoscut deja în rândul valorilor internaţionale şi totodată rafinat intelectual român, am găsit exact opusul oricărui interes propagandistic. Amintirile sale din perioada regimului Iliescu au creditul preţios al obiectivităţii, pentru că nu sunt interpretări ale faptelor şi evenimentelor, ci relatări, uneori minuţioase, ale unor intâmplări la care a participat direct”. “Două sunt valorile cărţii lui Eugen Mihăescu: informaţia istorică şi stilul literar cuceritor, care face din cele mai dezolante momente de istorie recentă o lectură asimilabilă şi un episod al reflecţiei”, afirma Alex Mihai Stoenescu.

Prezentam astazi prima parte a schitei despre un fost propagandist comunist si aventurile lui uluitoare: Volodea Tismaneanu. Titlul, fotografiile si intertitlurile apartin redactiei.

La înmormantarea lui Alexandru Bârlădeanu] Guvernanții nu trimiseseră nici un reprezentant. Nici măcar Petre Roman, noul președinte al Senatului, nu a găsit de cuviință să se deplaseze pentru a-l conduce pe ultimul drum pe unul dintre camarazii tatălui său. M-am simțit dintr-odată stingher și m-am îndepărtat.

Plimbându-mă prin cimitir, m-am trezit pe „Aleea comuniștilor“. N-are rost să înșir aici numele celor îngropați acolo. Nume sonore care au trimis la moarte, după război, tot ce a avut mai bun România. Un detaliu m-a făcut să mă opresc în fața uneia dintre pietrele funerare. Toate erau la fel: dreptunghiulare, fără cruce, având săpat numele decedatului și simbolul comunismului secera și ciocanul. Piatra care mi-a atras atenția marca mormântul lui Leon Tismăneanu. Cineva – un membru al familiei bănuiesc, dar nu văd cine altcineva decât fi-su, Vladimir Tismăneanu, zis Volodea – a pus să fie acoperit simbolul comunist cu o fotografie funerară, ovală, imprimată pe porțelan. Dar poza nu reușea să mascheze complet secera și ciocanul așa încât, de o parte și de alta a portretului defunctului, se ițeau mici

bucăți din instrumentele „puterii poporului“. Ce ușor e să încerci să ștergi un simbol! Numai că el rămâne săpat în piatră și apare așa, aidoma unor cornițe drăcești, de o parte și de alta a fotografiei!

Tismaneanu a intrat in SUA calare pe o cocosata

Privind monumentul „machiat“ al bătrânului Tismăneanu, mi-am amintit de felul în care l-am cunoscut pe Volodea la New York. Era pe la mijlocul anilor ’80. Tismăneanu sosise de curând din Venezuela și nu-mi mai amintesc cine mi l-a adus acasă. În jurul meu gravitau mai multe personaje care ar fi putut să facă asta. Despre Volodea se vorbise destul de mult în America. Se comentase mai ales aventura prin care trecuse în încercarea de a emigra: inițial, a plecat cu maică-sa în Spania la o adunare a „foștilor luptători comuniști“ împotriva lui Franco unde, curios, nu a vrut sau nu a putut rămâne. Apoi, nu a fost primit în Franța ca refugiat politic, iar Statele Unite i-au refuzat viza de intrare. Venea deci din America Latină, unde se căsătorise cu o tânără drăguță și firavă, care era, din păcate, și cocoșată, dar avea o mare și foarte importantă calitate: era cetățean american! Cei doi au divorțat destul de curând după ce s-au stabilit în SUA, iar mai târziu, când am revăzut-o pe stradă, tânăra se operase și nu mai avea nici un defect.

De ce a fost refuzat Volodea la New York Times

Când l-am cunoscut, pentru că venise cu un oarecare interes, Volodea părea un băiat drăguț și mieros. Cred că era puțin timorat pentru că se vedea nevoit să ceară o favoare unui necunoscut și, din această cauză, cam „făcea pe deșteptul“. Îmi adusese niște articole, nu mai știu câte, pe care mă ruga să le dau la New York Times pentru a fi publicate în pagina Op-Ed (opusă editorialului). Nu le-am citit cu prea mare atenție, deși am acceptat să le prezint redacției. Nu era primul român pe care îl ajutam. E drept că, până atunci, dusesem la ziar numai desenele compatrioților mei artiști. Nici nu prea mă interesa cum scria Tismăneanu, pentru că eram în perioada în care consideram că orice atac împotriva regimului de la București și a lui Ceaușescu este binevenit și trebuie publicat în presa americană. Pe vremea aceea, redactor de pagină era Herbert Mitgang. I-am dus articolele și, după vreo două-trei zile, l-am întrebat dacă publică ceva. M-a șocat răspunsul său: Eugene, dragă, ce-i cu protejatul ăsta al tău? Are un limbaj de lemn, comunist, ceva de curge talașul din el! Ce-ți veni să îmi aduci articolele astea?!

Între “Convingeri comuniste” si “Evenimentul Zilei” Tismăneanu a schimbat doar semnul M-am gândit atunci că, pe undeva, este normal ca un om, care și-a petrecut tinerețea gândind și scriind într-un fel, să rămână cu niște ticuri. Dar, și în zilele noastre, dacă-i citești articolele din Evenimentul zilei, îți dai seama că Volodea Tismăneanu scrie ca pe vremea când colabora la gazetele comuniste. Diferența este doar că acum pune „da“ acolo unde altădată ar fi pus „nu“!

Pentru Volodea, schimbările sunt simpliste, așa cum se vede și pe piatra funerară de pe mormântul lui taică-său. Partea nostimă este că Tismăneanu, după ce a reușit să-și găsească de lucru peste ocean (îmi imaginez că nu i-a fost prea ușor!), a început să pozeze în mare specialist în problemele americane, atunci când era în România, și în mare cunoscător al problemelor din România când era în America.

Limacşii zilelor noastre Asta este însă o moștenire de familie pentru că și bătrânul Tisminețki era expert în problemele românești atunci când era la Moscova și specialist în Moscova când era la București. Ba Leon a fost și mare specialist în Spania și tot așa pe unde a umblat cu traista în băț acest revoluționar de profesie. Pentru mine, Volodea, ca și taică-său, a fost întotdeauna ca un melc fără casă.
Unde e casa lor? În America sau în România? În Rusia? În Israel sau poate în Spania? Cred că nici ei nu mai știu unde! Ca și Neulander, tatăl premierului Petre Roman, de altfel. După mine, toți acești cominterniști au fost un fel de Carlos Șacalul, un fel de teroriști avant la lettre.
by http://www.ziaristionline.ro
(va urma) “Intre linii”, de Eugen Mihaescu